In timp ce lucram la Abordari contemporante in Teologia Vechiului Testament am descoperit o problematica noua, cel putin pentru mine, la care nu m-am gandit niciodata. De altfel, nu i-am acordat atentie pana acuma. Ce este mai important pentru mine, ca si regula, norma in probleme de viata spirituala si cotideana: textul sau interpretarea textului?
Textul ar trebui sa fie elementul central in probleme de viata si conduita, nu? El este sacru si canonic, iar pe de alta parte, la el trebuie sa ma intorc de fiecare data atunci cand am o problema. Teologul (nu-mi placea cum suna la feminin:D) Alice Ogden Bellis, ca si critica la „absolutizarea” textului afirma ca el, ca orice indreptar, poate sa te conduca pe un drum gresit. Daca stau bine si ma gandesc pot sa-i dau dreptate in ceea ce sustine. Nu o data am vazut cum unii au luat textul asa cum scria si l-au aplicat la viata lor personala. De exemplu, la cursul de Misologie din primul an profesorul a adus o caseta video unde protagonistii tineau in brate serpi veninosi. Ei credeau ca o persoana care este nascuta de sus, din nou chiar daca este muscata de serpi nu va muri. In situatia in care v-a muri semnifica ca nu a fost nascuta din nou. Ca si argument al practicii lor apelau la textul din Marcu 16:17a, 18a – iata semnele care vor insoti pe cei ce vor crede[…] vor lua in mana serpi. Un alt exemplu ar fi cei care fac botezul in numele lui Isus si nu in numele Sfintei Treimi. Ei spun ca cei din biserica primara faceau botezele in numele lui Isus si nu in numele Intreitei Divinitati (e.g. Fapte 2:38; 8:16; 10:48).
Daca merg pe linia lui Bellis, atunci nu-mi mai ramane decat a doua optiune – interpretarea. Daca interpretarea este elementul normativ, canonic, atunci cum ma descurc intre atatea interpretari? Pana azi nu am gasit doi teologii care sa aiba aceeasi interpretare pe un text, chiar daca partial poate erau de aceeasi parere. Unul fie interpreta din punct de vedere istoric, altul sociologic, altul dogmatic. Si uite asa aveam o multime (monton, daca vreti) de varinate de interpretare. Pe care sa o considera ca fiind normativa pentru mine si viata mea de credinta? This is the problem! Hmmmm!
In concluzie, cine trebuie sa fie pionul, normativa: textul sau interpretarea?
Amintiri din studentie 