Prostul nu e prost destul pana nu e si fudul (1)

Standard

E a doua oara cand vad aproximativ acelasi text cu privire la cartea lui Benedict al XVI-lea. Primul il vazusem in limba spaniola unde autorul reusise sa puna pe seama papei emerit si lucruri pe care nu le-a scris, iar acum il vad in limba romana.

Primul lucru care mi-a atras atentia este titlul articolul „Adevarul despre Iisus… socheaza lumea crestina”.  Acest titlu este putin prea pompos in comparatie cu ceea ce spune articolul, dar unui jurnalist i se perminte. Eu inca n-am inteles unde este socul, dar poate jurnalistul (fara sa citeasca cartea, bineinteles) era in punctul de a face preinfarct cand a aflat anumite lucruri. 

Al doilea element care il mentioneaza demonstreaza cata incultura are autorul articolului in istoria crestina. El scrie: „Iisus Hristos s-a născut cu câţiva ani mai devreme decât se cunoaşte deoarece călugărul Dionisie cel Mic a făcut o greşeală de calcul de câţiva ani”. Asta nu o spune doar Benedict al XVI-lea, ci orice carte de istorie a crestinismul din ultimii 100 ani. Dar cine are timp sa citeasca?! Ce sa mai vorbim despre un studiu pe aceasta tema? Ceea ce jurnalistul nu mentioneaza este ca ultima carte a pontificului face parte dintr-o trilogie pe Viata si Mesajul lui Iisus Hristos pe intelesul enoriasului, credinciosului. Proiect la care pontificul a lucrat in ultimii 10 ani. Dar pe cine interesaza asa ceva?

Insa atunci cand jurnalistul face referire la locatia nasterii Mantuitorului demonstreaza ca el a apelat la o sursa de mana a doua. Cu alte cuvinte, este un jurnalist lenes, care n-a avut bunul simt sa caute cartea pe internet (se gaseste online si gratis), ce sa mai vorbim sa si-o cumpere. In varianta spaniola a cartii „La infacia de Jesus” (ed. Planeta) la p.72 autorul prezinta teoria unor exegeti care sustin ca Isus nu s-ar fi nascut la Betleem, ci la Nazaret. In fata acestei teorii papa scrie „No veo como se puedan aducir verdaderas fuentes en apoyo de esta teoria. En efecto, sobre el nacimiento de Jesus no tenemos mas fuentes que las narraciones de la infancia de Mateo y Lucas” (Nu vad cum se pot aduce dovezi in favoarea acestei teori. Mai mult, in ceea ce priveste nastera lui Iisus nu avem mai multe surse decat naratiunile prezentate de Matei si Luca.) Iar la p. 73, ca o concluzie Benedict al XVI-lea afirma in mod clar ca s-a nascut la Betleem si a copilarit la Nazaret.

In concluzie, ce rost mai are sa fi jurnalist daca nici macar nu vrei sa te informezi in mod real. Ba mai mult, aduci acuzatii unui teolog de seama doar ca ti se pare tie ca asa ar fi cel mai bine. Oare aceste neadevaruri scrise de un jurnalist nu pot fi catalogate ca si calomie? Daca as fi fost in locul lui Benedict al XVI-lea un astfel de articol l-as fi interpretat ca atac la persoana, deoarece imi pune in gura lucruri pe care nici nu le gandesc, ce sa mai vorbim de scris.

Anunțuri

De ce am mai facut teologie?

Standard

Iata o intrebare la care meditez de ceva vreme. Chiar asa la ce mi-a folosit mie atatia ani de teologie daca lucrez la porci (vorba fratelui meu)? Oare n-as fi fost eu mult mai fericit azi cu studii de inginer (cum se intreaba uneori doamna mea)? Cu siguranta ca da. As fi castigat pe toate planurile cu o astfel de licenta, atat din punct de vedere materia cat si din punct de vedere spiritual (cultural), ce sa mai vorbesc familiar (nu mai trebuia sa dau explicatii de ce sunt prostul satului cu studii in teologie :)), pentru ca nu le aveam). Pe de alta parte, daca treceam de exemplu pe la Fabrica de Ucenici (sarmanii ucenici) luam de bun sau de ne-bun, in functie de credinta (caci fara credinta este cu neputinta sa fim oameni de stiinta, ce sa mai vorbesc de oameni religiosi). Nu ma mai intrebam ce surse si resurse foloseste. Sau cum de reuseste sa se imbete cu apa rece ca profetia lui Isaia 7:14 face referire la „nasterea din fecioara” (in sensul mateean; daca as fi folosit metoda de interpretare a evanghelistului asupra VT la exegeza VT sau a NT cu siguranta ca nici azi nu treceam aceste cursuri) in textul ebraic? Ce sa mai vorbim despre vocabular. Ca si inginer nu mai aveam nevoie de DEX, pentru cuvinte istoriografie, istorie, ureligie/urreligie sau Mircea Eliade pentru mit si mitologie le-as fi folosit ca da bine, nu ca as stii exact ce vorbesc sau despre ce vorbesc. Chiar asa stie cineva ce este ureligie/urreligie? Si daca stie la ce ii foloseste? La ce imi foloseste mie sa stiu cu ce sa manaca critica literara sau istorica, daca intalnesc pe cate unul care reuseste sa faca demonstratii (pseudo)teologice fara sa apeleze la ele? Vad ca sunt pe punctul de a deveni „bodhi”. Hei, inca n-am ajuns atat de departe ca sa ma puteti numi „buddha” (nu este nici o insulta la adresa Budismului, cine nu cunoaste sensul cuvintelor mai bine sa nu interpreteze sau vorba unui personaj dintr-o comedie „ba, tu nu stii sa citesti?”, atunci du-te la scoala si invata 🙂 ), dar cine stie poate pana la sfarsitul anului am sa ma trezesc sau „iluminez” (bodhi, pentru cei care nu stiati) si am sa am parte de nirvana (eliberare fata de tot, inclusiv de suferinta pe care mi-o produce lipsa unui raspuns).

Si totusi se poate….

Standard

Nu prea sunt un personaj care sa fie atent la zilele internationale/ mondiale ale pamantului, ale femeii muncitoare, ale copilului, etc. etc etc. Cu siguranta dupa cum calenadrul este plin de sfinti tot asa si calendarul international este plin de cate ceva. Insa saptamana trecuta a fost ziua mondiala a celor care sufera de „sindromul down”. Unul dintre canalele spaniole a facut o emisiune cu persoane care sufera de aceast sindrom sau au in familie astfel de persoane.

Nu partea medicala m-a surprins, pentru ca aici nici nu s-a vorbit despre ea, ci modul in care unele dintre aceste persoane au reusit sa depaseasca aceasta boala. Spre exemplu, atunci am aflat ca exista o persoana cu sindrom down care are studii universitare si mai are putin ca sa termine si cea de a doua universitate (Psihopedagogie). Numele lui este Pablo Pineda  Image. Anul trecut BBC Mundo i-a dedicat un articol.

Tot la aceeasi emisiune am vazut o doamna de vreo 60 si ceva ani, care daca n-ar fi spus ca sufera de acest sindrom nu mi-as fi dat seama, atat de bine reusesa sa-si controleze si sa-si coordoneze miscarile si limbajul. Mai tarziu am descoperit ca la targul de carte de la Madrid din 2011 s-a prezentat o scriitoare, cu prima ei carte publicata. E vorba de Nuria García-Rollán Image

La bloc

Standard

 

 

Cum vi s-ar parea daca atat in viata asta cat si in viata viitoare ati locui la bloc. In comparatie cu majoritatea tarilor europene si nu numai, hispanicii iti ofera aceasta posibilitate. Cu alte cuvinte, in timpul vietii iti cumperi un apartament la bloc unde locuiesti pana in ziua in care altii iti cumpara un alt apartament in alt bloc.

 cimitir1

Dar sa presupunem ca nu-ti place sa locuiesti la bloc, ca toata viata asta te-ai obisnuit sa locuiesti intr-un duplex sau la casa, asa ca si aici ai posibilitatea sa alegi: la bloc sau nu.

cimitir 2

Nu stiu sigur daca in aceste „duplexuri” nu cumva nu sunt asezati tot ca la bloc, pe etaje. Orice e posibil.

Eva, chiar acesta este numele tau?

Standard

Sa-l lasam putin pe „adam” sa doarma si sa se odihneasca, ca altfel crede ca-l stresam prea mult si sa ne legam de femei 5 min.

De multe ori am avut supriza ca atunci cand am citit textul in limba autorului, dupa ce in prealabil lecturasem o traducere a textului, sa descopar unele mici modificari. Acest lucru mi s-a intamplat si pe Gen 2. Toata viata eu am stiu ca pe Eva o cheama Eva. Dar oare aceasta sa fie realitatea? Si daca numele ei in biblia ebraica este altul? Hai sa duc intrebarea mai departe, daca Eva nu semnifica viata, asa cum se lasa de inteles din traducere „si i-a pus numele Eva, pentru ca a fost mama tuturor celor vii”, ci are un sens peiorativ, atunci pot sa spun ca…? Ca ce?! Nu mai poti spune nimic decat sa taci si sa stai in banca ta pentru ca nu ti-ai facut bine tema.

Dar sa ne lasam de prosti si sa strecem la treaba. O simpla consultare a textului masoretic scoate la iviala ca termenul „Eva” nu-l gasim de nici o forma in Gen 3:20. In acest verset descoperim un alt nume. Ups! Hawwa. Daca vom arunca o privire si asupra LXX vom avea si aici o surpiza. Numele de Eva este de negasit. Rabini au preferat sa traduca cu Zoe. E interesant aceasta alegere, mai ales ca foarte rar in LXX gasim un nume propriu tradus, doar daca traducatorul nu a vazut aici un substantiv comun. Orice e posibil. Ne mai ramane o incercare VULGATA. Daca Ieronim a reusit sa scrie EVA atunci stim cine este sursa raului in traducerile moderne ale Bibliei. Surpriza Vulgata transcrie numele ebraic Hava.

Daca vom analiza putin etimologia cuvantului „eva” vom gasit ca majoritatea spun ca ar fi de provenienta aramaica (¡ojo, por favor!) si ca ar proveni de la radacina cuvantului „sarpe”. Ai unele scrieri rabinice care chiar sustin ca femeia a devenit sarpe (ispititorul) pentru barbat in Eden.

In concluzie, o varianta foarte tarzie, cu un sens peiorativ, cu privire la numele primei femei si-a pus amprenta in toate traducerile si in toata traditia crestina. In ceea ce priveste varianta, pe care biblia ebraica o sustine, ea este trecuta sub un con de umbra. Ba mai mult, daca as face o intepretare acestui verset folosind o traducere moderna si noile informatii, pe care le detin m-as departa foarte mult de intentia autorului, pe de o parte, iar pe de alta parte, apare intrebare reala: Care este relatia dintre „sarpele – Eva” si concluzia autorului „mama tuturor celor vii”? Ca toti cei vii, descendentii lui Adam, sunt niste serpi? Sau… ce raspuns sa dau?

¿Quién está loco?

Standard

In ultima perioada am avut „posibilitatea” de a citi tot felul de idei si evenimente, care pana acum cativa ani pareau o nebunie. Bunaoara, recent s-a pus in discutie statutul de persoana non-umana al delfinilor. Astfel ca, daca acest proiect de lege va fi adoptat vom avea posiblitatea sa mergem sa vizitam delfinarii goale, pentru ca nu poti tine o persoana in captivitate fara voiai ei. La polul opus, un profesor de bio-etica de la Oxford a pus in discutie statutul de non-persoana a noului nascut, lansand astfel conceptul de „avort post-nastere”. In opinia acestui cercetator, medici ar trebui sa aiba dreptul de a omori nou-nascutul in anumite conditii. Si parca toate aceste idei liberale nu ar fi destule daca nu am vorbi si despre cireasa de pe tort. „Europa Press” scria saptamana trecuta despre un caz aparte. Pe data de 28 februarie a.c., o fata de 16 ani si-a denuntiat parinti ca o tine sub „sechestru”. (Realitatea este ca parinti i-au interzis fetei sa mai iasa din casa, ca forma de pedeapsa.) Politia din Andalusia, cu Codul Penal in mana, au arestat pe cei doi parinti – unul ca autor, iar celalat ca si complice – pentru „sechestrarea” in casa a fiicei lor minore.

Ma intreb: pana la urma cine este mai nebun politiceanul/stiintificul sau cei care au deficiente mentale? Oare cine ar trebui, in final, sa stea inchis intr-un ospiciu cel asa zi normal sau cel care este declarat de unul sau altul „nebun”?

Pe buna dreptate, daca nu ne distruge nimeni o facem noi. Se pare omul este un masochist prin definitie. Ii face placere sa se vada auto-distrugandu-se.

Cand „noul” se transforma in „derizoriu”

Standard

Unul din marile minusuri pe care lumea evanghelica il are este tendinta predicatorilor de a veni cu ceva nou. In principiu acest lucru nu e ceva rau sau gresit. Insa cand acest „nou” nu este tratat corespunzator discursul cade in derizoriu. Nu spun ca uneori nu gresim in expunere, date, cuvinte sau exageram anumite lucruri, insa de la greseala pana la absurditate este o cale destul de lunga. Una se face din neatentie, iar cealalta din prea mult zel de a iesi in evidenta cu ceva „nou”. Un astfel de scenariu mi-a fost dat sa vad zilele acestea pe internet. Nu as fi intervenit daca personajul in sine, adica vorbitorul, nu ar fi doctor in teologie. Celor mici li se pot ierta iesirile in decor, dar celor mari mai putin, deoarece implicatile discursului lor sunt mari, iar influenta pe care o au asupra celor micuti este mult mai mare decat a celor micuti asupra lor. In cele ce urmeaza voi cauta sa punctez cateva aspecte cu privire la continutul discursului.

Inca din primele cuvinte vorbitorul reuseste sa capteze audienta prin promisiunea ca va face o trecere in revista a tematicii pe trei coordonate: misticism-stiinta-teologie. Insa, preamultul zel al vorbitorul de a veni cu informatii asupra unui subiect „way” a facut ca referatul lui sa fie unul dezechilibrant. A aceentuat pana la saturatii pe informatii prinvind lumea, cultura si religia maiasa, fara a oferi nici macar o critica reala la interpretarile moderne cu privire la oracolele maiase. Lasa impresia ca interpretarea oferita de asa numiti specialisti maia este reala si ca se incadreaza in date concrete. Nu inteleg cum i-a scapat din calcul faptul ca actualul calendar european are o eroare de cativa ani?! Mai exact Mantuitorul S-ar fi nascut prin anii 6-8 i.Cr., adica inainte ca EL sa se nasca (:D). Un alt aspect este modul cum vorbitorul se  foloseste de unul dintre zei maiasi (sarpele inaripat, alias Diavolul in interpretarea lui) pentru a-si argumenta pozitia cu privire la modul in care comunitatea maiasa a dobandit cunostinte astronomice si astrologice. Teorie care nu are sustine stiintifica, ci doar speculativa.

Perspectiva stiintifica, in loc sa mearga in aceeasi linie cu oracole maiase si amero-indiene (la care face referire) trece repede de la exploziile solare la „teoria transformarii genetice”. Recunoastem ca acesta teorie este de actualitate, ca teologia si biserica ar trebui sa aiba un raspuns la o astfel de provocare, insa… in opinia noastra nu isi avea locul si timpul o astfel de expunere in prima zi de an nou. Lucru deranjant nu a fost faptul ca a atins si acest subiect sensibil, ci modul in care a fost tratat si argumentele cu care a venit in favoarea existentei acestui fenomen. In loc sa apeleze la calea normalui, aratand in mod clar ca se cauta si se fac experiente cu celule umane (recent in presa a aparut un umanoid canin, despre care se spune ca ar trai in unul dintre laboratoarele britance, care se ocupa de astfel de cercetari), el se ocupa de extraterestrii si rapiri extraterestre, cu ale lor experiente genetice (e foarte greu de demonstra ceva unde nu ai date si informatii clare). In argumentatia teoriei tranformariilor genetice incearca sa mearga pe doua linii: stiinta (citinand profesori care s-au ocupat de fenomenul extraterestru) si Biblie impreuna cu literatura pseudo-epigrafica. In ce privesc citatele „stiintifice” nu dorim a le aborda, atat ca nu face obiectul vietii noastre lumea extraterestra, cat si pentru ca nu dorim a parea un cunoscator acolo unde nu avem habar. Insa, vom face cateva remarci la argumentele biblice si apocrife pe care teologul roman le aduce in discutie.

Primul argument biblic la care apeleaza este Gen 6. Interpretarea traditionala (Pseudo-epigrafa lui Enoh ca si promotor, precum si unele dictionare de ebraica) atribuie expresiei „fiii lui Dzeu” sensul de „ingeri cazuti”. Pornind de la aceasta intelegere vorbitorul incearca sa ne convinga ca „fuziunea” dintre „ingeri” si oameni au dat nastere la niste fiinte hibride, ca centarurii. Ne-a surprins foarte mult ideea ca el considera ca aceste fiinte hibrid au existat in realitate. Ne intrebam ce opinie ar fi avut despre ceilalti semi-zei, care nu erau jumate om si jumatate animal, cum ar fi Elena din Troia, Ahile, Hercule etc. etc. etc. Faptul ca pseudo-epigrafa este citata de doi dintre apostolii Domnului (Iuda si Petru) pe vorbitor il convinge, parca, ca avem de a face cu o lucrare autentica, care ne descopera adevarul despre un eveniment despre care Biblia in sine nu a dorit a-l detalia. Daca am merge pe acest gen de logica si la alte citate pe care le regasim in lucrarile apostolice atunci ar trebui sa dam credibilitate „Testamentului lui Moise”, „Testamentul celor 12 patriarhi” si lista de citate din cartile apocrife si epigrafice poate continua. Noi consideram ca citarea unei opere are mai mult de a face cu aspectul ilustrativ, decat de a afirma sau infirma autencitatea acelei scrieri. De exemplu, apostolul Iuda se foloseste de Cartea lui Enoh, care era cunoscuta in aceea perioada de catre iudeii de rand, pentru a descrie judecata divina, iar de „Testamentul lui Moise” pentru a scoate in relief modul in care arhanghelul il confrunta pe diavol in polemica asupra trupului lui Moise – „Domnul sa te mustre!”.

Un alt text biblic la care face referire este cel din Gen 10 – Nimrod viteazul. Teologul roman, pentru a demonstra ca Biblia vorbeste si in alt loc de un umanoid, apeleaza la un inter-liniar ebraic-englez. Lipsa unui studiu mai detaliat pe textul masoretic, precum si minusurile elementare de limba ebraica vor fi elementele in jurul carora va gravita intreaga expunere pe viteazul Nimrod. Pentru el verbul „gabar” (el este puternic), in forma substantivala „gebor” (cu sau fara holen-waw, pe care Cornilescu il traduce cu „viteaz”) se transforma in „urias” (nota: negilim = uriasi, Gen 6:4 si Num 13:33), chiar daca substantivul „geber” semnifica om, iar adjectivul „gebura” puternic (toate avand aceeasi radacina „gbr”). Inca o data, vorbitorul nostru forteaza textul biblic in favoarea tezei expuse.

Desi teologul roman a intentionat sa atinga si sa trateze unele probleme de actualitate, precum profetiile apocaliptice si transformarile genetice, dintr-o perspectiva crestina, acest lucru pana la final nu s-a mai realizat din cauza unei expunere foarte detaliata a lumii maiase si a teoriei transformarii genetice, dintr-o perspectiva generalista, ne mai avand astfel timp pentru a expune si perspectiva crestina sau cum raspunde Biblia la aceste provocari. Cu alte cuvinte, expunerea a fost greoaie, obositoare, fara nici un telos in sine, incompleta. Cu alte cuvinte, discursul a putut fi benfic pentru omul doritor de informatii stiintifice si culturale, dar ne-folositoare pentru credinciosul de rand, care astepta o hrana spirituala.

Pe de alta parte, in loc sa ofere definitiile direct din dictionar – calea normalului – la unele expresii stiintifice, se lanseaza in propriile lui explicatii lucru care conduce spre o descreditare a mesajului (i.e. folosirea gresita a expresiei fuziune nucleara, explicarea eronata a gaurilor negre, hibridizare naturala vs. ne-naturala in perioada neoliticului si paleoliticului!?). Mai mult, atribuie gandirii iudaice timpurii („sensul adanc in limba ebraica inseamna”), ceea ce defapt apartine mai degraba gandirii elenistice. Intr-adevar mitologia greaca este plina de personaje cu mutatii genetice (daca imi permiteti aceasta exprimare) nascute in urma relatiilor dintre zeitati si oameni (i.e. centaurii, Ahile, Hercule, Elena si lista poate continua), insa literatura iudaica ne-elenista mai putin, adica de loc. Faptul ca pseud-epigrafa „Cartea lui Enoh” ne vorbeste despre „fuziunea” dintre fiicele oamenilor si ingeri, asta nu inseamna ca teologia iudaica pre-exilica si exilica (perioada in care s-a conturat/ scris Thora) credea/ propovaduia asa ceva. Incercarea de a folosi Cartea Geneza ca argument in teoria transformarii genetice, mi se pare putin dus spre extrema pentru un teolog. Oricine alticineva isi poate permite acest „joc, lux”, insa… nu un teolog sau unul care se pretinde a fi. Nu explica originea „Cartii lui Enoh” si nici rolul pe care ea il are in cartea lui Iuda, fapt care poate crea confuzie in mintea ascultatorului neavizat teologic in ceea ce priveste cartile inter-testamentare si folosirea lor in literatura apostolica si patristica.  In concluzie, desi atinge o problema foarte importanta „studiul umanoizilor” (parlamentul britanic a dat unda verde la studii si combinatii genetice intre om si animale), totusi nu reuseste in final (dupa aproape o ora) sa prezinte perspectiva biblica asupra problemelor multiple (pe care in treacat le enumera) cu care omenirea s-ar putea confrunta in anul 2012 – conflictele multinationale, experimentele genetice, posibilele calamitati naturale, profetiile apocaliptice. Din tot acest spectacol omul normal a mers a casa cu ideea „¡qué way!” si nimic mai mult.