Scopul scuza mijloacele

Standard

BUCURESTI---MITING

sursa: inquamphotos.com

In ultimul timp vad pe scena politico-sociala romaneasca o abordare copilareasca. Imi lasa impresia ca fiecare parte vrea sa demonstreze ca are dreptate, ca detine adevarul absolut, ca joaca cinstit. Ba mai mult, fiecare il acuza pe celalalt ca triseaza intr-un joc unde nu ai reguli.

Care este problema ca PSD-ul a folosit santajul?! Scrie undeva ce mijloace ar trebui folosite, ca toata lumea sa le considere corecte?! Nicaieri!

Nu doar cel care practica santajul este vinovat si cel care se lasa sau este predispus santajului are aceeasi vina. Degeaba se justifica unii ca au fost fortati sa mearga in x sau y locatie ori au fost „mituiti”, scuze platiti (in bani sau produse), sa participe la o manifestatie. Daca ar fi dorit cu adevarat sa nu faca parte dintr-un joc, sistem ar fi fost dispusi a refuza, dar asa… au ales. Iar alegerea lor nu poate fi justificata.

In concluzie, nu poti acuza masinaria PSD ca si-a facut datoria. Daca nu-si facea datoria, atunci ce rost mai are existenta ei. Daca la unii functioneaza mai bine si la alti mai rau, asta nu e vina nimanui, ci doar al organizatorilor.

Acolo unde exita cerere exita si oferta, iar partidul de guvernamant a stiu intotdeauna sa foloseasca toate mijloacele pentru „a multumi” cererea – de mancare, de excursie la Bucuresti, de promovare, de obtinere a unor foloase necuvincioase, pentru a demonstra ca sunt o forta in tara, atat ca partid cat si ca simpatizanti :D.

Pe de alta parte, n-am inteles care este problema unui mega miting pro guvern (local sau central). In vest am vazut mai multe mitinguri de peste un milion de persoane. Unele au fost in sistem de lant pe laterale drumurilor nationale, alte au fost concentrate intr-un singur oras. Credeti ca toti au fost acolo „por amor al arte” sau pentru ca erau in aceeasi barca cu organizatorii? Nu. Unii au fost de dragul excursiei, altii s-au dus ca dadea bine la imagine, au fost si dintre aceia care jucau la doua capete – nu doreau sa fie considerati ori vazuti impotriva curentului, desi opiniile lor erau diferite. Nu mai vorbesc despre firme care s-au inchis special sa participe cu toti muncitorii la astfel de manifestatii, doar pentru ca patronii erau mana in mana cu organizatorii, iar unii dintre muncitorii participanti nici nu aveau drept de vot :D, fiind emigranti. Niciodata nu putem stii care sunt motivele celor care participa, insa pe organizatori asta nu-i intereseaza, ei vad doar multimea si statistica cu ajutorul carora incearca sa demonstreze un „adevar”, dar nicidecum o realitate.

In ceea ce priveste educatia civica, asta n-are nimic a face cu organizatorii, cat cu participantii. Spre exemplu, in Barcelona in fiecare an, dupa noaptea in care se sarbatoreste Sf. Ioan Botezatorul (23/24 iunie), firmele de salubrizare aduna peste 10 tone de deseruri de pe palaja. E foarte usor sa oferi sfaturi sau sa vorbesti despre ecologie la conferinte, mai greu e cu practica chiar si pentru vorbitori, orideunde ar fi ei (vest sau est).

In loc de incheiere doresc sa mai adaug: „que más da” cum sau cine  organizeaza un miting, atata timp cat are un obiectiv?! Cei care sunt pro-guvernamentali au acelasi drepturi, ca si cei care sunt „anti”, la manifestatie. Si nimeni nu este in drept sa refuze cuiva acest lucru. Insa, din ceea ce am putut vedea atat in occident cat si in orient, intotdeauna unii considera ca au mai multe drepturi decat ceilalti. In baza a ce?!

PSD-ul & co. atacau sau se manifestau contra mitingurilor de protest, cu tot felul de acuze ori scenarii cu privire la organizatori (fara prea multe dovezi concrete), iar acuma ii vad pe anti-guvernamentali apeland la aceeasi practica. Daca sunt nereguli care contravin legii, avem justitie. Ea este in masura sa faca lumina in fiecare caz in parte (santaj, mita, etc.). Incepand de luni se pot depunde plangeri penale. Dar e mai usor sa vorbesti ( sa scrii) din fata calculatorului/ televizorului, decat sa actionezi legal. Scrisul ia mai putin timp decat o plangere penala :D.

In opinia mea, nu ai nici o diferenta intre cei guvernamentali si anti-guvernamentali. Toti folosesc acelasi mijloace de convigere pentru a face prozeliti (cresterea numarului de participanti), dar nu toti au acelasi rezultate la alegeri unde votul este secret. Cu alte cuvinte, pot pleca cu punga cu ulei si zahar si sa votez pe cine vor, adica chiar si pe ei insisi :D, fara ca cineva sa-si dea seama.

Spor la vot, ca vin alegerile :D!

Reclame

Mary, did you know?!

Standard

Zilele acestea, cand colindele rasuna in casa (dupa traditia romaneasca), am descoperit un colind care mi-a atras atentia, nu doar prin interpretare cat prin mesaj „Mary, did you know?”.

Acest colind printr-un joc de cuvinte reuseste sa intercaleze unele afirmatii doctrinare cristologice cu unele evenimente mentionate de catre evanghelici.

In continuare va propun sa ascultati o interpretare a acestui colind

Mary, did you know
that your Baby Boy would one day walk on water?
Mary, did you know
that your Baby Boy would save our sons and daughters?
Did you know
that your Baby Boy has come to make you new?
This Child that you delivered will soon deliver you.

Mary, did you know
that your Baby Boy will give sight to a blind man?
Mary, did you know
that your Baby Boy will calm the storm with His hand?
Did you know
that your Baby Boy has walked where angels trod?
When you kiss your little Baby you kissed the face of God?

The blind will see.
And the deaf will hear.
The dead will live again.
The lame will leap.
The dumb will speak
The praises of The Lamb.

Mary, did you know
that your Baby Boy is Lord of all creation?
Mary, did you know
that your Baby Boy will one day rule the nations?
Did you know
that your Baby Boy is heaven’s perfect Lamb?
The sleeping Child you’re holding is the Great, I Am.

sursa: http://www.musica.com/letras.asp?letra=947916

Cum poti sa castigi fara sa furi?! (2)

Standard

Cand vorbim despre politica romaneasca realizam ca la noi totul este pe invers. Spre exemplu, anul acesta pentru alegeri prezidentiale Spania are doar 38 de sectii de votare. Insa daca ne uitam pe site-ul Ambasadei Romane de la Madrid descoperim ca in 2012, cu ocazia referendumului de suspendare a presedintelui, Spania a avut 46 de sectii de votare.

Mi se pare corect ca atunci cand vrei sa dai pe cineva jos sa cresti numarul de sectii de votare, iar atunci cand vrei sa isi presedinte sa reduci numarul acestor sectii, mai ales cand stii ca nimeni nu te voteaza.

Sunt Mandru ca Sunt Roman?! (aceasta este intrebarea zilei)

Cum poti sa castigi fara sa furi?!

Standard

In ultimi ani m-a interesat mai mult politica „satului” in care traiesc si mai putin a „satului” in care m-am nascut, insa azi ma vad obligat de situatie sa revin la politica „satului” natal. Anul acesta mi s-a oferit posibilitatea (cel putin teoretic) sa votez un presedinte care nu este de etnie romana (rumana, mi se pare ca acesta ar fi cuvantul vechi pentru acesti cetateni). Pentru mine orice sef de stat care nu e de etnie romana devine cel mai bun. Nu vreau sa-mi justific obtiunea, insa pot mentiona doar atat: o persoana care nu apartine etniei majoritare poate fi neutra si mai putin manipulata emotional. Asta am vazut-o cel mai clar la munca. Acolo unde tu esti parte din majoritatea etnica, ceilalti vor sa te manipuleze emotional, doar ca sa faci ce vor ei.

Pana anul acesta in Catalunia era o sectie de votare si in Girona, o regiune unde traiesc si muncesc multi romani. Incepand de anul acesta guvernul a ajuns la concluzia ca cel mai bine e sa renunte la aceasta sectie de votare si sa deschida 2 sectii la Consulatul Roman de la Barcelona. Nu stiu cati dintre voi ati vizitat acest consulat insa voi incerca sa va descriu putin. Consulatul este o casa marisoara. Insa are un neajuns. Spatiul alocat publicului este foarte limitat – 2 camere de aproximativ 6-8 mp fiecare. Cate cabine de vot pot intra in astfel de incaperi? Comisia va sta la ghiseu sau va sta si ea in interiorul camerei? Oricum ar fi organizarea, cele 2 sectii sunt insuficente daca toti romanii din partea centrala si nordica merg la Barcelona sa voteze. De exemplu, in conformitate cu informatiile furnizate de INS Catalan, in 2008 erau inregistrati aproximativ 85mii romani. Sa spunem ca 20mii au parasit aceasta regiune in ultimii 6 ani, ramanand doar 60mii, dintre care doar 40mii majori, iar jumatate locuiesc in partea nordica si jumatate in partea sudica. Iar daca din cei 20mii s-ar duce la vot doar 2000 pe fiecare sectie, cum ar avea posibilitatea ca fiecare sa ajunga sa voteze cand sarmanul, amaratul Consulat e atat de limitat publicului? Mai mult, in tara, din cate stiu eu, fiecare sectie de votare are in medie 1700 persoane pe listele permanente, fara ca ei sa faca nici o declaratie pe proprie raspundere, asa cum se intampla in diaspoara.

Un alt detaliu interesant este faptul ca in Pais Vasco (Tara Bascilor) avem 3 sectii de votare, in 3 locatii distincte la o populatie romaneasca de 17800 (cf. Ikuspegi), iar in Catalunia 4 sectii de votare, dar tot in 3 locatii.

Privind modul in care MEA a gestionat anul acesta alegerile din diaspora se poate spune ca PSD-ul azi nu mai fura voturi, cu ajutorul alegatorului obedient, ci le face sa nu mai existe prin reducerea sectiilor de votare, a spatiilor sectiilor de votare ori a locatiilor.

In concluzie, de ce ar trebui sa fiu mandru ca sunt roman? Saptamana trecuta am participat la cel mai mare sondaj de opinie facut vreodata in Catalunia si am putut sa-mi exprim optiunea fara nici o restrictie desi aveam nevoie de pasaport, certificat de rezidenta, iar numarul locatiilor era limitat la 3 la o populatie de 18000. Ba mai mult, organizatorii au facut tot posibilul ca numarul de participanti (votanti) sa fie cat mai mare. Noi suntem invers. Facem tot posibilul ca numarul sa fie cat mai mic. E posibil sa fiu mandru atunci cand voi renunta pentru totdeauna la cetatenia romana (la etnie nu o pot face, iar limba nu o voi uita fiind ca imi este de folos), pentru ca nu voi mai fi nevoit sa stau la coada sa votez, pentru ca nu voi mai da bataie de cap unui politicean cu votul meu, pentru ca nu voi mai fi obligat sa ma intreb ce se intampla in acel colt de lume.

Eternul student (1)

Standard

Acum cativa ani traiam cu iluzia ca sistemul educational romanesc, prin faptul ca ne trece prin toate in clasele preuniversitare, este superior decat sistemul care doar se focalizeaza pe anumite lucruri concrete. Azi aceasta himera incepe sa se risipeasca. Aceasta Fata Morgana se dematerializeaza cu fiecare zi ce trece si cunosc mai bine sistemul universitar spaniol (in particular cel catalan).

La noi mergi la facultate doar daca ai liceul cu bacalaureat. La spanioli ai mai multe forme de a ajunge la universitate. E drept cea mai scurta cale este liceul, insa cea mai eficenta eu o consider „scoala profesionala”. Ei au 2 tipuri de scoli profesionale mediana si superioara. Un elev de la o scoala profesionala superioara, care doreste sa devina inginer adesea este mult mai bine pregatit la anumite materii (desen tehnic sau informatica, spre exemplu), decat unul care termina doar liceul. Astfel, as putea spune ca un „biet” elev de scoala profesionala intra la facultate cu un bagaj informational si practic mult mai mare decat unul cu liceul. El defileaza la unele cursuri, pe cand elevul nostru cu liceu trebuie sa lucreze si sa lucreze din greu la unele materi, pe care uneori nici macar nu le intelege.

La inceput consideram ca un astfel de sistem este neproductiv. Azi vazand foarte multi studenti veniti de la scolile profesionale realizez ca sunt cu mult mai bine pregatiti decat mine. Ei fac un desen izometric intr-o jumatate de ora ceea ce eu fac intr-o ora sau chiar 2. Ei se joaca pe AutoCad pe cand eu ma chinui sa creez prima pagina cu coordonatele x,y in punctele 0,0.

Si totusi se poate….

Standard

Nu prea sunt un personaj care sa fie atent la zilele internationale/ mondiale ale pamantului, ale femeii muncitoare, ale copilului, etc. etc etc. Cu siguranta dupa cum calenadrul este plin de sfinti tot asa si calendarul international este plin de cate ceva. Insa saptamana trecuta a fost ziua mondiala a celor care sufera de „sindromul down”. Unul dintre canalele spaniole a facut o emisiune cu persoane care sufera de aceast sindrom sau au in familie astfel de persoane.

Nu partea medicala m-a surprins, pentru ca aici nici nu s-a vorbit despre ea, ci modul in care unele dintre aceste persoane au reusit sa depaseasca aceasta boala. Spre exemplu, atunci am aflat ca exista o persoana cu sindrom down care are studii universitare si mai are putin ca sa termine si cea de a doua universitate (Psihopedagogie). Numele lui este Pablo Pineda  Image. Anul trecut BBC Mundo i-a dedicat un articol.

Tot la aceeasi emisiune am vazut o doamna de vreo 60 si ceva ani, care daca n-ar fi spus ca sufera de acest sindrom nu mi-as fi dat seama, atat de bine reusesa sa-si controleze si sa-si coordoneze miscarile si limbajul. Mai tarziu am descoperit ca la targul de carte de la Madrid din 2011 s-a prezentat o scriitoare, cu prima ei carte publicata. E vorba de Nuria García-Rollán Image

La bloc

Standard

 

 

Cum vi s-ar parea daca atat in viata asta cat si in viata viitoare ati locui la bloc. In comparatie cu majoritatea tarilor europene si nu numai, hispanicii iti ofera aceasta posibilitate. Cu alte cuvinte, in timpul vietii iti cumperi un apartament la bloc unde locuiesti pana in ziua in care altii iti cumpara un alt apartament in alt bloc.

 cimitir1

Dar sa presupunem ca nu-ti place sa locuiesti la bloc, ca toata viata asta te-ai obisnuit sa locuiesti intr-un duplex sau la casa, asa ca si aici ai posibilitatea sa alegi: la bloc sau nu.

cimitir 2

Nu stiu sigur daca in aceste „duplexuri” nu cumva nu sunt asezati tot ca la bloc, pe etaje. Orice e posibil.