Ce spun eu despre Dumnezeu

Citeam saptamana aceasta Ce spune Dumnezeu despre Sine. M-a surprins faptul ca autorul articolului a facut 2 lucruri distincte: 1) a expus o exegeza a textului ebraic in limba engleza (care nu stiu daca este de prea mult folos pentru omul de rand) si 2) in loc sa accentueze pe prima parte a textului din Exod 34:6ff sau sa creeze un echilibru intre „bunatatea si dreptatea Divina” se focalizeaza mai mult pe partea secunda – consecintele pacatului sau manifestarea dreptatii Divine. Am impresia ca autorul a dorit mai degraba sa-si demonstreze vinovatia lui si consecintele, repercursiunile acestei vinovatii in viata familiei lui.

Azi nu voi face o exegeza sau un comentariu a mini-marturisirii din Ex. 34:6ff, ci voi fugi spre alt text, care cred ca este cel mai sugestiv pentru ceea ce vreau a scrie – Plangeri 3.

Varianta care apare in NTR suna astfel: Îmi amintesc de durerea şi de rătăcirea mea, de amărăciune şi de pelin. 20 Sufletul meu îşi aduce aminte mereu de ele şi se întristează în mine. 21 Dar iată ce-mi vine în minte şi ce mă face să mai nădăjduiesc: 22 „Îndurările Domnului nu s-au sfârşit, mila Lui nu este la capăt. 23 Ele se înnoiesc în fiecare dimineaţă; mare este credincioşia Ta!“

(Nota: comparativ cu cel care a facut corectarile la aceasta traducere eu am o alta opinie: hesed nu l-as traduce cu indurare, chiar daca in textul siriac asa apare, deoarece aici avem de a face cu o formula liturgica – Ex. 34:6-7. Mai mult, termenul hesed si nu hen ii corespunde in NT lui haris – har. Iar daca harul se limiteaza la indurarea lui Dumnezeu si nicidecum nu se refera la o constanta – dragostea Lui loiala – atunci harul/hesed-ul poate fi in continua modificare, deoarece indurarea poate fi un element conditionat. Pe de alta parte, consider ca in textul ebraic avem de a face cu pluralul de manifestare si nu cu altceva. Astfel, nu puteam vorbi despre indurarile, bunatatiile, milele lui Dumnezeu ca si cum ar fi mai multe, ci despre manifestarea indurarii, bunatatii, milei, dragostei, dreptatii, mainei. Oarecum, cel care corecteaza este partial de acord cu mine prin faptul ca termenul mila este la singular si nu la plural cum este in ebraica. In concluzie, eu propun o mica modificare a v.21: Dragostea/Harul Domnului nu s-a sfarsit, Indurarea Lui nu este la capat.)

Am ales acest pasaj deoarece este unul dintre cele mai sugestive in ceea ce priveste titlul articolului meu. Marturia de autor in Plangeri 3 este incadrata de ideea de pedeapsa, suferinta, pacat si razvratire.

Chiar daca  el sustine in prima parte ca Dumnezeu este Cel Care l-a calauzit, condus prin intuneric, Cel Care zi si noapte Isi intoarce mana impotriva lui, Cel Care l-a incatusat, Cel Care l-a facut tinta sagetilor Divine, Cel Care-i respinge sau ii ignora rugaciunile, Cel Care-l face sa sufere, in partea secunda recunoaste ca toate aceste lucruri vin din cauza razvratiriilor lui.

Realizarea acestui fapt il face sa faca o marturisire unica in forma ei. In loc sa dispere din cauza suferintei, a pedepsei si a refuzului Divinitatii el afirma: Dar iata ce-mi vine in minte si ma face sa mai nadajduiesc. Cu alte cuvinte, iata ce ma face sa stiu ca toate aceste lucruri se pot schimba si pot lua o alta intorsatura: Dragostea/bunatatea/indurarea/harul Domnului nu s-a sfarsit! Indurearea/mila Lui nu este la capat! Ci in fiecare dimineata ele se innoiesc. Mare este Credinciosia Lui!

Re-editare, intr-o formula personalizata, a declaratiei lui Dumnezeu despre Sine il face pe poet sa aiba o alta viziune asupra viitorului. Viziunea nu are de a face neaparat cu o solutionare a tuturor problemelor cu care el se confrunta, cat cu faptul ca Dumnezeu nu sta nepasator si El va interveni mai devreme sau mai tarziu pe baza propriilor Lui promisiuni. El nu poate fi necredincios fata de propriile Lui afrimatii. El nu poate sa ignore pe cel care-l cauta. El nu poate sa treaca cu vederea pe cel care recunoaste ca s-a razvratit impotriva Divinitatii. Si toate acestea se datoreaza: dragoste lui loiale fata de oameni, a bunatatii Lui, a indurarii Lui, a milei Lui, a credinciosiei Lui. Caracteristici care in fiecare moment, in fiecare dimineata, in fiecare zi sau seara se manifesta peste intreaga omenire. In comparatie cu omul, El nu este discriminatori in ceea ce priveste grija Lui fata de intreaga creatie, deoarece toti suntem ai Lui, intr-un final.

Citind comentarii pe bloguri

Nu am suficient de mult timp la dispozitie sa citesc unele bloguri care m-ar interesa. Nu am timp nici de facut comentariile pe care uneori mi-as dori sa le fac. Insa imi face o deosebita placere sa citesc comentariile la subiecte, pentru ca acolo realizezi cel mai bine cu oamenii vor sa spuna ce gandesc indiferent de tematica articolului.

Azi mi-am facut ceva timp pentru a citit unele articole si comentarii de la Iov-in-treaba. Pe acest minunat domn, il pot suspecta de multe, dar cel mai putin de mandrie si superficialitate in gandire. Il pot suspecta ca este profesor (de engleza), ca a terminat filologia, ca ii place sa citeasca mult, ca gandeste. Dar nu-l pot suspecta de prostie (care har Domnului imi invadeaza in ultima vreme calculatorul, ca viata imi este invadata de mult timp – de cand am decis sa muncesc in exil :)) ), de dilentantism, de…, de… de….

Citind comentariile am dat peste una dintre cele mai frumoase glume (cu iz intelectual) din ultima vreme:

-Ce faci tu măi, Gheorghiţă, măi, eşti bine sănătos?
-Păi!
-Da mama şi cu tata ce fac mă, sunt bine?
-Păi!
-Da şcoala cum merge, mă băiatule, bine?
-Păi!
-Ai note bune, mă?
-Păi!
-Da la ce materie ai tu, mă Gheo’, notele cele mai bune, mă?
-Dezvoltarea vorbirii!

Iov-in-treaba, pana voi ajunge sa-ti raspund la intrebare (raspunsul va fi partial in Episoldul 3 la Dumnezeul meu: un trisor sau un mincinos) vreau sa-ti multumesc pentru aceasta gluma.

Dumnezeul meu: un trisor ori un mincinos?! (2)

In ultima saptamana am avut posibilitatea sa citesc diferite comentarii pe textul din Matei 7. Am fost surprins sa vad ca mai toate aceste comentarii faceau legatura direct sau indirect cu suveranitatea lui Dumnezeu in ceea ce priveste lucrarea divina in lume. Oare despre aceasta sa vorbeasca acest text? Sau intentia lui Cristos era sa ne atraga atentia asupra altui element ori asupra faptului ca Diavolul insusi poate face minuni, poate profetii, poate „scoate demoni”?

Desi, ma gandeam ca sa scriu despre perspectiva NT, totusi aceste comentarii m-au determinat sa-mi modific planurile si sa incerc o analiza a textului din Evanghelie.

Pentru inceput va propun sa observam cateva detalii din partea introductiva a parabolei „Casa zidita pe stanca”. In primul verset al pildei Cristos face o „afirmatie corecta” din punct de vedere soteriologic (mantuitor). „Nu orisicine-Mi spune: <Doamne, Doamne!> va intra in Imparatia cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu care este in ceruri.” Daca nu am citi urmatoarele versete am putea spune ca afirmatia de mai sus se refera la oamenii din afara Bisericii, adica a celor care nu au fost nascuti din nou prin Duhul, si care din cand in cand fac referire la Divinitate, crezand ca aceste cuvinte vor arata cat de religiosi sunt ei. (De exemplu, multi care nu au nimic de a face cu Divinitatea sau cu Biserica Lui, in anumite momente, cand lucrurile lor nu se implinesc asa cum doresc, ca sa te manipuleze apeleaza la jargoane religioase. Iti spun ca Dumnezeu e sus si vede, ca Dumnezeu te-a pedepsit pentru ceea ce ai facut, ca Dumnezeu te va bate etc.)

Dar in imediat urmatorul verset Cristos lamureste problema. Oamenii despre care El vorbeste nu sunt din afara poporului lui Dumnezeu, ci dimpotriva. Argumentul pentru aceasta afirmatie il regasim in v. 22, unde  Domnul Isus vorbeste despre manifestarea Duhului Sfant – profetii, scoateri de demoni, minuni in Numele lui Dumnezeu.

Versetul 23 vine sa complecteze v.21, unde Cristos vorbea despre cine nu va vedea Raiul. In acest verset El afirma categoric: „Niciodata nu v-am cunoscut; departati-va de la Mine, voi toti care lucrati faradelegea.” Aici descoperim tema judecati divine.

Dar prin aceasta afirmatie categorica nu ar putea fi acuzat Dumnezeu de inselatorie, chiar si prin simplu fapt ca arunca pisica in ograda acestor oameni – din vina voastra nu va cunosc? Divinitatea nu le-a inselat asteptarile acestor oameni prin care a lucrat poate ani de zile? Sau nu poate fi acuzat de minciuna atunci cand sustine ca nu i-a cunoscut niciodata, cand toate lucrarile pe care aceste persoane le-au facut au fost savarsite prin si cu ajutorul Duhului Sfant? Iata doar cateva intrebari la care va trebui sa raspundem intr-un final.