A fost sau nu Sefora, sotia lui Moise, ucisa de Fineas?! (2)

Standard

hobab1) Cum a ajuns Josebert Fleurant (JF) la concluzia ca „naratiunea lui Fineas/ Pinhas” (NP) ar trebui relocalizata intre capp. 11 si 12?

Inainte de a prezenta argumentele lui JF cu privire la relocalizarea episodului cu Fineas din cap. 25 ar trebui sa raspundem la o intrebare: exista vreo diferenta daca evenimentul ar fi avut loc intre capp. 11-12 si nu in cap. 25? Daca da, care ar fi acestea?

O prima diferenta este legata de distanta in timp intre capp. 11 si 25. Evenimetele relatate in cap.11 au loc la 2 ani dupa iesirea din robie (aproape de intrarea in Canaan) si la putin timp de la reintregirea familiei lui Moise, pe cand cap. 25 are loc, aproximativ, la 40 de ani de cand au parasit Egiptul (inainte de cucerirea tarii promise). Timpul in acest caz, joaca un rol foarte important pentru teolog, chiar daca nu mentioneaza acest lucru, deoarece noua locatie (Num 11-12) o va face pe Sefora mult mai tanara (in jur de 50-60 de ani), in comparatie cu Num 25, indiferent de calendarul folosit: lunar (calendarul evreiesc folosit in perioada mozaica), lunaro-solar (cel folosit de evrei inca din perioada exilica) sau solar (cel folosit de noi).

Un alt element ar fi scandalul din cap.12, iscat din cauza unei femei cusite. Cuvantul „cush”, de obicei are sensul de Etiopia, insa este posibil ca aici el sa aiba aceeasi semnificatie pe care-l are in Habacuc, si anume de trib madianit. Eu tind sa cred ca scandalul dintre frati o avea in vedere pe Sefora, si nu o alta persoana. Unul dintre argumente pentru aceasta teorie este mentionarea cumnatului lui Moise din cap. 10. In principiu ne-am fi asteptat ca Ietro sau Reuel, socrul lui Moise, sa fie prezentat asa cum se intampla in Cartea Exod (i.e. cap. 18), insa autorul nu-i aloca un spatiu important, decat unul pur genealogic. Aparent acesta discutie, care rupe firul natativ, nu ar avea nici o logica, insa ea are in vedere mai multe aspecte:

1) cand Ietro a venit la Moise nu a venit doar cu familia profetului – sotia si copiii -, ci a venit, cel putin, si cu fiul lui – Hobab – impreuna cu familia lui, daca nu cumva mai existau si alte rude ale Seforei;

2) dupa plecarea lui Ietro, fiul acestuia va mai ramane in tabara israelita, iar la staruinta lui Moise, el si familia lui se vor stabili in Israel;

3) descendentii lui Ietro vor juca diferite roluri in istoria lui Israel (i.e. Judecatori, Sisera va fi ucis de o femei din casa lui Hobab), chiar daca nu putem afirma ca s-au integrat total in natiunea Israel (ei traiau in pace cu unii dusmani ai evreilor);

4) mentionarea lui Hobab (cap. 10) si a femei cusite (cap. 12) ne poate conduce spre o relationare intre cele 2 persoane. Cu alte cuvinte, cuvantul „cus” ar putea juca rolul de prezentare a Seforei fara ca aceasta sa fie mentionata explicit. De altfel, daca facem o comparatie intre Exod si Numeri, cu privire la Sefora, putem observa ca, in cea de a patra carte a Pentateuhului, ea nu este mentionata explicit niciodata. Motivul acestui fapt este foarte greu de aflat.

In concluzie, discutia dintre Moise si Hobab este ca o paranteza, prin care ni se explica cum a ajuns ca alti descendenti al lui Ietro, in afara de fii Seforei, sa traiasca in mijlocul lui Israel. Astfel de paranteze regasim foarte des in textele narative ale Vechiului Testament (i.e. Gen 38, care in esenta nu are in vedere pacatul dintre Iuda si Tamar, cat nasterea lui Peret, care va deveni mostenitorul de drept al lui Iuda).

A fost sau nu Sefora, sotia lui Moise, ucisa de Fineas?!

Standard

In una din zile, cand ma uitam peste colectia mea, am descoperit un articol ce mi-a atras atentia. Era al lui Josebert Fleurant (JF) – „Phineahs Murdered Moses’ Wife An Analysis of Numbers 25” (JSOT, Vol. 35.3/2011, pp.285-94) -, care propunea 2 teorii interesante:

a) episodul „naratiunea lui Fineas” din Num 25 ar fi avut loc in realitate intre Num 11 si Num 12;

b) femeia madianita la care face referire textul in esenta este Sefora, sotia lui Moise, si nicidecum altcineva.

Pentru a-si argumenta, demonstra teoriile teologul apeleaza la metoda critico-istorica. Cu alte cuvinte, pornind de la text el doreste sa descopere evenimentul istoric. Aceasta metoda de interpretare a Scripturilor nu este noua, dimpotriva la sfarsitul secolui al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea era o metoda foarte des intalnita in comentariile teologice. Printre cei mai cunoscuti teologi ce utilizau o astfel de metoda au fost Gerhard von Rad, care in esenta a fost mai mult preocupat de „Istoria mantuirii/ Heilsgeschichte”, decat de reconstruirea evenimentului istoric, si Walther Eichrodt, care era interesat de „conceptul de legamant”. Insa, in comparatie cu ei, JF nu se va aplecat atat de mult asupra textului, adica el sa fie sursa principala de la care se ajunge la evenimentul istoric, cat el va fi preocupat mai mult de propriile lui teorii. Iar atunci cand va fi necesar va amenda ori va ignora textul. Din acest motiv, imi propun sa raspuns la cateva intrebari:

1) Cum a ajuns JF la concluzia ca „naratiunea lui Fineas/ Pinhas” (NP) ar trebui relocalizata intre capp. 11 si 12?

2) Care este rolul NP in contextul intregului canon, daca joaca un rol? Sau episodul Fineas poate fi interpretat doar ca un argument in plus la strictetea nationalismului etnic, care este descris in cap. 25?

3) Cum se explica sanctiunea contra madianitilor din cap. 25 tinand cont de faptul ca familia cumnatului lui Moise (madianit de altfel) va continua sa traiasca in mijlocul lui Israel?

4) De ce descendentii cumnatului lui Moise nu vor mai fi numiti madianiti in textul sacru, ci cheturiti (keturiti)?

Mary, did you know?!

Standard

Zilele acestea, cand colindele rasuna in casa (dupa traditia romaneasca), am descoperit un colind care mi-a atras atentia, nu doar prin interpretare cat prin mesaj „Mary, did you know?”.

Acest colind printr-un joc de cuvinte reuseste sa intercaleze unele afirmatii doctrinare cristologice cu unele evenimente mentionate de catre evanghelici.

In continuare va propun sa ascultati o interpretare a acestui colind

Mary, did you know
that your Baby Boy would one day walk on water?
Mary, did you know
that your Baby Boy would save our sons and daughters?
Did you know
that your Baby Boy has come to make you new?
This Child that you delivered will soon deliver you.

Mary, did you know
that your Baby Boy will give sight to a blind man?
Mary, did you know
that your Baby Boy will calm the storm with His hand?
Did you know
that your Baby Boy has walked where angels trod?
When you kiss your little Baby you kissed the face of God?

The blind will see.
And the deaf will hear.
The dead will live again.
The lame will leap.
The dumb will speak
The praises of The Lamb.

Mary, did you know
that your Baby Boy is Lord of all creation?
Mary, did you know
that your Baby Boy will one day rule the nations?
Did you know
that your Baby Boy is heaven’s perfect Lamb?
The sleeping Child you’re holding is the Great, I Am.

sursa: http://www.musica.com/letras.asp?letra=947916

Cum poti sa castigi fara sa furi?! (2)

Standard

Cand vorbim despre politica romaneasca realizam ca la noi totul este pe invers. Spre exemplu, anul acesta pentru alegeri prezidentiale Spania are doar 38 de sectii de votare. Insa daca ne uitam pe site-ul Ambasadei Romane de la Madrid descoperim ca in 2012, cu ocazia referendumului de suspendare a presedintelui, Spania a avut 46 de sectii de votare.

Mi se pare corect ca atunci cand vrei sa dai pe cineva jos sa cresti numarul de sectii de votare, iar atunci cand vrei sa isi presedinte sa reduci numarul acestor sectii, mai ales cand stii ca nimeni nu te voteaza.

Sunt Mandru ca Sunt Roman?! (aceasta este intrebarea zilei)

Cum poti sa castigi fara sa furi?!

Standard

In ultimi ani m-a interesat mai mult politica „satului” in care traiesc si mai putin a „satului” in care m-am nascut, insa azi ma vad obligat de situatie sa revin la politica „satului” natal. Anul acesta mi s-a oferit posibilitatea (cel putin teoretic) sa votez un presedinte care nu este de etnie romana (rumana, mi se pare ca acesta ar fi cuvantul vechi pentru acesti cetateni). Pentru mine orice sef de stat care nu e de etnie romana devine cel mai bun. Nu vreau sa-mi justific obtiunea, insa pot mentiona doar atat: o persoana care nu apartine etniei majoritare poate fi neutra si mai putin manipulata emotional. Asta am vazut-o cel mai clar la munca. Acolo unde tu esti parte din majoritatea etnica, ceilalti vor sa te manipuleze emotional, doar ca sa faci ce vor ei.

Pana anul acesta in Catalunia era o sectie de votare si in Girona, o regiune unde traiesc si muncesc multi romani. Incepand de anul acesta guvernul a ajuns la concluzia ca cel mai bine e sa renunte la aceasta sectie de votare si sa deschida 2 sectii la Consulatul Roman de la Barcelona. Nu stiu cati dintre voi ati vizitat acest consulat insa voi incerca sa va descriu putin. Consulatul este o casa marisoara. Insa are un neajuns. Spatiul alocat publicului este foarte limitat – 2 camere de aproximativ 6-8 mp fiecare. Cate cabine de vot pot intra in astfel de incaperi? Comisia va sta la ghiseu sau va sta si ea in interiorul camerei? Oricum ar fi organizarea, cele 2 sectii sunt insuficente daca toti romanii din partea centrala si nordica merg la Barcelona sa voteze. De exemplu, in conformitate cu informatiile furnizate de INS Catalan, in 2008 erau inregistrati aproximativ 85mii romani. Sa spunem ca 20mii au parasit aceasta regiune in ultimii 6 ani, ramanand doar 60mii, dintre care doar 40mii majori, iar jumatate locuiesc in partea nordica si jumatate in partea sudica. Iar daca din cei 20mii s-ar duce la vot doar 2000 pe fiecare sectie, cum ar avea posibilitatea ca fiecare sa ajunga sa voteze cand sarmanul, amaratul Consulat e atat de limitat publicului? Mai mult, in tara, din cate stiu eu, fiecare sectie de votare are in medie 1700 persoane pe listele permanente, fara ca ei sa faca nici o declaratie pe proprie raspundere, asa cum se intampla in diaspoara.

Un alt detaliu interesant este faptul ca in Pais Vasco (Tara Bascilor) avem 3 sectii de votare, in 3 locatii distincte la o populatie romaneasca de 17800 (cf. Ikuspegi), iar in Catalunia 4 sectii de votare, dar tot in 3 locatii.

Privind modul in care MEA a gestionat anul acesta alegerile din diaspora se poate spune ca PSD-ul azi nu mai fura voturi, cu ajutorul alegatorului obedient, ci le face sa nu mai existe prin reducerea sectiilor de votare, a spatiilor sectiilor de votare ori a locatiilor.

In concluzie, de ce ar trebui sa fiu mandru ca sunt roman? Saptamana trecuta am participat la cel mai mare sondaj de opinie facut vreodata in Catalunia si am putut sa-mi exprim optiunea fara nici o restrictie desi aveam nevoie de pasaport, certificat de rezidenta, iar numarul locatiilor era limitat la 3 la o populatie de 18000. Ba mai mult, organizatorii au facut tot posibilul ca numarul de participanti (votanti) sa fie cat mai mare. Noi suntem invers. Facem tot posibilul ca numarul sa fie cat mai mic. E posibil sa fiu mandru atunci cand voi renunta pentru totdeauna la cetatenia romana (la etnie nu o pot face, iar limba nu o voi uita fiind ca imi este de folos), pentru ca nu voi mai fi nevoit sa stau la coada sa votez, pentru ca nu voi mai da bataie de cap unui politicean cu votul meu, pentru ca nu voi mai fi obligat sa ma intreb ce se intampla in acel colt de lume.

Eternul student (1)

Standard

Acum cativa ani traiam cu iluzia ca sistemul educational romanesc, prin faptul ca ne trece prin toate in clasele preuniversitare, este superior decat sistemul care doar se focalizeaza pe anumite lucruri concrete. Azi aceasta himera incepe sa se risipeasca. Aceasta Fata Morgana se dematerializeaza cu fiecare zi ce trece si cunosc mai bine sistemul universitar spaniol (in particular cel catalan).

La noi mergi la facultate doar daca ai liceul cu bacalaureat. La spanioli ai mai multe forme de a ajunge la universitate. E drept cea mai scurta cale este liceul, insa cea mai eficenta eu o consider „scoala profesionala”. Ei au 2 tipuri de scoli profesionale mediana si superioara. Un elev de la o scoala profesionala superioara, care doreste sa devina inginer adesea este mult mai bine pregatit la anumite materii (desen tehnic sau informatica, spre exemplu), decat unul care termina doar liceul. Astfel, as putea spune ca un „biet” elev de scoala profesionala intra la facultate cu un bagaj informational si practic mult mai mare decat unul cu liceul. El defileaza la unele cursuri, pe cand elevul nostru cu liceu trebuie sa lucreze si sa lucreze din greu la unele materi, pe care uneori nici macar nu le intelege.

La inceput consideram ca un astfel de sistem este neproductiv. Azi vazand foarte multi studenti veniti de la scolile profesionale realizez ca sunt cu mult mai bine pregatiti decat mine. Ei fac un desen izometric intr-o jumatate de ora ceea ce eu fac intr-o ora sau chiar 2. Ei se joaca pe AutoCad pe cand eu ma chinui sa creez prima pagina cu coordonatele x,y in punctele 0,0.

Inspirandu-ma din Cuvantul Tau, Doamne!

Standard

Datorita unui eveniment mai putin fericit (funerariile pastorului Doru Popa) am avut posibilitatea sa ascult discursurile a diferitor pastori si vorbitori. Ma asteptam la mai mult de la ei, insa nu intotdeauna tot ceea ce iti doresti sa asculti la un astfel de eveniment si primesti.

Cu toate acestea 2 discursuri (ambele citite de catre un substituitor) mi-au atras atentia in mod deosebit. Este cel al dr.-lui Paul Negrut si al dr.-lui Radu Gheorghita. Fiecare dintre ele, prin stiluri diferite, au tinut sa faca acelasi lucru: sa mangaie, sa imbarbateze si sa focalizeze audienta spre adevarata tinta. Desi fiecare dintre cele 2 discursuri ar merita o prezentare, totusi azi ma voi opri putin doar la opera lui Radu.

Pentru cei care nu ati ascultat inca „Plangera” lui Radu la moartea unui prieten, va invit sa o faceti (min. 40). Dupa cum deja ne-a obisnuit prof. Radu intotdeauna aduce ceva nou in discursurile lui, fie ca vorbim de stil (aici regasim cel putin 2 stiluri literare – lamentatia si naratiune), fie ca vorbim despre continut. Prin aceasta imbinare de stil si continut autorul reuseste sa cuprinda tot ceea ce am dori sa auzim la un funeral: pe de o parte durere, bocet, nemultumire, intrebari fara raspunsuri, dar pe de alta parte incurajare, speranta, o perspectiva cu privire la tacerile si actiunile Dumnezeirii, asupra suferintei si nu in ultimul rand a Slava Celui Prea Inalt in tot ceea ce face.