Politica daca nu ne-ar afecta viata sociala si economica ar fi cu adevarat o frumoasa comedie pe care am putea-o observa pasivi si degajati. Realitatea este cu totul alta. De altfel, cand ma uit la noua generatie de politiceni europeni ma gandesc sa emigrez. Dar unde a-si putea merge spre a scapa de bratul lor lung? Pe Luna! Asta n-ar fi o idee rea, dar se pare ca vor sa conduca si acolo.
Problema nu e ca vor sa ocupe locurile din fata, ci ca in esenta nu stiu ce anume vor de la viata, politica si societate. Viziunea lor se masoara in metri si nicidecum in timp. Nu reusesc sa analizeze/ realizeze ce are bun sau rau opozantul politic. In ce masura contra-candidatul i-ar putea deveni aliat pentru a-si atinge scopurile. Pentru politiceanul european din noua generatie deviza „sa dam din coate sa avem de toate” este mult mai importanta decat orice altceva. Traieste, hranindu-se, cu ideea ca stand pe retelele de socializare si primind foarte multe LIKE-uri el gandeste, el stie, el munceste. Dar uita continuu ca a te exprima in spatiu virtual nu inseamna a raspunde nevoilor unei societati in contina miscare si transformare. A oferi o solutie, partial viabila, nu e acelasi lucru cu punerea ei in aplicare. E usor a striga vrem una si alta, iar la final sa votezi impotriva propriei tale revendicari. Iar daca ea reuseste sa treaca prin parlament imediat sa scota pieptul la inaitare afirmand: „eu am facut asta”.
Scena din parlamentul Romanei pentru mine este ca un deja vú. Cu cativa ani in urma opozitia spaniola a luptat sa schimbe guvernul minoritar. Dupa multe incercari si motiuni de cenzura reuseste sa-si vada visul cu ochii. Intr-o democratie parlamentara partidul principal de opozitie, in urma unei motiuni de cenzura, formeaza direct noul guvern fara prea multe formalitati. Aceasta victorie, prin motiune, i-a facut pe parlamentarii spanioli de la guvernare sa traiesca intr-o lume de vis inainte de alegeri. Desi vor castiga, in principiu, alegeriile vor fii incapabili sa formeze un guvern.
Din acest moment, lipsa lor de viziune se contureaza cel mai bine. Niciodata n-au stiu sa-si faca aliati sau datori printre parlamentarii din celelalte partide. Intotdeauna au trait cu iluzia ca ei pot castiga sau conduce cu ajutorul poporului. Realitatea este alta. Votantii azi au mai multe optiuni, sunt mult mai divizati politic, decat acum 15-20 de ani, din acest motiv politicenii ar trebui sa invete arta negocieri, bunul simti politic (azi iti dau eu maine imi dai tu votul, pentru bine comun) de la inaintasii lor, nu sa mearga in linia regelui Roboam, fiu lui Solomon, si-al pretenilor (consilierilor) lui.
Desi aceasta dorinta e buna, presupun ca nu voi avea posibilitatea sa o vad implinita prea curand, mai ales ca invidia si aroganta noii de generatii de politiceni vor fi culorile care ne vor picta urmatoarele zile, luni, poate si ani in Europa unita 😀 .
Amintiri din studentie 