Oare chiar exista prezumtia de nevinovatie?

Standard

„Prezumtia de nevinovatie” este una din expresiile pe care am ajuns sa le aud in ultima vreme din ce in ce mai des. Dar cat de adevarata poate fii aceasta expresie in clipa in care autoritatiile statului fac tot posibilul sa incalce acest principiu.

Bunaoara, ieri ma gandisem sa merg si eu la votare la o sectie speciala (aici doar asa ceva exista), insa pentru a vota trebuia sa complectez o foaie prin care fac o declaratie pe propria raspundere ca nu am mai votat :). Prima intrebare care mi-a venit in mine a fost: daca lege spune ca votarea multipla este o infractiune si se pedepseste in conformitate cu normele penale, de ce mai sunt eu obligat sa fac o declaratie? Care este rolul acelei declaratii? Daca ea este doar pentru a ma constientiza de o posibila infractiune atunci sa mi se spuna. Dar daca rolul ei, dimpotriva este altul, si anume acela de a ma acuza – direct sau indirect – atunci sunt impotriva unei astfel de declaratii.

Prin faptul ca dau o astfel de declaratie eu insumi sustin ideea, sau mai bine spus afirm despre mine, ca sunt un farsior, un mincinos, un trisor, un hot. Si pentru ca nu pot sa ma stapanesc singur am nevoie de o declaratie prin care sa ma abtin. Dar daca eu nu ma consider un hot, un farsior de ce sa nu fiu crezut pe cuvant? De ce sa mai fiu obligat sa fac o declaratie a care valoare este oricum minora, chiar nesemnificativa in situatia in care proba principala este semnatura mea? Unde este prezumtia de nevinovatie? De ce nu pot fi considerat un cetatean onest inainte de a se demonstra contrariul?

In opinia mea, aceasta declaratie pe care mi se cere sa o fac inainte de a vota mi se pare o insulta din partea asa ziselor autoritati statale. Prefer sa nu fiu un bun cetatean decat sa accept o astfel de injosire din partea celor pe care ar trebui sa-i votez. De ce nu au ales mai multe forme de vot, printre care si votul electronic, asa cum a facut-o si o alta tara din UE? Sau le este frica ca prin votul electronic nu se poate frauda nici o alegere?! Sau ca presedintele sectiei de votare nu mai poate sa-mi insulfe (sa-mi intinda fara sa ma intrebe daca vreau sa votez) ca trebuie sa particip si la un referendum la care nu doresc sa particip (nu este ciudat faptul ca liderii opozitiei nu au votat la referendum, iar membrii partidelor pe care le conduc au votat?! – e doar o simpla intrebare retrorica)? Ori de ce nu au facut ca si autoritatiile locale, unde locuiesc? Ele imi trimit o scrisoare prin care ma intreaba daca doresc sa particip la alegeri, ca sa pot fi si eu inscris pe liste in cazul in care am ales sa-mi exercit acest drept. Am uitat aceste scrisori costa mult! De parca acele declaratii nu costa nimic!

 

Adaugare 29 nov. 2009

O posibila replica la ceea ce am scris mai sus ar fi: „Autoritatiile au decis asta pentru a preveni unele posibile iregularitati”. Daca tot sunt atat de vigilente si vor sa previna posibile iregularitatii de ce nu ii inchide pe judecatori inainte de a-si intra in functie pentru vreo 3-5 ani, ca sa preintampine posibile decizii false; sau de ce nu pe viitorii ministri pentru posibile fraude. Ori le place sa fie prevenitori numai cu omul platitor de impozite nu si cu cel care face tot posibilul sa insele statul, pe motiv ca el face parte din categoria autoritatiilor.

Anunțuri

Cain – mon, poli sau ateist?! (3)

Standard

Intre cele doua dialoguri dintre Dumnezeu si Cain, regasim un alt dialog sau mai bine spus raspunsul lui Cain la intrebarile lui Dumnezeu. Versetul 4:8 eu l-as numi raspunsul lui Cain, deoarece actiunea lui este strans legata de afirmatiile Divinitatii din v. 7 „dar daca nu faci ce este bine, pacatul pandeste la usa, dorinta lui este sa te domine, dar tu sa-l stapanesti”. Desi este anuntat ca mania care l-a cuprins incepe sa creeze planuri, planuri ce duc spre obsesie, Cain ignora avertizarea divina fapt care va conduce spre primul asasinat.

In ciuda raspunsului pe care il primeste din partea lui Cain, Dumnezeu cauta o noua intrevedere cu el. Partea interesanta a naratiunii consta in faptul ca Divinitatea nu incepe dialogul cu acuzatii, ci cu o intrebare prin care inca ii mai acorda o sansa.

„Unde este fratele tau, Abel?” nu are ca scop sa-l ancheteze pe inculpat. Rolul acestei intrebari este de al ajuta pe protagonist sa invete sa-si recunoasca vina. Recunoasterea culpabilitatii semnifica primul pas impotriva pacatului care intentiona sa-l domine, sa-l stapaneasca. Drama naratiunii incepe cu replica primului criminal din istoria omenirii „Nu stiu!”. Jocul in care Cain incearca sa intre este cel al ignorantei, al naivitatii, al auto-inselarii sperand ca prin acest raspuns sa se poata ascunde in primul rand de el si doar dupa aceea de Divinitate in sine. Ca sa intareasca si mai mult primul raspuns el continua „Sunt eu pazitorul fratelui meu?!” Aceasta intrebare retorica, ascunde in sine si auto-acuzatia, iar pe de alta parte, are ca scop schimbarea subiectului, tematica discutiei – crima. Intr-o lume in care doar 4-5 oameni erau pe pamant la ce ar fi fost nevoie de o garda de corp? Intr-o societate in care toata lumea traia in pace care ar fi fost scopul, rolul unui politist?

Ironia consta in faptul ca Divinitatea nu intra in jocul propus de Cain – schimbarea subiectului „protectia”. Adesea noi, fara sa ne dam seama, suntem indepartati de la subiectul principal printr-o intrebare sau afirmatie secundara facuta de celalalt sau de catre noi, pe cand Dumnezeirea, dimpotriva, nu este atrasa, nu se lasa prinsa in mrejele unei idei. Si in acest caz, ca in multe altele, Dumnezeu ignora afirmatia interlocutorului si contina cu tematica propusa „Ce ai facut?” Scopul acestei intrebari este de a scoate la suprafata ceea ce Cain crezuse ca reusise sa faca in ascuns. De aceasta data Divinitatea nu mai asteapta nici o replica. Dimpotriva, raspunsul tot Ea il ofera – asculta.

In calitate de judecator, ne-am fi asteptat ca Dumnezeu sa-l pedepseasca pe Cain. Insa pedeapsa se pare ca vine din partea pamantului. Sa nu uitam ca primul nascut al lui Adam era agricultor, de aici si autorul creaza o legatura stransa intre cel care il pedepseste – pamantul – si ocupatia lui de baza – agricultura. Pedeapsa oferita de pamant este pe doua planuri: a) agricultura si b) locatie.

In fata sentintei, Cain refuza sa-si recunoasca vina si neputinta in fata maniei care l-a indemnat spre pacat, accentuand si mai mult drama vietii lui prin reiterarea acuzatiei impotriva lui Dumnezeu. In v.14, asasinul afirma pentru a doua oara ca toata vina o poarta Divinitatea. Prima data a fost atunci cand Dumnezeu a privit cu placere doar la jertfa lui Abel, fapt ce a dus la moartea acestuia, iar a doua oara atunci cand el – Cain – a primit sentinta pentru crima savarsita – un pribeag si un truditor al pamantului.

In toata drama lui Cain este demn de remarcat faptul ca pe el nu-l intereseaza in nici un fel relatia om-Dumnezeu. Singurul lucru care-l intereseaza este propria lui PERSOANA. Indiferent ce fac: EU trebuie sa fiu vazut, perceput in mod pozitiv; EU trebuie sa fiu inteles; MIE trebuie sa mi se aloce circumstante atenuante; EU trebuie sa beneficiez de compasiunea tuturor, deoarece in realitate EU sunt victima si nu ceilalti.

Cine e de vina?!

Standard

Am vazut multe reportaje care prezentau diferite accidente din tara. De cele mai multe ori, realizatorul punea vina pe sofer sau pe pieton. Numai cei care participa la trafic – sofer si/sau pieton – sa fie de vina? Oare nu cumva vina trebuie asumata si de o a treia parte?

In ultimele doua saptamani am avut „placerea” sa conduc pe strazile mult iubitei patrii. Inca din prima noapte am facut cunostinta, nu atat cu drumul. care era chiar foarte bun, cat cu marcajele, ce erau inexistente, hai casi inexistente. Cum pot sa conduc eu normal daca nici macar nu stiu unde incepe si unde se termina drumul? Ce sa mai vorbim, daca ceata ma inconjoara pe dinainte si pe dinapoi?

In aceste circumstante, cand marcajele sunt casi inexistente, a cui este vina daca eu aterizez intr-un lac aproape de sosea sau incep sa fac araturile de toamna/primavara in plina noapte?

Autoritatiile se vor prezenta in fata camerelor tv si vor spune ca neatentia mea – soferul – a dus la acest nefericit incident. Dar de ce nu ar spune ca „prezenta” indicatoarelor, a marcajelor si a iluminatului public sunt cauza acestui eveniment?! Ori acesta afirmatie nu pot fi facute ca nu da bine? Sau cine face asemenea afirmatii isi poate pierde locul de munca in plina criza economica!?

Decat sa spunem un adevar injumatatit mai bine sa tacem domnii mei politisti. In acest caz, slujbele dumneavoastra sunt in siguranta, autoritatiile nu trebuie sa mai faca nici un efort pentru siguranta circulatiei (de, doar suntem in cirza si nu exista bani), defunctul intotdeauna va fii vinovat (astfel inchisoriile nu se vor umple, iar magistratii pot continua greva, deoarece nu mai avem neovie de ei in acest caz), fiind ca s-a aflat la locul nepotrivit in momentul nepotrivit, iar televiziunile vor trebui sa-si caute subiecte in alta parte si nu in strada 😉 (subiecte mai putin triste, poate asa vom afla si noi ca traim).

In concluzie, mai bine ne-am cumpara elicoptere. Astfel, cu sigurnata vom reusi sa nu mai avem accidente! Ori poate si in acest caz?!