Timp de 10 ani nimeni nu m-a intrebat niciodata cum a luat fiinta sau care a fost geneza cazului „Holograf”. Tot timpul s-a spus ca X a asculat si din cauza aceasta a fost dat afara. Chiar asa cine a ascultat cu adevarat caseta Holograf? A fost cu adevarat studentul de la teologie, asa cum spune traditia si vocea poporului, sau a fost o alta persoana? Si cum ar fi daca in toata povestea aceasta mai exista un personaj? Un personaj de care nu s-a prea vorbit si care a stat ascuns atata timp.
Nici sa nu va ganditi la subsemnatul, pentru ca nu e vorba despre el. Hai sa nu va mai pun rabdarea la incercare acum la fin de an.
Eram in plina sesiune de iarna. Toti caministii erau obligati sa faca cu randul de serviciu la poarta. Intrucat campusul studentesc avea si fete si baieti, la poarta intotdeauna erau doi studenti – o fata si un baiat – pentru a putea oferi servicii celor care veneau in vizita la un/o student/a.
In dimineata aceea era randul meu la poarta alaturi de colega mea de „munca” – o studenta din anul I Teologie Litere. Intrucat eu mai aveam de terminat un referat la VT, pe care trebuia sa-l depun la Biblioteca de unde profesorul urma sa-l ridice, pana la ora 10 a.m. l-am rugat pe prietenul si colegul meu de camera sa facem un schimb. Adica, el sa faca in locul meu dimineata, iar eu in locul lui dupa-masa. Zis si facut. Nu era prima data cand faceam astfel de miscari intre noi.
Dupa ce mi-am predat referatul am mers pana jos sa vad daca colegul meu are trebuinta de ceva. Serviciul de la poarta implica ca permanent unul dintre cei doi studenti sa fie la post, din acest motiv uneori ne mai vizitam intre noi pentru a implini diverse doleante. Cand l-am intrebat daca doreste ceva anume, mi-a raspus ca vrea caseta cu Holograf de la colegul Y. Merg pana la colegul respectiv ca sa-i cer caseta. Pana atunci nu m-am gandit nicodata ca este interzis ca asculti muzica ne-religioasa jos la poarta, mai ales ca eu ascultasem de foarte multe ori tot felul de… cantareti autohtoni (eram in perioada in care il ascultam foarte des Tudor Gheorghe si Ada Milea). Cand ajung in camera colegului il gasesc dormind, motiv pentru care revin la poarta si-i spun prietenului meu motivul pentru care nu i-am indeplinit doleanta. El ma trimite inapoi dupa caseta indicandu-mi exact locatia ei si convingandu-ma ca proprietarul nu va avea nici o obiectie.
Undeva pe la mijlocul zilei imi ajunge vestea ca ceea ce noi consideram ca fiind inocenta curata, de fapt era contrariul. Colegul meu merge in cautarea casetei. Afla ca directorul administrativ a luat caseta. Se intalneste cu dansul si-l intreaba de caseta. Acesta cand realizeaza a cui era (in idee) caseta ii pare rau, spunandu-i ca obiectul cu pricina a ajuns sus la pastorul campusului. Studentul fuge repede pana in biroul pastorului (mai fusese la dansul in birou si alte dati, deci stia drumul intr-acolo). Ajuns aici afla cu surprindere ca… nici aici nu se mai gasea caseta. Era deja in biroul rectorului. Si de aici cunoasteti aproape toata povestea care a urmat: intrunirea comisiei cu studentul in cauza, intrunirea conducerii cu grupa anului III Teologie Pastorala, intrunirea comisiei cu al doilea student intrat si el in cauza.
Dupa cum v-ati putut da seama din cele scrise mai sus, prietenul meu nu era de fata cand directorul administrativ a luat caseta. El a fost chemat la poarta principala a campusului pentru a-l substitui pe portar. Intre timp la poarta cladirii a ramas doar studenta noastra de anul I, care noua fiind nu prea era cunoscuta de cei din administratie. Nu stiu cat de tare asculta Holograf. Nu stiu nici modul in care asculta aceasta muzica. Ce stiu e ca directorul s-a simtit lezat si intr-un acces de ravna (de obicei acest domn este un om linistit si extraordinar, de aceea nu imi explic reactia lui in acest caz) a cerut caseta si a intrebat cui apartine. La raspusul ca este a studentului X, adica prietenul si colegul meu, el reactioneaza dur spunand ca are sa vada el. Dupa acest schimb de cuvinte a si plecat de urgenta spre biroul pastoral. In momentul in care afla cine este persoana din spatele numelui, ii pare rau de gestul pe care l-a facut si isi cere scuze. Realizand cat de mult rau ii va pricinui studentului de la teologie acest incident.
In concluzie: persoana care s-a bucurat de muzica fost o studenta de anul I litere. Studentul care este cunoscut ca fiind cel care a ascultat Holograf nu era de fata in momentul in care directorul administrativ a confiscat caseta. Proprietarul de drept al casetei dormea in momentul in care subsemnatul, in calitate de postas, i-a luat-o din camera. Studenta la randul ei face cunostinta cu comisia pastorala. In urma discutiei ea este sanctionata disciplinar doar in scris (scrisoarea disciplinara era editata in 2 sau 3 exemplare – unul mergea la pastorul bisericii unde iti aveai membralitatea, unul mergea acasa la parinti si unul iti era inmanat personal), nu ca ceilalti doi studenti care vor fi disciplinati cu intreruprea studiilor pe perioada unui an (nu stiu daca calendaristic sau universitar, de altfel nici ei nu au inteles exact acest lucru). Si in cazul celor doi pastorii au fost anuntati in scris de catre conducerea scolii. Despre motivatia disciplinarii care apare in scrisorii nu am nici cea mai mica cunostiinta. Niciodata nu am avut posibilitatea sa vad acel document, altfel as fi putut sa scriu care au fost capetele de acuzare aduse de catre conducere.