Elementul problematic in acest verset este termenul „keleb”. Cand am discutat despre el am oferit diferite varinate de traduceri, variante care sunt viabile in acest text. De altfel, traducerea lui arata clar linia hermeneutica a versetul si modul in care interpretul a vazut si a citit acest pasaj.
Spre exemplu, daca consideram ca intre vv.18 si 19 nu exista nici o legatura, atunci sensul de „caine” oferit lui keleb are logica. Critica care i se poate aduce unei astfel de traduceri ar fi: de ce pretul unui caine nu poate fi adus la Casa Domnului, mai ales ca nu exista nici o referire in Lege cu privire la el? Desi este un animal necurat (nu indeplineste cele doua conditii: unghia despartita si rumegarea), care ar fi diferenta intre valoarea lui in comparatie cu al altui animal necurat (i.e. porcul sau camila), ca pretul lui sa nu poata fi adus ca sacrificiu? E posibil ca evrei sa fi avut vreo reactie alergica la caine din cauza zeilor egipteni (Anubis era zeul cu cap de caine)?
Argumentul religios nu are suport in acest caz, deoarece panteonul egiptean avea multi zei cu parti de animale sau pasari (i.e. Ra, Horus, Seth, Apep), iar aici interdictia este legata doar de caine.
Dupa cum s-a putut observa in cartografierea pe care am facut-o, eu merg pe legatura intriseca intre intre cele doua versete. Eu consider ca putem vorbi despre un paralelism progresiv: de la particular spre general. Cu alte cuvinte, daca in v.18 textul vorbeste despre interdictia unei practici religoase (cazul particular), in v.19 este prohibit a se considera castigul unei munci imorale (cazul general, adica oricine ar fi putut face aceasta munca, nu doar o anumita categorie), ca o forma de ofranda sau de dar adus lui YHWH.
Critica ce poate fi adusa acestei interpretari este legata de faptul ca keleb este mai degraba sinonim cu kadesh, decat cu zonah. Altfel spus, de ce am preferat sensul de „prostituat” sau „gigolo”, in loc de „prostitutie sacramentala”? Desi, keleb in general face referire la prostitutia ritualica, totusi in acest context el n-ar avea sens datorita substantivului care-l precede – pretul -, precum si a caracterului general pe care-l are v.19 in comparatie cu v.18. Obiectivele celor doua verbe sunt de a arata daca interdictia are un caracter particular sau unul general. Astfel, in v.18 interdictia este data de verbul „a exista”. Deci, in Israel nu are voie sa existe ca practica prostitutia sacramentala feminina sau masculina, pe cand v.19 interzice „aducerea” sau „participarea” cu bani dintr-o meserie imorala, care ea, oarecum, este tolerata, acceptata de societate.