Dumnezeu sursa raului?! VI

Standard

„In Deuteronom si textele deuteromistice legatura dintre a face si a suferi este cauzata de Dumnezeu” (The problem of evil and its symbols in Jewish and Christian tradition, p. 4)

Comparativ cu gandirea moderna, care gandeste conceptul de rau din doua perspective, existentialistica si fizica/etica, autorii VT il utilizau, il foloseau numai din perspective etica-morala (pacat) si fizica (suferinta). Aceasta diferenta de perspectiva intre cele doua gandiri, vechi-testamentara si moderna, a condus ca cele mai multe traduceri contemporante sa caute o portita de scapare pentru Dumnezeu. Acesta este motivul pentru care cei mai multi traducatori au cautat sa schimbe acest verset, crezand ca astfel ii fac un serviciu Divinitatii, cand in realitate nu. Prin simplu fapt ca se inlocuiesc cuvintele rau, gura sau a iesi ori se adauga anumite cuvinte in plus traducatorul nu face altceva decat sa schimbe sensul intetionat de autor. Mai mult, sa priveze manscrisul biblic de unul dintre textele deuteronomistice pe care le regasim in Cartea Plangeri.

In concluzie, traducerea Cornilescu sau cea Sinodala sunt corecte din toate punctele de vedere: intentia autorului, textul original si mesajul poeziei. In ce privesc celelealte traduceri, ele sunt tendentioase. Adica, au preferat sa diminueze sau chiar sa distruga sensul dorit de poet, doar pentru a le suna lor bine traducerea si pentru a nu-l decreta pe Dumnezeu ca sursa a raului.

Anunțuri

Dumnezeu sursa raului?! V

Standard

Citind diferite comentarii si traduceri pe acest verset m-am intrebat cum se face ca multi comentatori si traducatori prefera sa amendeze mai degraba ideea poetului decat sa incerce sa se apropie cat mai mult de ea. E posibil ca unii dintre ei sa fie obsedati de ideea ca ar trebui sa apere textul intr-o forma sau alta ori chiar o doctrina la care au aderat. Daca crezi in inspiratia divina a textului cum iti poti imagina ca un text anume poate contraveni invataturii Bibliei? Dar de ce ar trebui sa apar un text? Sau de cine ar trebui sa o fac?

Spuneam in episodul IV ca in ultima parte a articolului ma voi ocupa de cuvantul „rau” din v.38. Dar inainte de a vedea care este sensul pe care poetul l-a oferit acestui cuvant doresc sa privim la trei perspective de interpretare a acestui text.

a) dualismul teologic. Aceasta perspectiva sustine ca in lume avem doua forte (una negativa si alta pozitiva, raul si binele) care sunt in continua lupta, iar fiinta umana de cele mai multe ori este campul de lupta. Una dintre cele mai vechi religii care sustine o astfel de invatatura este Zoroastrul, stramosul maniheismului de mai tarziu, care sustine ca Zeul suprem Ahura Mazda avea doi fii gemeni duhul sfant si duhul rau. Aruncand o privire superficiala asupra propozitiei „din gura Celui Preainalt ies raul si binele” am putea sustine o influenta a Zoroastrului in scriptura, argumentand ca ea, asa cum si Zoroastrul o face, arata ca sursa, originea raului si a binelui este Zeul suprem. Insa poetul nu putea sa aiba o astfel de abordare din cel putin trei motive: 1) legatura lui cu Zoroastrul este foarte putin probabila, deoarece aceasta religie nu era foarte raspandita in imperile din perioada secolelor al VII-V i.d.Cr.; 2) teama de a nu ramane pentru totdeauna in exil i-a facut pe iudei sa fie foarte rigizi si rigurosi cu religia, motiv pentru care nu cred ca autorul si-ar fi permis luxul de a introduce elemente straine de mozaim in poezia lui; 3) cele 5 poeme sunt impregnate cu afirmati si credo-uri thorice, deaceea nu vad la ce i-ar fi folosit sa introduca o invatatura atat de straina de viata de credinta si de practica a iudaismului.

b) filozofico-teologica. Modul in care a fost structurata poezia gandul la o interpretarea filozofica a ei este inevitabil. Mai mult, cum tema binelui si raului a fost una dintre temele foarte des atinse atat de religie cat si de filozofie este normal sa regasim in unele comentarii explicatii ale acestui verset dintr-o prisma filozofica. Unii comentatori au ales sa foloseasca ideea lui Leibniz (1646-1716) cu privire la rau (mai putin la bine) in a explica sensul acestui verset. Matematiceanul si filozoful german in lucrarea „Eseuri teodicee” defineste raul ca fiind fizic, moral (ed. Polirom, p.67) si metafizic. Pentru el raul fizic este suferinta, iar raul moral este pacatul.

c) perspectiva deuteronomista sau thorica. Aceasta perspectiva cauta sa inteleaga sensul cuvintelor „bine” si „rau” pornind de la Lege, cu precadere de la Cartea Deuteronom. Adica, modul cum defineste Biblia sau Thora binele si rau care ies din gura Celui Preainalt.