Mary, did you know?!

Formatul postării

Zilele acestea, cand colindele rasuna in casa (dupa traditia romaneasca), am descoperit un colind care mi-a atras atentia, nu doar prin interpretare cat prin mesaj „Mary, did you know?”.

Acest colind printr-un joc de cuvinte reuseste sa intercaleze unele afirmatii doctrinare cristologice cu unele evenimente mentionate de catre evanghelici.

In continuare va propun sa ascultati o interpretare a acestui colind

Mary, did you know
that your Baby Boy would one day walk on water?
Mary, did you know
that your Baby Boy would save our sons and daughters?
Did you know
that your Baby Boy has come to make you new?
This Child that you delivered will soon deliver you.

Mary, did you know
that your Baby Boy will give sight to a blind man?
Mary, did you know
that your Baby Boy will calm the storm with His hand?
Did you know
that your Baby Boy has walked where angels trod?
When you kiss your little Baby you kissed the face of God?

The blind will see.
And the deaf will hear.
The dead will live again.
The lame will leap.
The dumb will speak
The praises of The Lamb.

Mary, did you know
that your Baby Boy is Lord of all creation?
Mary, did you know
that your Baby Boy will one day rule the nations?
Did you know
that your Baby Boy is heaven’s perfect Lamb?
The sleeping Child you’re holding is the Great, I Am.

sursa: http://www.musica.com/letras.asp?letra=947916

Cum poti sa castigi fara sa furi?! (2)

Formatul postării

Cand vorbim despre politica romaneasca realizam ca la noi totul este pe invers. Spre exemplu, anul acesta pentru alegeri prezidentiale Spania are doar 38 de sectii de votare. Insa daca ne uitam pe site-ul Ambasadei Romane de la Madrid descoperim ca in 2012, cu ocazia referendumului de suspendare a presedintelui, Spania a avut 46 de sectii de votare.

Mi se pare corect ca atunci cand vrei sa dai pe cineva jos sa cresti numarul de sectii de votare, iar atunci cand vrei sa isi presedinte sa reduci numarul acestor sectii, mai ales cand stii ca nimeni nu te voteaza.

Sunt Mandru ca Sunt Roman?! (aceasta este intrebarea zilei)

Cum poti sa castigi fara sa furi?!

Formatul postării

In ultimi ani m-a interesat mai mult politica „satului” in care traiesc si mai putin a „satului” in care m-am nascut, insa azi ma vad obligat de situatie sa revin la politica „satului” natal. Anul acesta mi s-a oferit posibilitatea (cel putin teoretic) sa votez un presedinte care nu este de etnie romana (rumana, mi se pare ca acesta ar fi cuvantul vechi pentru acesti cetateni). Pentru mine orice sef de stat care nu e de etnie romana devine cel mai bun. Nu vreau sa-mi justific obtiunea, insa pot mentiona doar atat: o persoana care nu apartine etniei majoritare poate fi neutra si mai putin manipulata emotional. Asta am vazut-o cel mai clar la munca. Acolo unde tu esti parte din majoritatea etnica, ceilalti vor sa te manipuleze emotional, doar ca sa faci ce vor ei.

Pana anul acesta in Catalunia era o sectie de votare si in Girona, o regiune unde traiesc si muncesc multi romani. Incepand de anul acesta guvernul a ajuns la concluzia ca cel mai bine e sa renunte la aceasta sectie de votare si sa deschida 2 sectii la Consulatul Roman de la Barcelona. Nu stiu cati dintre voi ati vizitat acest consulat insa voi incerca sa va descriu putin. Consulatul este o casa marisoara. Insa are un neajuns. Spatiul alocat publicului este foarte limitat – 2 camere de aproximativ 6-8 mp fiecare. Cate cabine de vot pot intra in astfel de incaperi? Comisia va sta la ghiseu sau va sta si ea in interiorul camerei? Oricum ar fi organizarea, cele 2 sectii sunt insuficente daca toti romanii din partea centrala si nordica merg la Barcelona sa voteze. De exemplu, in conformitate cu informatiile furnizate de INS Catalan, in 2008 erau inregistrati aproximativ 85mii romani. Sa spunem ca 20mii au parasit aceasta regiune in ultimii 6 ani, ramanand doar 60mii, dintre care doar 40mii majori, iar jumatate locuiesc in partea nordica si jumatate in partea sudica. Iar daca din cei 20mii s-ar duce la vot doar 2000 pe fiecare sectie, cum ar avea posibilitatea ca fiecare sa ajunga sa voteze cand sarmanul, amaratul Consulat e atat de limitat publicului? Mai mult, in tara, din cate stiu eu, fiecare sectie de votare are in medie 1700 persoane pe listele permanente, fara ca ei sa faca nici o declaratie pe proprie raspundere, asa cum se intampla in diaspoara.

Un alt detaliu interesant este faptul ca in Pais Vasco (Tara Bascilor) avem 3 sectii de votare, in 3 locatii distincte la o populatie romaneasca de 17800 (cf. Ikuspegi), iar in Catalunia 4 sectii de votare, dar tot in 3 locatii.

Privind modul in care MEA a gestionat anul acesta alegerile din diaspora se poate spune ca PSD-ul azi nu mai fura voturi, cu ajutorul alegatorului obedient, ci le face sa nu mai existe prin reducerea sectiilor de votare, a spatiilor sectiilor de votare ori a locatiilor.

In concluzie, de ce ar trebui sa fiu mandru ca sunt roman? Saptamana trecuta am participat la cel mai mare sondaj de opinie facut vreodata in Catalunia si am putut sa-mi exprim optiunea fara nici o restrictie desi aveam nevoie de pasaport, certificat de rezidenta, iar numarul locatiilor era limitat la 3 la o populatie de 18000. Ba mai mult, organizatorii au facut tot posibilul ca numarul de participanti (votanti) sa fie cat mai mare. Noi suntem invers. Facem tot posibilul ca numarul sa fie cat mai mic. E posibil sa fiu mandru atunci cand voi renunta pentru totdeauna la cetatenia romana (la etnie nu o pot face, iar limba nu o voi uita fiind ca imi este de folos), pentru ca nu voi mai fi nevoit sa stau la coada sa votez, pentru ca nu voi mai da bataie de cap unui politicean cu votul meu, pentru ca nu voi mai fi obligat sa ma intreb ce se intampla in acel colt de lume.

Eternul student (1)

Formatul postării

Acum cativa ani traiam cu iluzia ca sistemul educational romanesc, prin faptul ca ne trece prin toate in clasele preuniversitare, este superior decat sistemul care doar se focalizeaza pe anumite lucruri concrete. Azi aceasta himera incepe sa se risipeasca. Aceasta Fata Morgana se dematerializeaza cu fiecare zi ce trece si cunosc mai bine sistemul universitar spaniol (in particular cel catalan).

La noi mergi la facultate doar daca ai liceul cu bacalaureat. La spanioli ai mai multe forme de a ajunge la universitate. E drept cea mai scurta cale este liceul, insa cea mai eficenta eu o consider „scoala profesionala”. Ei au 2 tipuri de scoli profesionale mediana si superioara. Un elev de la o scoala profesionala superioara, care doreste sa devina inginer adesea este mult mai bine pregatit la anumite materii (desen tehnic sau informatica, spre exemplu), decat unul care termina doar liceul. Astfel, as putea spune ca un „biet” elev de scoala profesionala intra la facultate cu un bagaj informational si practic mult mai mare decat unul cu liceul. El defileaza la unele cursuri, pe cand elevul nostru cu liceu trebuie sa lucreze si sa lucreze din greu la unele materi, pe care uneori nici macar nu le intelege.

La inceput consideram ca un astfel de sistem este neproductiv. Azi vazand foarte multi studenti veniti de la scolile profesionale realizez ca sunt cu mult mai bine pregatiti decat mine. Ei fac un desen izometric intr-o jumatate de ora ceea ce eu fac intr-o ora sau chiar 2. Ei se joaca pe AutoCad pe cand eu ma chinui sa creez prima pagina cu coordonatele x,y in punctele 0,0.

Inspirandu-ma din Cuvantul Tau, Doamne!

Formatul postării

Datorita unui eveniment mai putin fericit (funerariile pastorului Doru Popa) am avut posibilitatea sa ascult discursurile a diferitor pastori si vorbitori. Ma asteptam la mai mult de la ei, insa nu intotdeauna tot ceea ce iti doresti sa asculti la un astfel de eveniment si primesti.

Cu toate acestea 2 discursuri (ambele citite de catre un substituitor) mi-au atras atentia in mod deosebit. Este cel al dr.-lui Paul Negrut si al dr.-lui Radu Gheorghita. Fiecare dintre ele, prin stiluri diferite, au tinut sa faca acelasi lucru: sa mangaie, sa imbarbateze si sa focalizeze audienta spre adevarata tinta. Desi fiecare dintre cele 2 discursuri ar merita o prezentare, totusi azi ma voi opri putin doar la opera lui Radu.

Pentru cei care nu ati ascultat inca „Plangera” lui Radu la moartea unui prieten, va invit sa o faceti (min. 40). Dupa cum deja ne-a obisnuit prof. Radu intotdeauna aduce ceva nou in discursurile lui, fie ca vorbim de stil (aici regasim cel putin 2 stiluri literare – lamentatia si naratiune), fie ca vorbim despre continut. Prin aceasta imbinare de stil si continut autorul reuseste sa cuprinda tot ceea ce am dori sa auzim la un funeral: pe de o parte durere, bocet, nemultumire, intrebari fara raspunsuri, dar pe de alta parte incurajare, speranta, o perspectiva cu privire la tacerile si actiunile Dumnezeirii, asupra suferintei si nu in ultimul rand a Slava Celui Prea Inalt in tot ceea ce face.

Cand gramatica nu este totul in teologie (8)

Formatul postării

Unul dintre lucrurile bune pe care le-am invatat la master a fost ca fiecare referat pe VT sa se termine in NT, intrucat cele doua legaminte (pentru ortodocsi) sau testamente (pentru protestanti) sunt interdependente. Nu poti intelege Noul fara Vechiul, dar nici Vechiul fara Noul. Voi incerca ca aceasta deprindere sa se realizeze si pe tematica „EU SUNT”.

O prima intrebare legitima ca se impune la aceasta tematica este: exista vreun text in Noul Testament care sa-l descrie pe Dumnezeu sau in care Dumnezeu sa se prezinte pe Sine Insusi din perspectiva ontologica/ existentialistica la fel cum (presupunem) ca o face in Exod 3:14? Daca da, atunci care ar fi acesta?

Mentionam anterior ca textul septuagintic foloseste expresia „ho on” (Cel Ce Este) ca traducere pentru expresia „Cel Ce Sunt,” pe care o regasim in mai toate traducerile. Tot acolo atrageam atentia asupa faptului ca expresia greaca apare doar de 3x pe tot parcursul LXX. Daca cautam aceeasi expresie in NT vom observa ca ea apare de mai multe ori decat in VT (atat in forma negativa, cat si in forma pozitiva – 15x si o data ca „hos on”), iar cel mai des in textele ioanine (In 1:18;  3:31;  6:46 – in forma negativa -;  8:47;  12:17; 18:37;  Apoc. 1:4, 8;  11:17;  16:5). Aceasta inflatie a expresiei in textele ioanine ar trebui sa ne ridice unele intrebari, in special pentru ca ea este folosita de cele mai multe ori in contextul in care se vorbeste despre Cristos si Divinitate.

In Evanghelia dupa Ioan expreisa apare in diferite imprejurari, insa pe noi ne intereseaza in special versetele urmatoare, deoarece creaza o legatura intriseca, ontologica intre Cristos si Tatal.

1:18 –  Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, Cel Ce este în sânul Tatălui

8:47 –  Cel Ce este din Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu (daca interpretam afirmatia ca avand legatura in primul rand cu v.42, unde Cristos spune ca El a venit de la Tatal, atunci putem spune ca aici Mantuitorul in primul rand vorbeste despre Sine si nu despre ceilalti credinciosi)

Daca mergem in Apocalipsa vom observa ca apostolul Ioan abunda in prezentari ale divinitatii, precum si in utilizarea expresiei „ho on”.

1:.4 –  Har şi pace vouă din partea Celui Ce Este, Celui Ce Era şi Celui Ce Vine

1:8 – Eu sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul”, zice Domnul Dumnezeu, „Cel Ce Este, Cel Ce Era şi Cel Ce Vine, Cel Atotputernic.

1: 11 – Eu sunt Alfa şi Omega, Cel Dintâi şi Cel de pe Urmă.

1:17 – Eu sunt Cel Dintâi şi Cel de pe Urmă.

4:8 – Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, Cel Ce Era, Cel Ce Este, Cel Ce Vine

11:17 – „Îţi mulţumim, Doamne Dumnezeule atotputernice Cel Ce Este şi Cel Ce Era şi Cel Ce Vine, că ai pus mâna pe puterea Ta cea mare şi ai început să împărăţeşti.

16:5 Drept eşti Tu, Doamne, Cel Ce Este şi Cel Ce Era! Tu eşti sfânt, pentru că ai judecat în felul acesta

Inainte de a merge mai departe as face cateva observatii: 1) formula „Cel Ce Este, Cel Ce Era si Cel Ce Vine” este folosita doar cu referire la Dumnezeu Tatal, pe cand formula „Cel Dintai si Cel de pe Urma” este folosita atat cu referire la Isus Cristos (incepand cu 1:11 pana la sfarsitul cartii) cat si cu referire la Dumnezeu Tatal (1:4, 8); 2) „eu sunt” in Cartea Apocalipsa joaca rolul de prezentarea, ne fiind numele personajului care vorbeste, cu alte cuvinte „eu sunt” din textul ioanin nu poate fi identificat cu „EU SUNT” din Exod 3.14 MT; 3) verbul „a fi” din textele prezentate anterior este la participiu (prezent si trecut); 4) o particularitate a formulei ioanine consta in mentionarea vebului „a veni”, in locul verbului „a fi” la viitor cum ne-am fi asteptat in mod normal.

Un alt text pe care am putea sa-l folosim la tema noastra este cel din Evrei 1:3 ” El, Cel Ce Este oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui şi care ţine toate lucrurile cu cuvântul puterii Lui, a făcut curăţarea păcatelor şi a şezut la dreapta Măririi în locurile preaînalte”. Si in acest pasaj vedem afirmarea unei legaturi ontologice intre Cristos si Tatal. Particularitatea acestui text consta in faptul ca autorul prefera sa apeleze la adjectiv (hos) si nu la pronumele relativ (ho).

Textul paulinic din 2Cor 11:31 – „Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Cel Ce Este binecuvântat în veci, ştie că nu mint” – poate fi interpretat in doua linii: a) Pavel apeleaza la „ho on” pentru ca din perspectiva gramaticala ii iesea cel mai bine pentru a exprima ceea ce vrea si b) apostolul apeleaza la o expresie de sorginta rabinica (rabini cand mentioneaza numele Domnului, intotdeauna folosesc expresia „Binecuvantat Fie in veci”).

Privind la textele mentionate mai sus inevitabil apar intrebari ca: de ce scriitorii NT au tinut cu totdinadinsul sa foloseasca aceasta expresie „ho on” in contexte unde se mentioneaza existenta divinitatii, cand puteau apela la altele? Au dorit cumva sa faca vreo legatura cu Exod 3:14, unde Dumnezeirea se prezinta pe Sine ca „Cel Ce Este” (vezi LXX)? Putem cumva interpreta „ho on” si ca reprezentand tetagrama (YHWH), atunci cand ea face referire la Divinitate? Cu alte cuvinte e posibil ca autorii NT sa apeleze la acesta expresie cu dublu sens – Numele lui Dumnezeu si sensul gramatical?

Cand gramatica nu este totul in teologie (7)

Formatul postării

Atunci cand citesti textul ebraic, cu gandul de-al analiza, inevitabil te lovesti de unele detalii. Iar cand le intalnesti incepi sa te intrebi. Una dintre intrebarile la care meditez de cateva zile este de ce scriitorul sau tehnoredactorul Exodului a ales sa foloseasca 2 verbe „a fi” (hyh si hwh) cand a facut prezentarea NUMELUI lui Dumnezeu? Mai mult, cum s-a ajuns la concluzia ca verbul „hwh” ar trebui sa fie verbul care sa ofere numele Divinitatii si nu verbul „hyh”, mai ales ca ambele verbe au fost folosite ca mod prin care Dumnezeirea s-a descoperit? Inca n-am nici un raspuns si nici nu stiu daca voi gasi unul care sa ma multumeasca intrutotul.

Dar lasand la o parte nedumeririle mele as dori sa mergem mai departe cu tematica noastra. De asta data va sugerez sa schimbam manuscrisul. In continuare doresc sa aruncam o privire asupra textului din LXX.

Cand am redat pe blog textul cadru din Exod 3 am mentionat in una din paranteze o diferenta intre MT si LXT, si anume ca manuscrisul grecesc traduce cu „eu sunt” (v.6) acolo unde in ebriaca apare doar pronumele personal. Acest mic detaliu, aparent nesemnificativ, joaca un rol destul de important in naratiune. Ca si cum ne-ar pregati pentru ceva ce va fi mentionat in pasaj putin mai tarziu. O alta diferenta majora intre cele 2 texte o regasim in v.14 . Aceasta diferenta scoate in relief modul in care traducatorul a interpretat acest verset (Eu sunt Cel Ce Sunt // Eu sunt Cel Ce Este).

Scriam in episodul anterior ca expresia „Eu sunt” apare de 3x in limba ebraica si ca e foarte important sa vedem cum intelegem fiecare expresie in parte. In comparatie cu MT septuaginta foloseste expresia „Eu sunt” o singura data, iar de 2x ori „Cel Ce Este” (expresia greceasca „ho on” – pronumele reflexiv + participiul prezent al verbului „a fi” apare in LXX doar de 3x – Exod 3.14 si 2 Rg 16:22). Schimbarea pe care traducatorul o face –  din verb personal, 1m sg la verb impersonal + pronume reflexiv – scoate in relief cel putin 2 aspecte: a) „Eu sunt” joaca rolul de introducere si nu de nume la fel ca in v.6 si b) „Cel Ce Este” are ca obiectiv crearea unei relatii intre prezentare din v.14 si modul in care Israel il va cunoaste pe Domnul incepand din acest moment (v.15). Cu alte cuvinte, textul grecesc nu vrea sa vorbeasca despre „EU SUNT CEL CE SUNT”, ca o idee abstracta filozofica, ci mai debraba el spune „Eu ma numesc – CEL CE ESTE”. E posibil ca folosirea participiului in acest verset sa tradeze o idee pe care traducatorul o avea in mine. Si anume, dialogul se poarta intre inger si Moise si nicidecum intre Dumnezeu si Moise. Daca discutia se face printr-un intermediar atunci totul incepe sa aiba logica atunci cand in textul ebraic vedem trecerea de la 1m sg (EU SUNT) la 2 m sg. (YHWH – EL ESTE)