“Adam” in economia textului din Gen 2 (5)

Cand citim mitul (prin mit a se intelege definitia lui Mircea Eliade, „o poveste sacara”, si nu altceva) faceri femeii observam cum subiectul principal este „adam”. El apare de 8x (la Cornilescu apare de 11x) doar in acest pasaj. Ambundenta cuvantului „adam” este foarte importanta, deoarece reflecta rolul pe care l-a avut barbatul „adam” in raport cu creatia si cu divinitatea. Desi mitul ne vorbeste despre facerea femeii in realitate el ne prezinta activitatea lui „adam” (barbat) in Eden. (Spunem in Eden, deoarece e foarte probabil ca viata in Gradina a omenirii sa aiba loc dupa facerea femeii si nu inainte, daca interpretam cuvantul „adam” din v. 7 ca referindu-se la „femeie si barbat” si nu doar la barbat.)

In acest pasaj se poate observa cateva elemente: a) animalele si pasarile sunt facute din acelasi material ca si omul – „adamah”, astfel ca observatiile stiintifice cu privire la ADN (asemanarile si deosebirile dintre om si animale) nu sunt contrazise de mitul creatie crestine, as putea spune ca chiar sunt confirmate; b) indiferent cum se interpreteaza facerea femeii este clar ca ea are aceeasi structura moleculara cu a barbatului (adam in aceasta situatie), ceea ce arata unitatea in diversitate si nu divortul sau razboil dintre cei doi; c) de dragul jocului de cuvinte aici vom gasi 2 termeni care se refera la barbat „adam” si „ish”. Daca primul intra in relatie, ca substanta/ materie din care este facut, cel de-al doilea cuvant arata raportul dintre femeie si barbat – ish/isha, man/woman – unitatea. d) o alta obeservatie ar fi adjectivul „ehad”, care daca in 1:4 il traducem cu prima (referindu-se la zi), de ce in 2:21 ne referim la o (coasta) si nu la prima (coasta)? Un motiv de meditatie pana in ziua in care ne vom chinui sa tratam si acest adjectiv din perspectiva cartii Geneza. 😀

 

“Adam” in economia textului din Gen 2 (4)

In textul din vv.8-17, cuvantul „adam” desi apare de 3x, totusi omul nu este subiectul principal al paragrafului. Aici joaca un rol secunar, deoarece Gradina este tema care il preocupa pe scriitor. Tot un rol secundar joaca si Edenul. Este foarte important sa face distinctie intre Gradina si Eden. Gradina este in Eden („a sadit o gradin in Eden – v.8), insa Edenul nu este in Gradina. In Eden ai patru rauri (fluvii), pe cand despre Gradina nu se mentioneaza ca ar fi traversata de vreun rau (fluviu).

Cum tema noastra nu este nici Gradina, nici Edenul vom sari peste rolul si implicatiile acestui paragaf. As vrea sa observam cateva detalii cu privire la „adam”. In v.8 se mentioneaza ca omul „adam” este asezat in Gradina. Intrebare este: numai barbatul a fost asezat in gradina sau barbatul si femeia? Daca am considera ca cap. 2 are o valoare cronologica atunci am spune ca doar barbatul este asezat in gradina. Daca vedem cap. 2 prezinta episoade diferite, cu accente diferite, fara un rol istorico-cronologic, ci mai degraba unul tematic, atunci prin cuvantul „adam” putem intelege ca cei doi ar fi fost asezati in gradina. Mai mult, ca amandoi au primit porunciile din v.15 si 16 (sa se ingrijeasca de gradina si sa nu manance din pomul cunoasterii).

In situatia in care am spune ca doar barbatul a fost asezat in gradina (ca un primat al barbatului), el primind si poruncile, atunci responsabilitatile lui cresc (gradina, femeie). Pe de alta parte, textul ar veni in contradictie cu 1:26-27 unde se mentioneaza ca Dumnezeu a facut pe om: parte barbateasca si parte femeiasca. Daca spune ca termenul „adam” ii include pe amandoi, atunci responsabilitatea ingrijirii gradinii si a ascultarii ii are in vedere pe amandoi in mod egal si ne-discriminatoriu.

Eva, chiar acesta este numele tau? (1)

Nu puteam sta cu mainile in san si sa nu caut sa vad care text a lansat cuvantul „Eva”. Si dupa lungi si lungi cautari am gasit. Cuvantul apare in LXX de 3x: Gen. 4:1, 25 si Tob. 8:6. Intre varianta din LXX si cea din NT exista cateva diferente de scriere (varianta septuagintica contine o litera in plus – n si ii lipsesc accentele). Dar sa facem unele paralele intre MT, LXX si Vulgata pe cele 2 texte, pentru ca naratiunea Tobit a fost scrisa in greaca.

Privind Gen 4:1 in cele trei variante clasice vom observa unele diferente: Hawwa (MT), Evan (LXX) si Havam (Vulg.) Dupa cum se observa autorul Genezei continua sa fie consecvent cu termenul pe care il foloseste in Gen 3:20, traducatorii LXX schimba cuvantul din „zoe” in „evan”, pe cand traducatorul in varianta latina ramane fidel variantei ebraice.

In ceea ce priveste cel de-al doilea text, Gen 4:25, aici surprizele sunt mai mari. Textul masoretic si textul latin nu mentioneaza numele femeii lui Adam. Aici suntem anuntati ca Adam a cunoscut-o pe femeia (isha) lui…, dar fara a ne spune cine anume este aceasta persoana. Daca punem in paralel Gen 3:20 si 4:25 putem avea cateva supozitii: a) ne mentionarea numelui femei in cap 4, ne poate face sa credem ca versetul din cap. 3 este o interpolare tarzie, apartinand unei traditii diferite de cea prezentata in acest capitol. Un argument in favoarea acestei supozitii ar fi chiar stilul in care este scris: a numit-o Hawwa, pentru ca a fost mama tuturor celor vii. Aceasta fraza ne lasa sa intelegem ca Adam nu a numit-o din prima, ci dupa ce a realizat ca ea este nascatoare de copii. Un alt argument ar fi cuvantul folosit de LXX – zoe (viata), in loc de Evan, cum o va face in cap. 4. b) LXX pune un rol mai mare pe persoana Evei decat o face MT. Cu alte cuvinte, prin mentionarea protagonistilor textul septuagintic cauta sa arate in mod clar cine este femeia lui Adam. E posibil ca mentionarea numelui sa vina ca contra argument unei legende evreiesti, care spunea ca Eva este ce-a de a doua femeie a lui Adam. Prima, care a fost facuta ca el din pamant, l-a parasit fugind cu satana (vrajamsul).

“Adam” in economia textului din Gen 2 (3)

Iata-ne revenind la „adam-ul” nostru, dupa o scurta abatere pe la „eva sau hawwa”.

Versetele 4-7 par a fi un fel de rezumat la tot ceea ce s-a scris in cap. 1, cu cateva particularitati semnificative. Daca in 1:11-12 ni se spune ca in „ziua a treia” pamantul a inceput sa rodeasca (iarba si pomii), in 2:5 ni se relateaza contrariul. Ups! Acuma cine are dreptate: a) cap 1; b) cap 2; c) cap 1 nu vorbeste despre o cronologie istorica a creatiei; d) cap 2 nu face referire la creatia plantelor, ci la agricultura?

In aceste versete cuvantul „adam” apare de 3x (v. 5 si v.7). Prima data apare ca motiv pentru care plantele nu s-au dezvoltat pe fata pamantului (v.5), iar a doua oara apare ca si descriere a modului in care a fost facut. Daca consideram ca la inceput barbatul era agricultorul nr. 1, atunci putem vedea in v.5 referire strica la barbat. Insa daca ne gandim la muncitor si consumator atunci cuvantul „adam” are sensul generic, referindu-se la omenire. In functie de cum intepretam temenul „adam” in v.5, la fel trebuie sa-l interpretam si in v.7, deoarece cele 2 versete sunt strict legate unul de celalat.

In concluzie: cine era agricultor si cine nu era? Mai mult, cine a fost facut din pamat avand „suflu divin”?

Eva, chiar acesta este numele tau?

Sa-l lasam putin pe „adam” sa doarma si sa se odihneasca, ca altfel crede ca-l stresam prea mult si sa ne legam de femei 5 min.

De multe ori am avut supriza ca atunci cand am citit textul in limba autorului, dupa ce in prealabil lecturasem o traducere a textului, sa descopar unele mici modificari. Acest lucru mi s-a intamplat si pe Gen 2. Toata viata eu am stiu ca pe Eva o cheama Eva. Dar oare aceasta sa fie realitatea? Si daca numele ei in biblia ebraica este altul? Hai sa duc intrebarea mai departe, daca Eva nu semnifica viata, asa cum se lasa de inteles din traducere „si i-a pus numele Eva, pentru ca a fost mama tuturor celor vii”, ci are un sens peiorativ, atunci pot sa spun ca…? Ca ce?! Nu mai poti spune nimic decat sa taci si sa stai in banca ta pentru ca nu ti-ai facut bine tema.

Dar sa ne lasam de prosti si sa strecem la treaba. O simpla consultare a textului masoretic scoate la iviala ca termenul „Eva” nu-l gasim de nici o forma in Gen 3:20. In acest verset descoperim un alt nume. Ups! Hawwa. Daca vom arunca o privire si asupra LXX vom avea si aici o surpiza. Numele de Eva este de negasit. Rabini au preferat sa traduca cu Zoe. E interesant aceasta alegere, mai ales ca foarte rar in LXX gasim un nume propriu tradus, doar daca traducatorul nu a vazut aici un substantiv comun. Orice e posibil. Ne mai ramane o incercare VULGATA. Daca Ieronim a reusit sa scrie EVA atunci stim cine este sursa raului in traducerile moderne ale Bibliei. Surpriza Vulgata transcrie numele ebraic Hava.

Daca vom analiza putin etimologia cuvantului „eva” vom gasit ca majoritatea spun ca ar fi de provenienta aramaica (¡ojo, por favor!) si ca ar proveni de la radacina cuvantului „sarpe”. Ai unele scrieri rabinice care chiar sustin ca femeia a devenit sarpe (ispititorul) pentru barbat in Eden.

In concluzie, o varianta foarte tarzie, cu un sens peiorativ, cu privire la numele primei femei si-a pus amprenta in toate traducerile si in toata traditia crestina. In ceea ce priveste varianta, pe care biblia ebraica o sustine, ea este trecuta sub un con de umbra. Ba mai mult, daca as face o intepretare acestui verset folosind o traducere moderna si noile informatii, pe care le detin m-as departa foarte mult de intentia autorului, pe de o parte, iar pe de alta parte, apare intrebare reala: Care este relatia dintre „sarpele – Eva” si concluzia autorului „mama tuturor celor vii”? Ca toti cei vii, descendentii lui Adam, sunt niste serpi? Sau… ce raspuns sa dau?

„Adam” in economia textului din Gen 2 (2)

Traducerile sunt bune si unele chiar frumoase, daca ai parte de un traducator inspirat, insa manuscrisul scris in limba mamei lui iti dezvaluie detalii, pe care o traducere nu intotdeauna reuseste sa o faca. Asta doar daca te interesaza elementele de detaliu: paralelismele, repetitiile, aliteratiile, acrostihurile, etc. etc. etc. Daca nu te pasioneaza toate acestea atunci nu merita sa-ti pierzi timpul cu ceea ce scriu in continuare, deoarece nu te vor anima ori bucura, cel mult te vor indispune si plictisi.

Dar sa lasam „burtologia” (ca ma ingras si trec de 80kg cu pantofii de munca cu tot) si sa ne apropiem de Gen 2. Dar inainte de a continua doresc a face o remarca. Cuvantul „adam” joaca un rol important si in cap 3, insa cum nu este obiectul studiului nostru, poate doar vom face referire la el, fara sa intram in detalii. Dar sa revenim la oile (sau porcii) nostri. Studiul nostru incepe cu v.7. Aici cuvantul „adam” apare de 2x. Daca vom privi intr-un dictionar de limba ebraica vom realiza ca acest termen este unul polisemantic: barbat si umanitate sau omenire, om ca termen generic, dar ca orice substantiv comun poate fi si substantiv propriu: Adam. Problema  in acest verset ar fi sensul cuvantului „adam” in fiecare caz in parte. Cornilescu in ambele situatii traduce cu „om”. Problema la Cornilescu e ca aceasta traducere uneori creaza confuzie intre barbat si om – ca termen generic. Cel mai clar exemplu este Gen 1:26-27 (l-a facut pe om: parte barbateasca si parte femeiasca) si Gen 2:18 (nu e bine ca omul sa fie singur).

In v.7 putem avea parte de 2 interpretari: a) cuvantul adam se refera la facerea barbatului, din tarana (adama) si din suflul Celui Preainalt si b) „adam” este un termen generic, care se refera atat la femeie cat si la barbat ca fiind din tarana si din suflul divin (conform cu Gen 1:26-27). Daca consideram ca avem de a face cu 2 referate ale creatiei din 2 surse diferite atunci „adam” are sensul de „barbat”, insa daca consideram ca avem un singur referat relatat in 2 episoade, primul general, iar al doilea in detaliu, cu accent pe facerea omului, atunci „adam” are sensul generic, incluzand atat barbatul cat si femeia.

Deci fiecare dupa credinta lui :D.

„Adam” in economia textului din Gen 2 (1)

De fiecare data cand rostim cuvantul „adam” cu totii ne gandim imediat la primul barbat ce purta acest nume in conformitate cu geanologia descrisa in Geneza. Dar oare autorul primei carti a Biblei ce intelegea mai exact prin acest cuvant? Sau mai bine spus ce sensuri ii oferea lui?

Cel care doreste sa citeasca sau sa studieze referatele creatiei in limba ebraica se va intalni cu o surpriza – ambundenta cuvantului „adam” in Gen. 2 (apare de 11x). Aceasta continua repetitie a termenului lasa impresia ca autorul ar abuza efectiv de acest cuvant sau ca limbajul sau este limitat si saracacios. In realitate, el incearca sa construiasca un referat al creatiei omului in jurul acestui cuvant, conferindu-i astfel o valoare. Oare, primul om, asa numitul „Adam”, sa fie elementul central a acestui referat sau autorul se centreaza pe un alt „adam”, care in opinia lui, ar avea o mai mare valoare decat „Adam”? Daca autorul se focalizeaza pe un alt „adam” de ce noi ne centram atat de mult in „Adam” atunci cand vorbim despre sau studiem acest pasaj? Iata doar cateva intrebari la care va trebui sa raspundem.