Scopul scuza mijloacele

sursa: inquamphotos.com

In ultimul timp vad pe scena politico-sociala romaneasca o abordare copilareasca. Imi lasa impresia ca fiecare parte vrea sa demonstreze ca are dreptate, ca detine adevarul absolut, ca joaca cinstit. Ba mai mult, fiecare il acuza pe celalalt ca triseaza intr-un joc unde nu ai reguli.

Care este problema ca PSD-ul a folosit santajul?! Scrie undeva ce mijloace ar trebui folosite, ca toata lumea sa le considere corecte?! Nicaieri!

Nu doar cel care practica santajul este vinovat si cel care se lasa sau este predispus santajului are aceeasi vina. Degeaba se justifica unii ca au fost fortati sa mearga in x sau y locatie ori au fost „mituiti”, scuze platiti (in bani sau produse), sa participe la o manifestatie. Daca ar fi dorit cu adevarat sa nu faca parte dintr-un joc, sistem ar fi fost dispusi a refuza, dar asa… au ales. Iar alegerea lor nu poate fi justificata.

In concluzie, nu poti acuza masinaria PSD ca si-a facut datoria. Daca nu-si facea datoria, atunci ce rost mai are existenta ei. Daca la unii functioneaza mai bine si la alti mai rau, asta nu e vina nimanui, ci doar al organizatorilor.

Acolo unde exita cerere exita si oferta, iar partidul de guvernamant a stiu intotdeauna sa foloseasca toate mijloacele pentru „a multumi” cererea – de mancare, de excursie la Bucuresti, de promovare, de obtinere a unor foloase necuvincioase, pentru a demonstra ca sunt o forta in tara, atat ca partid cat si ca simpatizanti :D.

Pe de alta parte, n-am inteles care este problema unui mega miting pro guvern (local sau central). In vest am vazut mai multe mitinguri de peste un milion de persoane. Unele au fost in sistem de lant pe laterale drumurilor nationale, alte au fost concentrate intr-un singur oras. Credeti ca toti au fost acolo „por amor al arte” sau pentru ca erau in aceeasi barca cu organizatorii? Nu. Unii au fost de dragul excursiei, altii s-au dus ca dadea bine la imagine, au fost si dintre aceia care jucau la doua capete – nu doreau sa fie considerati ori vazuti impotriva curentului, desi opiniile lor erau diferite. Nu mai vorbesc despre firme care s-au inchis special sa participe cu toti muncitorii la astfel de manifestatii, doar pentru ca patronii erau mana in mana cu organizatorii, iar unii dintre muncitorii participanti nici nu aveau drept de vot :D, fiind emigranti. Niciodata nu putem stii care sunt motivele celor care participa, insa pe organizatori asta nu-i intereseaza, ei vad doar multimea si statistica cu ajutorul carora incearca sa demonstreze un „adevar”, dar nicidecum o realitate.

In ceea ce priveste educatia civica, asta n-are nimic a face cu organizatorii, cat cu participantii. Spre exemplu, in Barcelona in fiecare an, dupa noaptea in care se sarbatoreste Sf. Ioan Botezatorul (23/24 iunie), firmele de salubrizare aduna peste 10 tone de deseruri de pe palaja. E foarte usor sa oferi sfaturi sau sa vorbesti despre ecologie la conferinte, mai greu e cu practica chiar si pentru vorbitori, orideunde ar fi ei (vest sau est).

In loc de incheiere doresc sa mai adaug: „que más da” cum sau cine  organizeaza un miting, atata timp cat are un obiectiv?! Cei care sunt pro-guvernamentali au acelasi drepturi, ca si cei care sunt „anti”, la manifestatie. Si nimeni nu este in drept sa refuze cuiva acest lucru. Insa, din ceea ce am putut vedea atat in occident cat si in orient, intotdeauna unii considera ca au mai multe drepturi decat ceilalti. In baza a ce?!

PSD-ul & co. atacau sau se manifestau contra mitingurilor de protest, cu tot felul de acuze ori scenarii cu privire la organizatori (fara prea multe dovezi concrete), iar acuma ii vad pe anti-guvernamentali apeland la aceeasi practica. Daca sunt nereguli care contravin legii, avem justitie. Ea este in masura sa faca lumina in fiecare caz in parte (santaj, mita, etc.). Incepand de luni se pot depunde plangeri penale. Dar e mai usor sa vorbesti ( sa scrii) din fata calculatorului/ televizorului, decat sa actionezi legal. Scrisul ia mai putin timp decat o plangere penala :D.

In opinia mea, nu ai nici o diferenta intre cei guvernamentali si anti-guvernamentali. Toti folosesc acelasi mijloace de convigere pentru a face prozeliti (cresterea numarului de participanti), dar nu toti au acelasi rezultate la alegeri unde votul este secret. Cu alte cuvinte, pot pleca cu punga cu ulei si zahar si sa votez pe cine vor, adica chiar si pe ei insisi :D, fara ca cineva sa-si dea seama.

Spor la vot, ca vin alegerile :D!

Cand gramatica nu este totul in teologie (8)

Unul dintre lucrurile bune pe care le-am invatat la master a fost ca fiecare referat pe VT sa se termine in NT, intrucat cele doua legaminte (pentru ortodocsi) sau testamente (pentru protestanti) sunt interdependente. Nu poti intelege Noul fara Vechiul, dar nici Vechiul fara Noul. Voi incerca ca aceasta deprindere sa se realizeze si pe tematica „EU SUNT”.

O prima intrebare legitima ca se impune la aceasta tematica este: exista vreun text in Noul Testament care sa-l descrie pe Dumnezeu sau in care Dumnezeu sa se prezinte pe Sine Insusi din perspectiva ontologica/ existentialistica la fel cum (presupunem) ca o face in Exod 3:14? Daca da, atunci care ar fi acesta?

Mentionam anterior ca textul septuagintic foloseste expresia „ho on” (Cel Ce Este) ca traducere pentru expresia „Cel Ce Sunt,” pe care o regasim in mai toate traducerile. Tot acolo atrageam atentia asupa faptului ca expresia greaca apare doar de 3x pe tot parcursul LXX. Daca cautam aceeasi expresie in NT vom observa ca ea apare de mai multe ori decat in VT (atat in forma negativa, cat si in forma pozitiva – 15x si o data ca „hos on”), iar cel mai des in textele ioanine (In 1:18;  3:31;  6:46 – in forma negativa -;  8:47;  12:17; 18:37;  Apoc. 1:4, 8;  11:17;  16:5). Aceasta inflatie a expresiei in textele ioanine ar trebui sa ne ridice unele intrebari, in special pentru ca ea este folosita de cele mai multe ori in contextul in care se vorbeste despre Cristos si Divinitate.

In Evanghelia dupa Ioan expreisa apare in diferite imprejurari, insa pe noi ne intereseaza in special versetele urmatoare, deoarece creaza o legatura intriseca, ontologica intre Cristos si Tatal.

1:18 –  Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, Cel Ce este în sânul Tatălui

8:47 –  Cel Ce este din Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu (daca interpretam afirmatia ca avand legatura in primul rand cu v.42, unde Cristos spune ca El a venit de la Tatal, atunci putem spune ca aici Mantuitorul in primul rand vorbeste despre Sine si nu despre ceilalti credinciosi)

Daca mergem in Apocalipsa vom observa ca apostolul Ioan abunda in prezentari ale divinitatii, precum si in utilizarea expresiei „ho on”.

1:.4 –  Har şi pace vouă din partea Celui Ce Este, Celui Ce Era şi Celui Ce Vine

1:8 – Eu sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul”, zice Domnul Dumnezeu, „Cel Ce Este, Cel Ce Era şi Cel Ce Vine, Cel Atotputernic.

1: 11 – Eu sunt Alfa şi Omega, Cel Dintâi şi Cel de pe Urmă.

1:17 – Eu sunt Cel Dintâi şi Cel de pe Urmă.

4:8 – Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, Cel Ce Era, Cel Ce Este, Cel Ce Vine

11:17 – „Îţi mulţumim, Doamne Dumnezeule atotputernice Cel Ce Este şi Cel Ce Era şi Cel Ce Vine, că ai pus mâna pe puterea Ta cea mare şi ai început să împărăţeşti.

16:5 Drept eşti Tu, Doamne, Cel Ce Este şi Cel Ce Era! Tu eşti sfânt, pentru că ai judecat în felul acesta

Inainte de a merge mai departe as face cateva observatii: 1) formula „Cel Ce Este, Cel Ce Era si Cel Ce Vine” este folosita doar cu referire la Dumnezeu Tatal, pe cand formula „Cel Dintai si Cel de pe Urma” este folosita atat cu referire la Isus Cristos (incepand cu 1:11 pana la sfarsitul cartii) cat si cu referire la Dumnezeu Tatal (1:4, 8); 2) „eu sunt” in Cartea Apocalipsa joaca rolul de prezentarea, ne fiind numele personajului care vorbeste, cu alte cuvinte „eu sunt” din textul ioanin nu poate fi identificat cu „EU SUNT” din Exod 3.14 MT; 3) verbul „a fi” din textele prezentate anterior este la participiu (prezent si trecut); 4) o particularitate a formulei ioanine consta in mentionarea vebului „a veni”, in locul verbului „a fi” la viitor cum ne-am fi asteptat in mod normal.

Un alt text pe care am putea sa-l folosim la tema noastra este cel din Evrei 1:3 ” El, Cel Ce Este oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui şi care ţine toate lucrurile cu cuvântul puterii Lui, a făcut curăţarea păcatelor şi a şezut la dreapta Măririi în locurile preaînalte”. Si in acest pasaj vedem afirmarea unei legaturi ontologice intre Cristos si Tatal. Particularitatea acestui text consta in faptul ca autorul prefera sa apeleze la adjectiv (hos) si nu la pronumele relativ (ho).

Textul paulinic din 2Cor 11:31 – „Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Cel Ce Este binecuvântat în veci, ştie că nu mint” – poate fi interpretat in doua linii: a) Pavel apeleaza la „ho on” pentru ca din perspectiva gramaticala ii iesea cel mai bine pentru a exprima ceea ce vrea si b) apostolul apeleaza la o expresie de sorginta rabinica (rabini cand mentioneaza numele Domnului, intotdeauna folosesc expresia „Binecuvantat Fie in veci”).

Privind la textele mentionate mai sus inevitabil apar intrebari ca: de ce scriitorii NT au tinut cu totdinadinsul sa foloseasca aceasta expresie „ho on” in contexte unde se mentioneaza existenta divinitatii, cand puteau apela la altele? Au dorit cumva sa faca vreo legatura cu Exod 3:14, unde Dumnezeirea se prezinta pe Sine ca „Cel Ce Este” (vezi LXX)? Putem cumva interpreta „ho on” si ca reprezentand tetagrama (YHWH), atunci cand ea face referire la Divinitate? Cu alte cuvinte e posibil ca autorii NT sa apeleze la acesta expresie cu dublu sens – Numele lui Dumnezeu si sensul gramatical?

De ce oare?!

De multe ori m-am intrebat cum se face ca bisericiile evanghelice romanesti nu au ales sa fie consecvente cu o line sau alta din punct de vedere teologic si cultic. Daca vorbesti cu ei (credinciosii de rand) iti spun ca au ca predecesori pe refomati/ protestanti (teologic), dar in ceea ce priveste inceperea anului religios (Sarbatoare Pascala) merg pe linia ortodoxa (cultic). Daca pana in 1990 ar fi fost o explicatie, mai mult sau mai putin valabila, dupa nu mai au nici o…. scuza. Mai mult, de ce evanghelicii (nu ma refer la noua generatie de teologii care gandesc diferit, ci la omul de rand), care au o atitudine anti-traditie si anti-ortodoxie aleg sa mearga dupa calculul lor in ceea ce priveste Sarbatoarea Pascala? De ce nu si-au faurit in aceste secole de viata propria lor formula de matematica sau sa mearga pe linia catolica, linie pe care o urmeaza toti evanghelicii non-romani? A, da stiu! Unii imi vor raspunde ca ei cred in primele patru conclilii ecumenice. Daca e asa cum se face ca foarte putini dintre ei stiu la ce conciliu s-a ales formula de calcul sau care este formula matematica prin care se stabileste Sarbatoarea Pascala (in vest si in est :D).

De ce oare unii evanghelicii in loc sa-si faca liniste in mintiile lor din punct de vedere teologic incearca prin demonstratiile lor sa faca un ghiveci, lasand impresia ca asa au rezolvat sau au raspuns la o anumita intrebare. De exemplu, azi am vazut un articol „De ce sarbatorim Invierea?„, care pe langa faptul ca nu se ocupa de ceea ce isi propune reuseste sa creeze o confuzie teologica. Invierea sau moartea este elementul central in mantuirea omului? Oare daca Cristos nu ar fi inviat omul nu ar fi putut fi mantuit? Sau impacarea dintre om si Dumnezeu s-a realizat in actul invierii? (As fi vrut sa aflu opinia lui Irineu de Lyon pe aceasta idee, mai ales ca el vede impacarea dintre om si Dumenzeu si in persoana Mantuitorului, nu doar in moartea Acestuia.) Hai sa fim realisti. Invierea isi are importanta ei, insa nu este elementul central al soteriologiei. 

Si lista cu „de ce oare” ar putea continua dar nu vreau sa va stric sarbatorile dragi romani evanghelici.

Sovinismul, maghiarul, romanul si Uniunea Europeana

Uneori cand ma uit la stirile din Romania imi vine sa imi fac cruce (nu sa ma inchin) sau sa ma crucesc (in sens peiorativ). Ultima stire ce m-a surprins a fost faza cu bentita tricolora  in ziua „maghiarimii”. Ce nu am inteles eu in toata afacerea asta este ce legatura exista intre bentita si inspectorat? Daca inspectoratul are culori politece, foarte frumos din partea lui, insa culorile politice sunt pentru partid si pentru familie si nicidecum pentru un invatamant pluricultural.

Traiesc in vest de peste 7 ani, intr-o zona in care nationalismul este in forta. Cu toate acestea, guvernul central nu a luat nici o atitudine atunci cand… regiunea in care eu locuiesc ignora ziua Constitutiei (si o face de ani de zile), dar are o zi ai ei nationala, atunci cand la un meci de fotbal suporterii au fluierat in timp ce se canta imnul national din tara din care fac parte. Toate aceste manifestari au fost ignorate atat de partidele politice cat si de guvernul central. Nu ai nici un proces pe rol sau vreo investigatie.

Vreti in europa domnilor politiceni maghiari? Aveti 2 alternative: a) fie va duce-ti in Ungaria (sa vedem daca aveti vreun statut sau vreu benfefiu real acolo) sau b) fie va comportati toleranti, pluriculturali sau consecventi cu voi insiva. Adica, nu puteti sa va declarati vesnic ca sunteti victime, cand in realitate si voi si politicenii romani provocati toate incidentele prin declaratii si prin atitudini de oridin sovin.

Mi se pare normal ca romanii sa nu accepte sa renunte la sintagma „stat national” atat timp cat politicul maghiar romanesc nu renunta la singtama „noi si numai noi”. Daca ar fi dupa mine, tinutul secuiesc ar fi gustat din plin ce inseamna „autonomie” cu toate rigorile lui din punct de vedere economic, comercial si investitional. Pentru ca eu sunt adeptul ideii „ajuta-l pe om sa se bucure de ceea ce cere, daca nu stie ce cere”. Dar asta e o alta poveste.

Somn usor domnilor politiceni – romani si maghiari -, care vizitati Europa fara sa invatati nimic din comportamentul europeant in ceea ce priveste etiniile (majoritare sau minoritare).

P.S. Cum ar arata un tinut secuiesc daca ar fi izolat ca si Kosovo? Iata o intrebare la care maghiar ar trebui sa mediteze inainte sa vorbeasca.

Papalitatea si noua sa imagine

Zilele acestea am urmarit cu interes modul in care jurnalistii spanioli, si numai, incercau sa „parieze” pe un candidat sau altul pentru scaunul pontifical. Desi, „vaticanistii” anuntasera criterile dupa care se va alege noul papa (carismatic, dogmatic, sociabil) majoritatea jurnalistilor au uitat un detaliu atunci cand se gandeau la un posibil candidat: Biserica Catolica avea nevoie de o noua imagine, imagine care sa vina de sus in jos si nu de jos in sus.

Cu siguranta ca unul dintre motivele pentru care cardinalul argentinean a castigat a fost din perspectiva plusului de imagine pe care il va aduce Bisericii Catolice. Prin stilul lui simplu manifestat atat inainte cat si dupa alegere a creat socul dorit. Aceasta miscare radicala, de la bogatie spre saracie, prin alegerea noului papa a facut ca pentru moment problemele grave cu care se confrunta Biserica Catolica sa fie uitate de catre oameni in general.

In ceea ce priveste presa de scandal noul papa a insemnat o gura de oxigen :D. El, ca persoana, deja a fost trecut prin multe filtre incercandu-se parca descreditarea lui inca inainte de a-si incepe slujirea.

Chiar daca inca nu si-a inceput misiunea propriu zis pontificatul lui se anunta a fi axat pe trei planuri distincte: social (saracii), evanghelizare (Daca Biserica nu-l proclama/ propovaduieste pe Isus este un ONG) si societate (va pune un mare accent pe familie, in special cea consituita dintr-un barbat si o femeie).

Sunt chiar curios sa vad cat va reusi sa faca pe fiecare plan.

Epidosul 26

Ma gandeam zilele acestea care ar fi cuvantul prin care dr. Marius Cruceru l’ar defini pe Doru H., pro-recotorul UE, daca pe dr. Ton l-a catalogat repede ca fiind un profet fals. Cred ca acest lucru il vom afla poate dupa sau peste ani si ani, atunci cand… va fi mai liber ori mai slobod la gura.

Dar ce legatura este intre ceea ce am scris mai sus si amintirile mele din studentie? In principiu nimic, decat o simpla introducere la ceea ce voiesc a scrie in continuare. In episodul anterior inca mai poposeam la intalnirea dintre conducere si grupa. Imediat dupa faza cu incercarea de inregistrare (in realitate nu s-a inregistrat nimic – asa ca cei implicati pot sufla usurati) spuneam ca lucrurile au luat o intorsatura. Dupa ce pastorul campusului incepe un dialog cu subsemnatul pe probleme de spiritualitate crestina (de altfel, una dintre materile pe care le preda), Doru H., zis si pirania, incearca sa intervina si el in discutie. Traise cu impresia ca daca ia si el parte la acest dialog privat va reusi sa ma includa si pe mine in clubul celor… care vor fi disciplinati. Imi pare rau de el, dar cuvintele lui n-au avut nici un ecou nici in stanga nici in dreapta. Adica, nici eu nu-l luam in seama, ingorandu-l total, dar nici rectorul si pastorul nu-l sustineau in demersul lui. De altfel, am impresia ca rectorul nici nu realiza despre cine e vorba sau despre ce vorbeste D.H.

Dupa incheierea scurtului dialog pastor-subsemnatul, discutia revine la Holograf. D.H. i-a coperta casetei in mana si incearca sa ne convinga ca acesti oameni sunt… niste imorali prin comportament. Ce m-a amuzat, ca de socat nu ma mai putea soca nimic la ora aceea din partea acestui personaj, a fost argumentul lui cu privire la comportamentul indecent al formatie Holograf.

Nu neg faptul ca artistii fac tot felul de gesturi si fotografii sau fac diferite afirmatii deplasate cu scopul de a iesi din anonimat si de a vinde un produs. Iar Holograf nu a facut exceptie de la regula, vezi coperta albumului „Stai in poala mea” (1995), dar in ce privesc fotografiile de pe albumul „Holografica” (2000) ele sunt chiar normale. Insa cu privire la una din fotografiile albumului din 2000 DH a reusit sa vada (dupa unii sa-i desfaca) slitul deschis la unul din membrii trupei. Dar faputul ca el a vazut ceva ce nu exista nu face nimica, nu ar fi prima dat, insa a incercat sa ne si convinga pe toti cei din sala.

Mirarea mea a fost ca ceilalti doi din conducere chiar l-au crezut sau au lasat impresia, daca nu au intervenit cu nici un comentariu.

Finalul acestei intalniri a fost astfel: a doua zi urma sa se ia o decizie din partea conducerii cu privire la al doilea student, iar toata lumea sa caute slitul deschis despre care DH vorbise la intalnire :)).  De altfel, a doua zi tot campusul vorbea despre slitul membrului trupei Holograf. Pana azi nimeni nu a reusit sa vada ceea ce pro-rectorul reusise sa vada.

Poate afirmatia lui era o figura de stil si nicidecum nu trebuia luat in sens propriu!? Sau poate facea parte din retorica discursului, iar audienta trebuia sa inteleaga esenta nu sa faca exegeza pe text, ponegrind astfel vorbitorul!? Vai cat de rai am putut fi noi in studentie! =)).

MAYONESA Y CAFÉ

Cuando las cosas en la vida parecen demasiado, cuando 24 horas al día no son suficientes…. Recuerda el frasco de mayonesa y el café.

Un profesor delante de su clase de Filosofía sin decir palabra tomo un frasco grande y vacío de mayonesa y procedió a llenarlo con pelotas de golf. Luego le preguntó a sus estudiantes si el frasco estaba lleno. Los estudiantes estuvieron de acuerdo en decir que si. Así que el profesor tomo una caja llena de canicas y la vació dentro del frasco de mayonesa. Las canicas llenaron los espacios vacíos entre las pelotas de golf. El profesor volvió a preguntar a los estudiantes si el frasco estaba lleno,  ellos volvieron a decir: „Que si.”

Luego…el profesor toma una caja con arena y la vació dentro del frasco. Por supuesto, la arena lleno todos los espacios vacíos, así que el profesor pregunto nuevamente si el frasco estaba lleno. En esta ocasión los estudiantes respondieron con un ‘si’ unánime…

El profesor enseguida agrego 2 tazas de café al contenido del frasco y efectivamente llenó todos los espacios vacíos entre la arena. Los estudiantes reían en esta ocasión. Cuando la risa se apagaba, el profesor dijo:

– QUIERO QUE SE DEN CUENTA QUE ESTE FRASCO REPRESENTA LA VIDA. Las pelotas de golf son las cosas importantes, como la familia, los hijos, la salud, los amigos, todo lo que te apasiona. Son cosas, que aún si todo lo demás lo perdiéramos y solo éstas quedaran, nuestras vidas aún  estarían  llenas.Las canicas son las otras cosas que importan, como el trabajo, la casa, el auto, etc. La arena es todo lo demás, las pequeñas cosas. Si ponemos la arena 1^ro en el frasco, no habría espacio para las canicas ni para las pelotas de golf. Lo mismo ocurre con la vida.

Si gastamos todo nuestro tiempo y energía en las cosas pequeñas, nunca tendremos lugar para las cosas realmente importantes presta atención a las cosas que son cruciales para tu felicidad. Juega con tus hijos, tomate tiempo para asistir al doctor, ve con tu pareja a cenar, practica tu deporte o afición favorita. Siempre habrá tiempo para limpiar la casa y reparar la llave del agua. Ocúpate de las pelotas de golf primero, de las cosas que realmente importan. Establece tus prioridades, el resto es solo arena…
Uno de los estudiantes levantó la mano y pregunto que representaba el café.

El profesor sonrió y dijo:

– Que bueno que lo preguntas… Sólo es para demostrarles, que no importa cuan ocupada tu vida pueda parecer,siempre hay lugar para un par de tazas de café con un amigo…

(Textul face parte dintr-un email primit azi. Traducerea in alta zi 😀 )

Atunci cand lucrurile vietii par a fi preamulte, iar 24 de ore dintr-o zi par a fi insuficente… amintiti-va de borcanul de maioneza si cafeaua.

Un profesor de filozofie sta inaintea clasei sale si fara a spune nimic ia un borcan mare de maioneza, care era gol, si il umple cu mingi de golf. Dupa aceea, isi intreaba studentii daca borcanul este plin. Toti studentii au fost deacord ca borcanul este plin. Asa ca profesorul ia o cutie cu bilute si goleste in borcanul de maioneza. Bilutele au umplut spatiile goale dintre minigile de golf. Profesorul i-a intrebat din nou pe studenti daca borcanul este plin, la care ei raspund ca da. Atunci… profesorul ia o cutie cu nisip pe care o goleste in borcanul de maioneza. Bineinteles ca nisipul a umplut tot spatiul gol din borcan. Profesorul isi intreaba din nou studentii daca borcanul este plin. In acest caz toti studentii au fost deacord in unalimitate ca recipientul este plin.

Profesorul, apoi, adauga 2 casti de cafea, care umplu tot spatiul gol din nisip. Studentii au inceput sa rada. Cand rasul s-a terminat profesorul spune:

Va invit la dans!!!

Intr-o zi cautand piese cu Mordechai Ben David am dat peste un videoclip simpatic. Va invit sa-l vizionati!

Citind comentarii pe bloguri

Nu am suficient de mult timp la dispozitie sa citesc unele bloguri care m-ar interesa. Nu am timp nici de facut comentariile pe care uneori mi-as dori sa le fac. Insa imi face o deosebita placere sa citesc comentariile la subiecte, pentru ca acolo realizezi cel mai bine cu oamenii vor sa spuna ce gandesc indiferent de tematica articolului.

Azi mi-am facut ceva timp pentru a citit unele articole si comentarii de la Iov-in-treaba. Pe acest minunat domn, il pot suspecta de multe, dar cel mai putin de mandrie si superficialitate in gandire. Il pot suspecta ca este profesor (de engleza), ca a terminat filologia, ca ii place sa citeasca mult, ca gandeste. Dar nu-l pot suspecta de prostie (care har Domnului imi invadeaza in ultima vreme calculatorul, ca viata imi este invadata de mult timp – de cand am decis sa muncesc in exil :)) ), de dilentantism, de…, de… de….

Citind comentariile am dat peste una dintre cele mai frumoase glume (cu iz intelectual) din ultima vreme:

-Ce faci tu măi, Gheorghiţă, măi, eşti bine sănătos?
-Păi!
-Da mama şi cu tata ce fac mă, sunt bine?
-Păi!
-Da şcoala cum merge, mă băiatule, bine?
-Păi!
-Ai note bune, mă?
-Păi!
-Da la ce materie ai tu, mă Gheo’, notele cele mai bune, mă?
-Dezvoltarea vorbirii!

Iov-in-treaba, pana voi ajunge sa-ti raspund la intrebare (raspunsul va fi partial in Episoldul 3 la Dumnezeul meu: un trisor sau un mincinos) vreau sa-ti multumesc pentru aceasta gluma.

Abordari contemporane in teologia Vechiului Testament

     Recent am terminat de scris un articol despre teologia Vechiului Testament. Nu as putea spun ca articolul este exhaustiv, insa aduce in discutie cateva dintre cele mai importante abordari ale teologiei vechi-testamentara din partea a doua a secolului al XX-lea. (Articolul)