Pierdut talmaci. Gasitorului recompensa!

Standard

     Recent pe Agora Christi dr. Radu Gheorghita (un fost profesor drag mine) a scris un articol. Nu as fi reactionat in nici un fel la el (Noe si turnatorii), daca n-as fi citit comentariile. Citind articolul si comentariile am realizat ca unele reactii nu au nimic de a face cu ceea ce profesorul meu a dorit sa spuna. Acest fapt, de altfel, m-a provocat la scris.

     Oricine citeste cu atentie, nu pe diagonala, poate observa, inca de la prima lectura, ca dr. Radu Gheorghita are in vedere trei planuri atunci cand scrie: 1) unul general – atitudinea noastra in raport cu cei care au colaborat; 2) unul personal si 3) unul stiintific – cautarea unui hermeneut. Pentru a fi cat mai clar in expunere el apeleaza si la doua ilustratii sau imagini – Noe si intrarea lui in UTC.

     Ceea ce m-a surprins pe mine cel mai mult la comentarii a fost faptul ca toti au interpretat foarte rigid ilustratiile dr. Radu, desi, cu siguranta si unii dintre ei au folosit ilustratii biblice in predici, care daca erau luate la puricat nu aveau nici o legatura cu omilia in sine. Dar, in fine, cand e vorba de altii sa-i taiem si sa-i spanzuram, cand e vorba de noi sa avem ingaduinta.

     Inainte de a merge mai departe, trebuie sa recunosc si sa remarc doua elemente importante: a) titului articolului, dupa cum si unul dintre comentarii remarca, este neferici, adica nu este cel mai potrivit pentru ceea ce autorul doreste sa scrie si b) in opinia mea articolul nu este gata, ar trebui sa existe cel putin o parte secunda, deoarece aici nu descoperim decat doua elemente: necesitatea unei interpretari a dosarelor de colaborare si a unui hermeneut care sa faca aceasta talamcire. Deci, eu astept continuarea articolului.

1) Planul general. Inca din introducere autorul intentioneaza sa ne trasmita faptul ca el nu va merge pe lina clasica „sangele nevinovatului Abel, care asteapta ispasirea”, o linie normala si justificata. Dimpotriva, el doreste sa vada o alta fata a acestui eveniment, si anume: atitudinea noastra la actul de colaborarea/la pactul cu securitatea a unor frati intru Cristos. Pentru a exemplifica cat mai clar acest fapt el apeleaza la ilustratia Noe. Aici avem doua moduri de abordare a pacatului patriarhului: 1) vizualizarea, trambitarea si batjocorirea lui (Ham) si 2) refuzul de a savura pacatul, repararea greselii si rusinarea (Sem si Iafet). 

     Radu Gheorghita apeleaza la aceasta pictura, deoarece el considera ca ea reflecta cel mai bine modul in care azi este tratata problema colaborarii cu securitatea de unii dintre mai marii evanghelicilor (baptisti, penticostali etc). Azi lumea evanghelica se imparte in doua partide: cei care se aseamana lui Ham si cei care se aseamana lui Set si Iafet. Una din criticile care ii se aduc dr. Gheorghita este faptul ca intentioneaza sa ascunda faptele inaintasilor nostri. Nu stiu daca se poate spune explicit acest lucru, mai ales ca articol nu ofera solutii clare cum s-ar putea aplica varianta Set-Iafet. Unicul lucru pe care-l face este sa arate direct si indirect ca solutia Ham a fost aplicata din plin.

2) Planul particular. Un lucru dem de lauda pe care scriitorul il face este privirea in oglinda. Inainte de a incepe analiza faptelor inaintasilor lui, autorul se priveste in oglinda. Doreste pentru inceput sa vada daca exista vreo diferenta intre el si ei, intre faptele lor si faptele lui. In aceasta introspectie isi face aparitia cea de a doua ilustratie din articol ilustratia UTC.

     Nu am inteles de ce din nou comentatorii s-au legat atat de mult de aceasta ilustratie, chiar daca autorul a aplicat-o si la alta persoana (nota: nu cred ca trebuia sa faca nici o referire la Daniel Mitrofan si intrarea lui in UTC, nu are nici o relevanta in aceasta expunere). O ilustratie e ilustratie. Trebuie vazut mai intai de toate imaginea pe care o transmite a si pe urma, daca exista asa ceva, o alta idee. Un lucru pe care foarte multi dintre cometatori nu l-au avut in vedere este modul in care autorul interpreteaza un text sau un evenimet, adica modul subiectiv si nu cel obiectiv (despre ce intelege autorul prin interpretare subiectiva – daca nu si-a schimbat-o intre timp 🙂 – voi vorbi in Episdoul 15 cand voi scrie despre prof. Radu Gheorghita).

     Ilustratia UTC vorbeste despre modul cum autorul s-a raportat la un evenimet din viata lui. In aceast tablou vedem un tanar care ascunde originile si optiunile lui religioase, atitudinea si raspusul lui atunci cand este intrebat „Cum de nu esti in randurile tineretului comunist?”, precum si sentimentele pe care le traieste in clipa in care el accepta de buna voi si ne silit de imprejurari sau sub presiune de a intra in randurile acestei organizatii PCR. Nu cred ca aceasta ilustratie este universala. Mai mult, nu in toate cazurile ea poate fi luata drept model. Ea doar scoate in relief un anumit detaliu: caderea in fata unui examen minor. Mesajul ilustratie este unul destul de simplu: priveste in viata ta si uita-te. Ai facut fata la testele, examenele din viata ta ca sa poti sa te asezi azi pe scaunul de judecator cu o minte curata si limpede? Autorul scrie ca el nu este indreptatit sa se aseze pe un astfel de scaun, chiar daca aparentele ar lasa de inteles ca are toate calitatile si toate insurile spre a fi pe un astfel de scaun. Argumentul lui este unul moralo-spiritual: cadera la un test simplu, cand nu era constrans dintr-o parte sau alta, pe cand unii dintre ei au cazut, tocmai din cauza acestor constrangeri (amenintari cu moartea lor, a familiei lor, etc.).

3) Necesitatea unui hermeneut. Deschiderea dosarelor colaboratoriilor cu securitatea ne cheama vrand ne vrand si la o interpretarea a acestora. Nu putem sa facem ca si cei din CNSAS atunci ei vad un dosar de colaborator. Noi nu avem rolul de a spune ca acesta a colaborat, a facut politie politica sau a dat doar note informative normale, cerute de lege, ceea ce pana recent facea CNSAS-ul. Menirea noastra ca si crestini este de a oferi o solutie diferita de cea laica. Daca am judeca dosarele la fel ca ei atunci nu ar mai exista nici o diferenta intre ei si noi. Daca si noi am vedea lucrurile doar in alb-negru atunci nu cred ca s-ar mai putea vorbi despre o solutie in aceste cazuri cat despre o sentinta. Din acest motiv, autorul vine si cauta sa creioneze un potret al talmaciului. In opinia lui, adevaratul interpret al dosarelor ar trebui sa fie unul care a trecut prin episoade asemanatoare cu cei ale caror dosare le citeste, dar a iesit biruitor. Unul care sa aiba o privire subiectiva si nu obiectiva, adica unul care sa tina cont de toti factorii. Una e cand avem de a face cu un colaborator/informator care s-a vandut de buna voie pentru un pum de monede si e alta cand unul a fost fortat prin amenintari, batai sau torturarea familiei (e mai usor sa suporti sa fii tu torturat, dar e mai greu sa-i vezi pe ai tai loviti din cauza refuzului tau). E una cand unii au fost dusi de nas – Biblia spune ca trebuie sa te supui autoritatilor. Mai mult, acest lucru este un act patriotic – si alta este atunci cand tu te oferi de buna voie sa-ti vinzi fratii doar ca sa ai o pozitie sociala favorizata ori sa ai mancare din belsug cand ceilalti nu aveau suficienta paine pe masa.

     In concluzie, articolul ne cheama pe toti la sa cautam un hermeneut calificat – atat moralo-spiritual, cat si academic – pentru a ne talamcii aceste dosare, iar daca nu avem o persoana care sa indeplineasca simultan cele doua conditii, atunci cel putin cei care au trecut prin incercari asemanatoare sa ne invete pe noi cei care nu am trecut prin acele vremuri: a) cum sa intelegem anumite fapte, b) sa avem o atitudine diametral opusa de cea a calaului, c) cum sa spunem pacatul pe nume, d) sa-i ajutam pe cei care au gresit sa-l recunoasca, e) nu sa-i punem la zid, ci sa-i ajutam sa nu paraseasca Biserica lui Cristos si nu in ultimul rand, f) asumarea trecutul nostru plin de rebeliuni si sa spunem „Ne vei uita, oare, pentru vecie? Zilele cat ne parasesti vor fi pentru mult timp? Intoarce-ne la Tine si ne vom intoarce! Reinnoiste-ne zilele ca cele din trecut! Sa ne fi respins Tu de tot si sa te fi maniat pe noi peste masura?!” (Plangeri 5:19-22) ca si Biserica.

     Ei sunt trecutul nostru, chiar daca au gresit. Nu avem nici un drept sa ne debarasam de ei. Pe langa greselile lor ne-au lasat si o alta mosternire: credinta intru Cristos Domnul. Nu cred ca trebui sa-i judecam doar din perspectiva unor fapte, ci din perspectiva intregii lor vieti. Iar pe aceia care pana azi nu au avut curajul sa-si confrunte pacatul colaborarii sa-i ajutam sa o faca, pentru ca pacea lui Dumnezeu sa le umple inima.

Anunțuri

Una campaña muy personala

Standard

     Campania electorala din Spania a inceput anul acesta foarte devreme. Toata lumea se astepta ca ea sa fie o lupta politica intre primele doua partide politice (PSOE si PP). Insa, contrar asteptarilor camania este mai degraba o batalie personala intre doi lideri politici – Zapatero (cizmar 🙂 ), presedintele guvernului spaniol si secretarul general PSOE, si Rajoy , presedintele PP -, la fel cum a fost in 2004 in Romania intre Nastase si Basescu. Diferenta intre ceea ce a fost in 2004 in Romania si ceea ce este la ora aceasta in Spania consta in temele abordate. 

     Iata cateva teme abordate de cei doi lideri de partide in aceasta campanie:

1) Rajoy a propus ca in toata Spania sa existe o singura limba care sa se predea in sitemul de invatamant – limba spaniola. La ora actuala legislatia educationala permite ca fiecare regiune sa foloseasca limba sau dialectul ei in scoli. Aceasta propunere a Partidului Popular a creat nemultumiri in special in Catalunya, unde limba oficiala in toate formele de invatamant este catalana.

2) Polemica propusa de Zapatero a fost Biserica (ea este considerata, in general, una dintre institutiile care sustine Partidul Popular, chiar daca in Spania exista Partidul Socialist Crestin). In timpul conferinte in care presedintele guvernului vorbea pe aceasta tema, o doamna din sala striga:

– Sa i se interzica bisericii dreptul de a vota.

– Votul este divin, raspunde ironic secretarul general PSOE.

3) Ca replica la aceasta polemica Rajoy a vinit cu „problema emigrantiilor”. El propune ca fiecare emigrant ce doreste sa vina in Spania sa semneze un contract prin care se angajeaza ca va invata limba spaniola, ca se va integra in societate, ca va plati impozite, se va supune legilor spaniole si va munci legal. (Perspectiva propusa de el este mult diferentiata de cea propusa de guvernul Prodi.)

     Un jurnalist, ce era invitat la emisiunea Mirada critica a atacat aceasta propune pe motiv ca nu este normal sa obligi pe cineva sa semeneze un astfel de contract. El dadea ca exemplu un invetitor strain japonez care vrea sa investeasca in Spania. In clipa in care il obligi sa semeneze un astfel de contract, fiind la randu-i strain, el poate sa plece.

4) Un grup format dintre cei mai cunoscuti artisti din Spania s-au unit si au facut un video clip muzical anti-PP. Dupa aparitia pe piata a piesei au tinut o conferinta de presa prin care indirect sustineau PSOE. In replica la acest videoclip Rajoy spune: „Artistii mei sunt aceia care se scola la ora 7 dimineata pentru a munci si care isi platesc impozitele”, numindu-i in acelasi timp pe acesti artisti „milonarii socialisti”.

5) O noua polemica propusa de PP este „infractorul minor”.

6) Replica PSOE este o tema despre femei. Presedintele guvernului Spaniol a promis ca daca va castiga alegerile va crea 1milon de locuri de munca pentru femei si va face ca salarul unei femei sa fie egal cu al unui barbat daca presteaza aceeasi munca.

     Un analist politic spunea despre aceasta promisiune ca este o fantasma, deoarece guvernul nu are cum sa creeze atatea locuri de munca pentru femei in contextul in care majoritatea firmelor sunt private. Iar cat priveste salarizarea aici e problema angajatului si a angajatorului, problema in care guvernul federal nu prea are ce cauta, intrucat aici prevaleaza principiul negocierii directe.

Cazul Toflea

Standard

     Despre evenimentele din Toflea, in ultimele luni am auzit multe, si pro si contra. Azi mi-a venit pe email mai multe linkuri cu imagini video despre ce se intampla acolo.

     Cel mai mult mi-a atras atentia botezul care a avut loc acolo. Desi pana azi am participat la multe botezuri, totusi acest botez depaseste cu mult numarul pe care eu l-am vazut vreodata (cel mai mare la care am luat parte avea peste 100 de candidati).

     Daca aveti suspiciuni atunci urmariti imaginile de mai jos. Unii spun ca ar fi fost peste 400. Unul dintre pastori a mentionat numarul de 450. Nu ma pronunt asupara numarului, insa e clar ca e foarte mare. Actul este cu atat mai interesant cu cat el are loc intr-o biserica nu foarte mare, adica peste 1000-2000 de membri, ci intr-una destul de mica (in lumea penticostala o biserica sub 200 de membri este considerata mica).

E timpul pentru joaca

Standard

     Exista momente-n viata cand doresti sa fii din nou copil. Sa te joci! Sa fii liber in universul tau! Cred ca in situatia asta a ajuns prietenul meu Ruben de m-a provocat zilele acestea la un joc! Si inca ce joc! E vorba despre leapsa, dar in sistem virtual. Cu urmatoarele reguli:

1. Ia cartea care este cea mai aproape de tine.
2. Deschide-o la pagina 123.
3. Găseste a 5-a propozitie/fraza.
4. Postează pe blog textul următoarelor 4 propozitii/fraze cu aceste instructiuni.
5. Nu indrazni sa scotocesti prin rafturi după cartea aceea foarte deosebită sau “intelectuală”.
6. Da leapsa mai departe la alti 6 prieteni.

      Recunosc ca prima carte pe care am pus mana era a lui Joachim Jeremias. Insa la pagina indicata erau notele finale si atunci m-am gandit sa iau o alta carte, care sa aiba orice altceva decat o nota. Si… iata ce a iesit:

„Grief and Pain. In the plan of God”, Walter C. Kaiser, Jr.

God could never forsake His people. He would need to deny Himself in order to do that. 

Since that is so then the cry of their prayer and ours is ‘Restore us to Yourself, O Lord, that we may be restored’ (Lam 5. 21). The ‘repentance’ or ‘leading back’ spoken of here is not limited to salvation or even to a restoration and leading back to their land once again. (Bonus) It is the revitalizing process by which men and women turn 180 degrees from the objects of their idolatry and self ambitons to set their life course with an eye single to the Lord.

Manu ai chef sa te joci cu noi leapsa virtuala? 

Episodul 14

Standard

     Nu stiu de ce, dar la noi in grupa era foarte vizibil, exista o reticenta la profesorii care ne erau bagati pe gat pentru o ora sau un modular, despre care presupuneam ca nu va avea nici o legatura cu examenul. Aceasta banuiala, am impresia, a facut sa avem reactii din cele mai diverse la aceste cursuri extra culicurrare.

     Imi amintesc ca in anul II, indrumatorul de an l-a lasat pe dr. Ioan Bunaciu in locul lui la un cursu. Prof. Bunaciu preda la facultate doar cursul de „Istoria Baptistilor”, chiar daca l-a noi la clasa a vorbit despre texte controversate din Noul Testament (domeniu in care, din cate cunosc eu, are si o carte).

     Ne-cunoscandu-l pana atunci, decat din auzite, pe prof. Bunaciu si pentru ca eu, si nu numai, doream sa facem cursul nostru normal cu profesorul nostru a declasat un buton in creierul meu. Era perioada in care imi placea sa caut tot felul de intrebari din cele mai dubioase. De altfel, incepand cu anul al II-lea acest sport incetul cu incetul va disparea, ajungand ca in ultimul an de facultate sa nu mai pun intrebari aproape de loc.

    Cum eram foarte multi studenti la acest curs, din diferite sectii, eram obligati sa stam cate 3 intr-o banca. De aceasta data s-a nimeri sa fiu cu Vasi si cu Teo (il voi numi asa deoarece el va mai aparea in amintirile mele), care un an mai tarziu imi va deveni si coleg de apartament.

     In perioada aceea ma gandeam foarte mult la definitia Bisericii. Incercam sa caut un raspuns care sa lase cat mai putine spatii goale. Partea nefasta la acest curs predat de dr. Bunaciu a fost ca a atins tangential si acest subiect. Atunci i-am spun lui Teo sa-l intrebe ceva. Eu nu-mi mai puteam permite sa intreb, deoarece intrebarile mele au creat prea multe valuri pana atunci, motiv pentru care am apelat la un prieten. I-am spus in idee despre ce este vorba. Intrebarea era ceva de genul „Ce este Biserica? Totalitatea credinciosilor vii si morti/adormiti in Domnul? Daca da, atunci inseamna ca conform lui Iacov – care ne indeamna sa le cerem altora sa se roage pentru noi atunci cand suntem in necaz – putem apela si la sfintii care au adormit de mult sa mijloceasca pentru noi, deoarece si ei fac parte din Biserica.” Intrebarea avea o capcana. Daca spuneai ca Biserica este doar totalitatea celor vii atunci urma o alta intrebare: „Dar cei morti nu mai fac parte din Biserica?” Daca spuneai ca ea este totalitatate celor vii si morti atunci rugaciunea/rugamintea adresata mortilor sa mijloceasca pentru cei vii putea avea ca si suport biblic textul din Iacov.

     Teo, si din cauza timpului scurt in care am pus la punct intrebare si din alte motive, el o mai scurteaza putin, omitand partea cu textul din Iacov, care mie mi se parea foarte importanta. La auzul intrebarii dr. Bunaciu se aprinde putin si incepe sa ne spuna ca in nici un caz nu se poate vorbi despre Biserica in termenii in care noi am definit-o. Mai mult, cat despre rugaciunea pentru morti ea nici nu intra in calcul. Dupa acest scurt incident a si sarit foarte repede la un alt subiect controversat.

     Dupa intrebarea noastra (putin lipsita de bun simt – mai ales ca era tendentioasa), dr. Bunaciu ne-a povestit o intamplare legata de cursul pe care-l preda. Spunea ca intr-o zi a avut o discutie cu 2 penticostali pe pneumatologie. Cum nu ajungeau la nici un rezultat unul dintre penticostali il parafazeaza pe Pavel „Domnul sa ne luminze pe toti”. La care dansul le raspune: „Nu! Apostolul nu spune <Domnul sa ne lumineze! Ci, sa va lumineze.>”

     Peste ani voi mai avea privilegiu sa ma intalnesc cu dr. Ioan Bunaciu. De aceasta data nu mai puteam pune intrebari. Nu mai eram in masura, deoarece el era in comisia de examinare la licenta, iar eu eram examinatul. In timp ce stateam in sala si-mi asteptam radul, dansul ca sa ne mai descreteasca fruntile noua si celorlalti colegi examinatori ne-a relatat o intamplare din perioada anilor ’70.

     Spunea ca prin anii ’70 a avut loc o intrunire ecumenica la Cluj. Acolo erau adunati liderii tuturor denominatiunilor crestine legale din Romania. La un moment dat se ridica un episcop ortodox si zice:

– Prea Fericite Patriarh, onorata adunare, da-ar Domnul ca intr-o zi sa fim toti o turma si un pastor!

     Dupa el la tribuna s-a urcat presedintele de atunci al Cultului Baptist.

– Bun gand, domnule episcop! Bun gand onorata adunare! Insa cu acest gand cu toti ne vom duce in mormant!