Hava Nagila

Standard

Interpretarea lui Andre Rieu mi s-a parut foarte interesanta, motiv pentru care va invit sa o urmarim impreuna cu orchestra olandeza.

Anunțuri

Episodul 24

Standard

In unul din comentariile facute la Episodul 23 lasam de inteles ca voi reveni cu o continuare la marele eveniment – intalnirea conducere-grupa. Iata ca a venit timpul pentru aceasta :D.

Pentru a avea o imagine completa a acestui tablou trebuie ma grabesc in a prezenta putin scena. Salile de curs din aceea perioada, nu stiu daca intre timp s-au schimbat, aveau doua randuri de banci cu un culoar intre ele. Pe fiecare banca se puteau aseza 3 studenti, insa in anumite momente numarul lor putea creste cu unul. In acelasi timp fiecare sala avea 2 intrari, una in fata si alta in spate. Special avea doua intrari, ca studentii care reusesc performanta sa ajunga in mod constant dupa profesor sa nu intre prin fata deranjand cursul in desfasurare.

La fel ca la fiecare ora de curs si de aceasta data ne-am asezat cate 3 intr-o banca. Un detaliu care nu se stia era ca aceasta asezare in anumite banci avea un anumit rol, obiectiv. Despre acest lucru voi vorbi azi.

In timpul discurusului rectorului se aud niste voci, ca si cum ar fi fost la radio sau pe o caseta. Pentru cateva secunde se facu o liniste deplina in toata sala. Toata lumea cauta sa vada de unde au venit acele cateva fractiuni de secunda de sunet. Acesta este momentul in care discutia despre evenimentul Holograf, in sine, se incheie si incep discutiile de principiu despre sfintire, viata de credinta, grija unii de altii, dar in mod oficial. Cu alte cuvinte, acesta a fost semnalul prin care conducerea a putut prelua haturile discutiei si sa o duca unde ea dorea. De acuma inainte nu ne vom mai intoarce la tema initiala a intrunirii. Mai mult, interlocutorii se vor schimba. Nu va mai vorbi doar rectorul, in aceasta parte vor interveni si pro-recorul, precum si pastorul campusului. Chiar si ordine lor in sala se va schimba. Daca pana atunci toti trei erau in fata, acuma pastorul campusului se indreapta spre partea a doua a salii, de unde se pare ca s-a auzit acele voci. Scopul acestei miscari de trupe era si pentru a verifica care este sursa sunetelor, dar si pentru a ne supraveghea mai bine. Au inteles ca avem o imaginatie suficient de bogata ca sa putem face iesit din comun la astfel de intruniri.

Teologia si stiinta

Standard

In ultimele zile, atat in romana cat si in spaniola, au aparut unele cometarii cu privire la ultima carte al renumitului fizician britanic Stephen Hawking, The Grand Design. Ieri pe CNN a fost difuzat un interviu in care omul de stiinta afirma printe alte ca nu este nevoie sa invocam un Dumnezeu pentru a explica existenta universului, deoarece stiinta este atat de avansata incat o poate face si singura, precum si ca azi nu mai este nevoie teologie.

Daca la prima afirmatie nu pot face nici un comentariu, intrucat nu stapanesc fizica cuantica sau teoria M – la care face referire notoriul fizician -, la cea de a doua pot interveni fiindca este un obiect de studiu pentru care mi-am dedicat ani din viata :D.

M-a surprins faptul ca omul de stiinta a simtit nevoia sa faca referire la un domeniu cu care cel mult a interactionat tangential – teologia. Nu am reusit sa pricep pe ce se fundamenteaza afirmatia lui „teologia nu este necesara”. As fi dorit sa aflu pe ce isi sustine aceasta declaratie. Daca aceasta afirmatie se bazeaza strict pe teoria M si a legii gravitatie, atunci, imi pare rau de dansul, deoarece afirmatia lui devine in acest caz puerila.

Este adevarat ca teologia se ocupa de Creatie si de un Dumnezeu Creator, insa ea nu se limiteaza doar la atat. Daca teologia s-ar ocupa doar de cosmologie si creationism, atunci stiinta ar putea demonta foarte usor acest domeniu. Uneori explicatiile teologilor cu privire la univers si creatie au fost si pot fi eronate, mai ales ca unele dintre ele se bazau/ se bazeaza mai mult pe filozofie. Insa pana si stiinta in lunga sau mai scurta ei existenta a facut afirmatii eronate, cu toate acestea nimeni nu a sustinut ca nu mai avem nevoie de ea. Dimpotriva.

Incerc sa inteleg si totusi nu reusesc, care este problema unor savanti cu religia si/ sau teologia. Cu ce ii incurca pe ei existenta lor? Cu ce ii impiedica in activitatea lor stiintifica aceste domenii? Chiar nu pot trai fericiti daca aud cuvinte ca Dumnezeu, Cristos, religie, teologie…? Oare, nu pot co-exista religia si stiinta? Chiar trebuie sa facem un zid de despartire intre cele doua ca sa nu se muste asemenea animalelor?

Teologia si religia au in centru omul ca si print al creatie si Divinitatea in calitate de Creator, de Protector, de Mantuitor al intregii creatii. Dar care este centrul stiintei? Are cumva asa ceva?! Cu toti cunoastem in parte care sunt obiectele ei de studiul, dar nimeni nu ne-a spus care este preocuparea ei principala sau pentru cine lucreaza in realitate. Daca lucreaza pentru om, pentru natura, pentru univers cum se face ca ii foloseste pe toti, de dragul stiintei, pentru progresul stiintei, ca si obiecte de studiu ori in calitate de cobai. Nu cumva printul, centul stiintei este stiinta in sine? Atunci, de ce acuza savantii religia de rautate per se, cand stiinta in sine poate fi acuzata de acelasi lucru. Nici religia si nici stiinta nu au mainile curate, deoarece au in interiorul lor oameni imperfecti si supusi propriilor lor slabiciuni.

In concluzie, n-am nimic impotriva stiintei sau a savantilor. Departe de mine acest gand. Insa consider ca cel mai bine pentru toti e ca fiecare sa-si vada de obiectivele lui fara sa-i doreasca moartea celuilalt. Cine vrea sa creada sa fie lasat sa creada, iar cine nu vrea sa creada sa fie lasat sa nu creada.