Har, har, dar ce facem cu impartialitatea?!

Standard

Nota: de cele mai multe ori omul este o persoana cu foarte multe carente in ceea ce priveste impartialitatea. Acest fapt se datorteaza modului lui subiectiv de a interpreta si de a vedea lucrurile. Astfel ca, atunci cand interesele lui o cer se plaseaza de o parte sau de alta in ceea ce priveste un act de justitie – de fiecare data apeland la dreptate sau drepturile omului/ criminalului. Dar atunci cand este vorba de divinitate devine foarte rigid si incriminator (eternul protestatar care atunci cand ajunge la putere devine un despot).

Zilele acestea m-am ocupat mai indeaproape de pericopa din Num. 11-12. In aceste capitole ne sunt reprezentate mai multe grupuri care se razvratesc impotriva autoritatilor. Insa, fiecare dintre ele are parte de un tratament diferentiat din partea justitiei divine. Primul grup este poporul care se ridica impotriva guvernarii lui Dumnezeu. Pendeapsa pentru acest act este focul, in primul caz, si o urgie, in cel de al doilea caz. Cei doi prezbiteri din grupul celor 70 (daca faceau parte?!) prin refuzul lor de a fi prezenti la cortul lui Moise ar fi trebui sa beneficieze de o pedeapsa pe masura (vezi reactia lui Iosua, care prin cuvintele exprimate cerea pedeapsa cu moartea), insa ce primesc in schimb – Duhul! Daca la aceste doua cazuri mai adaugam si ultimul caz de razvratire, cel al familiei lui Mosie, aici putem vedea ca din doi doar unul este pedepsit cu lepra, pe cand celalalt scapa nevatamat, ca si cum el ar fi fost mai putin vinovat decat Miriam (Maria), sora lui Aaron si Moise.

Privind la aceasta pericopa (cu ochii umani) suntem indreptatiti sa spunem „har, har, dar ce facem cu impartialitatea?” De ce nu au avut parte toti de acelasi tratament? De ce unii au trebuit sa moara sau sa fie plini de lepra, desi nu aveau prea multe responsabilitati si/sau nici nu erau prea-cunoscatori ai lui Dumnezeu, iar altii cu responsabilitati mai mari si lideri ai poporului au beneficiat de un tratamen plin de mizericordia divina primind Duhul sau scapand de pedeapsa?

Anunțuri

¿Quién está loco?

Standard

In ultima perioada am avut „posibilitatea” de a citi tot felul de idei si evenimente, care pana acum cativa ani pareau o nebunie. Bunaoara, recent s-a pus in discutie statutul de persoana non-umana al delfinilor. Astfel ca, daca acest proiect de lege va fi adoptat vom avea posiblitatea sa mergem sa vizitam delfinarii goale, pentru ca nu poti tine o persoana in captivitate fara voiai ei. La polul opus, un profesor de bio-etica de la Oxford a pus in discutie statutul de non-persoana a noului nascut, lansand astfel conceptul de „avort post-nastere”. In opinia acestui cercetator, medici ar trebui sa aiba dreptul de a omori nou-nascutul in anumite conditii. Si parca toate aceste idei liberale nu ar fi destule daca nu am vorbi si despre cireasa de pe tort. „Europa Press” scria saptamana trecuta despre un caz aparte. Pe data de 28 februarie a.c., o fata de 16 ani si-a denuntiat parinti ca o tine sub „sechestru”. (Realitatea este ca parinti i-au interzis fetei sa mai iasa din casa, ca forma de pedeapsa.) Politia din Andalusia, cu Codul Penal in mana, au arestat pe cei doi parinti – unul ca autor, iar celalat ca si complice – pentru „sechestrarea” in casa a fiicei lor minore.

Ma intreb: pana la urma cine este mai nebun politiceanul/stiintificul sau cei care au deficiente mentale? Oare cine ar trebui, in final, sa stea inchis intr-un ospiciu cel asa zi normal sau cel care este declarat de unul sau altul „nebun”?

Pe buna dreptate, daca nu ne distruge nimeni o facem noi. Se pare omul este un masochist prin definitie. Ii face placere sa se vada auto-distrugandu-se.