„Adam” in economia textului din Gen 2 (1)

Standard

De fiecare data cand rostim cuvantul „adam” cu totii ne gandim imediat la primul barbat ce purta acest nume in conformitate cu geanologia descrisa in Geneza. Dar oare autorul primei carti a Biblei ce intelegea mai exact prin acest cuvant? Sau mai bine spus ce sensuri ii oferea lui?

Cel care doreste sa citeasca sau sa studieze referatele creatiei in limba ebraica se va intalni cu o surpriza – ambundenta cuvantului „adam” in Gen. 2 (apare de 11x). Aceasta continua repetitie a termenului lasa impresia ca autorul ar abuza efectiv de acest cuvant sau ca limbajul sau este limitat si saracacios. In realitate, el incearca sa construiasca un referat al creatiei omului in jurul acestui cuvant, conferindu-i astfel o valoare. Oare, primul om, asa numitul „Adam”, sa fie elementul central a acestui referat sau autorul se centreaza pe un alt „adam”, care in opinia lui, ar avea o mai mare valoare decat „Adam”? Daca autorul se focalizeaza pe un alt „adam” de ce noi ne centram atat de mult in „Adam” atunci cand vorbim despre sau studiem acest pasaj? Iata doar cateva intrebari la care va trebui sa raspundem.

11 gânduri despre “„Adam” in economia textului din Gen 2 (1)

  1. Ne-ai dat pe nas ceva fin. Termenul „Adam” care mai apare doar în geanologia din 1 Cronici (literatura post exilica) pare a indica un strămoș al evreilor decât un reprezentant al omenirii. Nici odată nu a fost văzut ca vinovat pentru starea de păcat a Israelului (dacă evreii ar fi crezut altfel cu siguranță ar fi făcut abuz de acest lucru).

    • Buna intrebare. Se refera la un substantiv propriu sau la unul comun? Oare spune barbatul Adam sau face referire la primul barbat si al doilea barbat, prima creatie si a doua creatie?

      • Sa stii ca orice intrebare contine raspunsuri la alte intrebari. Premisele. Cum se spune in engleza, ‘a loaded question’.

        Nu inteleg, sincer, unde bati. Dumnezeu a creat un prim om. Barbat. Numele lui este Adam. Din Adam a fost luata prima femeie. Numele ei este Eva.

        Adam si Eva sunt acum alaturi de Hristos in Rai si se roaga pentru noi.

        Sunt doi oameni, doi oameni creati dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Invierea lui Hristos a desavarsit asemanarea lor cu Dumnezeu, asemanare pe care ei au cautat-o prin scurtatura mancarii din pomul oprit.

        Hristost este noul Adam, ca primul inviat din morti. Si invierea Lui ne-a deschis si noua calea catre asemanarea desavarsita cu Dumnezeu, cu Hristos. „Iubiti-va unii pe altii asa cum eu v-am iubit pe voi”. „Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el.”

      • Teologic nu neg ceea ce scrii. Insa, permite-mi 2 obiectii: a) jocul de cuvinte din Romani se poate referii la 2 substantive proprii (cum apare in greaca) sau la 2 substantive comune (numindu-se astfel iudaism, un termen iudaic transcris direct in alta limba, cum face Ioan Teologul spre exemplu). Abele interpretari sunt valide si au aceeasi finalitate, diferenta ar fi ca la ultima accentul nu ar cadea pe o persoana anume, ci paralelismul intre prima si a doua creatie, intre primul si al doilea barbat, intre primul si al doilea „fiul uman” al lui Dumnezeu, numele fiind o chestie relativa. Deci e foarte greu sa spune exact la ce se refera apostolul cand scrie: la „barbat” sau la „Adam”. b) s-ar putea ca influentati fiind de traducereri sa nu prindem ce vrea sa spuna autorul in Gen 2. Daca autorul nu doreste sa ne spuna numele primului barbat, ci doar sa ne relateze creatia, iar acest lucru este o interpolare a traducatorilor pastrata in traditie? Nu stiu ce sa raspund! Asa ca imi voi continua studiul pe cuvantul „adam”.

      • Permite-mi o observatie-intrebare: cine spune ca pe prima femei a chemat-o EVA? Textul biblic? Oare asa sa fie? Vreau sa vad care text spune asta in afara de traditia traducerilor. Vulgata si MT o numesc intr-un fel, LXX altfel😀, traducerile moderne EVA. Asa ca, s-ar putea ca din perspectica textului sa avem o surpriza: EVA nu se numea EVA.

  2. claudiuvdobra :
    Permite-mi o observatie-intrebare: cine spune ca pe prima femei a chemat-o EVA? Textul biblic? Oare asa sa fie? Vreau sa vad care text spune asta in afara de traditia traducerilor. Vulgata si MT o numesc intr-un fel, LXX altfel , traducerile moderne EVA. Asa ca, s-ar putea ca din perspectica textului sa avem o surpriza: EVA nu se numea EVA.

    Daca dai la o parte traditia si pui la indoiala ceea ce au crezut oamenii foarte mult timp, ca si cum aceia s-ar fi inselat pur si simplu, aceasta nu este indoiala pura. Deja trebuie sa fii convins de foarte multe lucruri pe care sa iti bazezi indoiala. Sau chiar negatia, in cazul tau.

    • Cred ca ar trebui sa definim mai intai traditia sau, de ce nu, rolul textelor sacre, daca fac sau nu fac parte din traditie😀. (Dupa cum observi nici nu am mers pe linia principiului protestant Sola Scriptura, ci in linia ta – Sf. Traditie.) Daca textele sacre fac parte din traditie atunci in ce sens putem vorbi despre o contradictie in traditie, atunci cand apar dezacorduri intre text si predanie, pe baza unor traduceri, spre exemplu, sau a unor incercari de a aromoniza textele din VT si NT? Insa in acest context (discutia despre Eva) nici traditia si nici textul sacru nu se prea contrazic, deoarece atat una cat si cealalta folosesc acest nume cu privire la prima femeie. Observatia mea facea referire stric la Gen (Facere) cap. 2, unde numele de Eva apare doar in traducerile moderne si nicidecum in traducerile clasice ebriaca, greaca si latina, lasand impresia ca „eva” in ebraica ar insemna „viata”, ceea ce este fals. Ti-as sugera sa te uiti peste ceea ce am scris despre aparitia numelui Eva in VT si NT, inainte sa tragi o concluzie.
      In ceea ce priveste urmarea unei traditii, fara a te intreaba (indoi, daca vrei) daca este corecta ti-as sugera sa te uiti putin peste dovezile cu privire la paternitatea cartii Plangeri ca sa vezi ca e posibil ca traditia sa tina cu dintii de „o realitate falsa”, iar miriamul sa mearga in linia traditiei, doar pentru ca el nu isi pune problema ca ar putea exista o eroare in interiorul traditiei.
      In concluzie, indoiala face parte din analiza credintei (cred Doamne, ajuta necredintei mele), prin ea eu pot ajunge la o conluzie asemenea lui Descartes (Ma indoiesc, deci cuget. Cuget, deci exist. In concluzie Dumnezeu exista.) Eu nu acuz pe nimeni de rea vointa sau de traire in igonranta sau minciuna, ci spun ca uneori traducerile (mai ales datorita armonizarilor sau incercarea lor de a fi cat mai simple si accesibile) ne pot crea piste eronate in interpretare daca nu intelegem rolul si rostul lor. Era normal ca traducerile moderne sa foloseasca Eva si in Gen 2 si 4, pentru ca acest nume il foloseste apostolul Pavel in scrierile lui, pentru a arata o cursivitate, insa… cel care interactioneaza cu manuscrisele ebraice, grecesti si latinesti descopera o alta realitate.

  3. Pingback: “Adam” in economia textului din Gen 2 | Catastiful dogmatic

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s