O discutie intima dintre doi amici

Standard

Zilele acestea am primit pe email un dialog intre doi amici. Nu au gasit altceva sa discute decat despre „cresterea” salariala de care vor avea parte in zilele ce vor urma.

Amic 1: A venit un ordin de la ministerul sanatatii care zice sa punem toate salariile fiecarui angajat pe site. Super transparenta. Si stii ce mi-au zis sefii mei?
Amic 2 : ….!
Amic 1: Fa si tu ca sa nu merge site-ul ca ai probleme. Pai a trebuit sa-l sterg (http://www.spitalnasaud.mediakom.ro/) ca sa nu pun salariile pe site. Termenul limita era ieri. Si uite asa… mai multe ambulante si spitale si-au sters site-urile. Cica au probleme ca sa nu-si puna salariile. :)) Dar… surpriza! Directia de sanatate si-a pus salariile
Amic 2: si….
Amic 1: Si directorii lor au jumatate salariile directorilor nostri. Cand au vazut ai nostri ca aia au salarii jumatate cat ale lor au zis ca nu sunt alea reale.
Amic 2: =))
Amic 1: Pai DSP e seful nostru direct cum draq sa ia aia jumatate cat noi? Nu se poate asa ceva? Ai nostri se gandesc acuma cum sa facem… si uite asa … am sters site-ul. Dar .. am aflat un lucru. Si … ghici ciuperca. La noi din numarul de angajati eu sunt pe locul …. codas.
Amic 2: :))
Amic 1: Adica si un muncitor ia mai mult decat mine. L-am intrebat pe directorul tehnic daca pot da concurs pt muncitor si-mi zice daca ai fost prost si n-ai stiut cand sa te opresti cu scoala acu’ ce sa-ti fac?!
Amic 2: =))
Amic 1: Unul care s-a plans in continuu si caruia i-am dat si bani imprumut ia mai mult decat mine si nu are studii superioare. toti bah, toti; in afara de femeile de serviciu.
Amic 2: Asa e cu cei care se plang. =))
Amic 1: Eu sunt cel mai jalnic. Cum draq s-a ajuns aici. Si stii care-i faza aia tare? Eu am salariul de baza mai mare ca al multora pt ca sunt totusi… dar ei au mai multe sporuri, salarii de merit. Draqu laku le-a pus tot felul de chestii. Vezi! Tocmai de asa ceva vorbea Basescu. Clientela.
Amic 2: Dar daca aveai bani mai multi nu mai vb de clientela.
Amic 1: Ba da! Dar atunci ziceam ca si eu fac parte din ea. Clientela oricum ramane, dar sa ma numar si eu prin ea nu numai ei. Ca nu-i corect.
Amic 2: =))
Amic 1: Ti-am zis ca pe langa scaderea de salariu…. imi creste si chiria tot de la 1 iunie?
Amic 2: Da.
Amic 1: Pai d’aia le e frica pt ca curtea de conturi nu ii verfica individual, ci in mare: ce au facut cu banii, ce sporuri se dau.
Amic 2: Aha!
Amic 1: Alea alea! Dar curtea nu a vazut ca unii soferi iau 1.100 lei si unii iau 1.990 lei, si toti lucreaza la fel. Clientela. Dar acuma a venit unguru la putere. Si unguru zice: „Pune salariile pe site sa vedem si noi. Si nu mintzii … ca te zburam.”

In continuare cateva linkuri (lista e prea lunga ca sa le pun pe toate) ale unor institutii ale statului, site-uri care pana mai ieri erau active, iar azi… puteti vedea si singuri.

Spital orasenesc Alesd
Spitalul din Nasaud
Spitalul Oradea
Ambulanta Mehedinti
Ambulanta Maramures
Bucuresti
Ambulanta Alba

Actualizare:
Se pare ca unele site-uri au revenit la viata :). De exemplu
Spitalul din Nasaud

Anunțuri

As mai fi tacut daca…

Standard

Citesc presa romaneasca si… cuvintele mi se opresc in gat. Nu stiu daca sa rad sau sa plang la declaratiile pe care le fac prea-alesi nostri. Dar daca tot se pune problema de solutii, cred ca ar fi una rezonabila de tot. Intrucat seful statului doreste cumul de functii cred ca el poate inlocui mai multi bugetari. Astfel ca eu sugerez ca presedintele Romaniei sa-l trimita pe premierul Boc acasa (economisim astfel bani la buget), deoarece el joaca de moment rolul unui somer sau pensionar. De asemenea, consider ca a sosit timpul ca legiuitorul sa intre in concediu fara plata pentru urmatorii 3 ani. In acest mod, statul va mai economisi bani, iar presedintele va putea sa da ce legi doreste fara ca cineva sa-l deranjeze.
Cladirile institutiilor statului ca: guvernul, parlamentul, spitalele, muzeele, biblioteciile ar putea fi vandute sau inchiriate pentru diferite activitati economice. Asa, statul ar gastiga de 2 ori – impozite si activitati imobiliare.
In ceea ce privesc, functionarii publici cred ca aici se poate face ceva curatenie. Eu nu inteleg de ce avem nevoie de 41 de judete plus Bucuresti, fiecare cu prefectura si consiliu judetean. Impartirea pe regiuni a Romaniei (preferabil maxim 10) ar duce la crearea de parlamente si guverne regionale, dar cu mult mai putini reprezentanti decat din actuala orgranigrama.
O alta dilema pe care o am este legata de plata impozitelor. De ce este necesar sa merg la o institutie publica, cand pot plati la banca (recent mi-a venit o foaie prin care eram anuntat in ce cont trebuie sa virez bani reprezentand impozitul pe masina) sau prin internet.
Si lista poate continua cu cheltuielile pe care le facem din plin. Dar alesi nostri, nu vor sa priveasca in curtea lor si de aceea se uita in curtea vechinului sa vada ce mai poate lua. Astfel, o prima piedica in deficit sunt pensionari. Pentru ei cuvantul de ordine ar trebui sa fie „v-ati trait traiul si v-ati mancat malaiul”. Cu alte cuvinte, „domnilor, voi cand vreti sa muriti?” O alta piedica sunt bolnavi. Ei ar trebui sa-si vada de sanatate acasa, nu sa mai vina pe la medic, spital si farmacie. Dar daca totusi vor sa vina in vizita la unul dintre ei ii rugam sa vina si echipati cu aparatura si medicamentele necesare, iar peste toate acestea si cu bani pentru a plati serviciile pe care singur si le face (in acest context, medicul si farmacistul au rolul de decor sau piese de muzeu pentru care trebuie sa platesti, daca vrei sa le vizitezi).
Dar sa nu uita viitorul tari – copiii. Cred ca ei ar fi mai bine sa nu mai fie. Inexistenta lor ar economisi bani in ceea ce priveste educatia. Adica, profesorii si educatorii ar fi obligati sa se reprofileze deoarece obiectul muncii lor nu mai exista. In loc sa investim in oameni mai bine am investi in roboti. Asa viitorul tari ar fi asigurat din punct de vedere economic, fara nici o problema.

P.S. Draga dl. presedinte va promit ca in scurt timp toti bani pe care ii mai am in tara ii voi transfera in strainatate, va promit ca decat sa trimit bani parintilor mai bine ii aduc pe cheltuiala mea si a statului roman (transferandu-le pensia aici, ca sa aveti si mai multi bani iesiti din tara), va promit ca nu-mi voi aduce descendentii in tara, mai bine ii duc in vacanta pe alte meleaguri, decat sa va aduc ceva bani, va promit ca atata timp cat se poate face specula pe BVB voi fi si eu acolo, iar cand lucrurile se vor incepe sa se imputa imi voi lua bani agonisiti fara truda si voi pleca, va promit ca nu va voi lasa sa imi luati impozit din dobanda, deoarece internetul imi permite sa-mi desfintez contul inainte ca sa fiu impozitat si sa-mi transfer banii unde doresc eu. Si ultima promisiune ca nu voi investi nici un leu in tara atata timp cat veti trai ca nu cumva banul meu sa va ajute sa o duceti mai bine dvoastra sau familia dvoastra.

Despre traditie

Standard

Una din marile probleme pe care Luther le-a semnalat a fost cea legata de “autoritatea finala”. Cu alte cuvinte, care este autoritatea ultima in fata careia trebuie sa ma inclin?! Biserica Romano-Catolica vede trei autoritati finale (Biblia, Traditia si Papa, ultimul avand dreptul de a decreta dogme ex catedra), Bisericiile Ortodoxe vad doua autoritati finale (Traditia si Biblia, care sunt pe picior de egalitate), iar Bisericiile Protestante vad doar o autoritate finala (Scriptura).

Am observat de la o vreme ca s-a reluat o veche discutie in jurul relatiei dintre traditie si Biblie, fara a se avea in vedere rolul fiecareia dintre ele. Daca cele doua sunt separate, cum a facut aparent protestantismul – spun aparent, deoarece daca veti citi scrieriile lui Luther si ale lui Calvin veti vedea foarte multe referiri la scrieriile parintiilor bisericesti din primele secolele , care nu sunt altceva decat parte a traditie.
Traditia este si ramane istoria bisericii, pe cand Biblia in sine este o colectie, o antologie de texte sacre. In mod normal cele doua nu pot fi opozante, ba mai mult, nu au voie sa fie opozante. In clipa cand cele doua devin contrare atunci avem probleme foarte mari. De exemplu, care a fost autoritatea finala la cei care nu au avut Biblia in formatul in care noi il avem azi? Dar daca textele sacre pe care le avem noi nu sunt complete (cum vor unii sa demonstreze prin studiile lor aspura unor scrieri gnostice – e.g. Evanghelia dupa Toma) sau ca sunt prea multe (Luther, spre exemplu, nu accepta cu toata inima cartile canonice Iacov, Iuda, Apocalipsa. De altfel, ma intreb cum de nu le-a scos din Biblia lui?! Sau ce l-a oprit sa nu le scoata?!)
Cand discutam despre relatia traditie-Scriptura eu cred ca trebuie sa avem in vedere unele aspecte. In primul rand este cel de ordin functional: a) odata cu expansiunea bisericii pe pamant au aparut si diferite probleme de ordin organizatoric ceea ce a dus inevitabil la aparitia episcopilor si a prezbiterilor (nu uitati suntem inca in perioada apostolica) care aveau mai mult un rol spiritual, decat unul administrativ (acesta din urma va fi dezvoltat ulterior); b) sistemul religios de organizare iudaic poate fi observat si in biserica primara, astfel ca inca din primele decenii putem vorbi despre o ierahie (apostol, episcop, prezbiter, credincios) si despre modul in care cei care pastoresc biserica si se indeletnicesc cu Cuvantul trebuie sa fie sustinuti economic (”nu lega gura bolului cand treiera” sau “cine primeste invatatura in Cuvant, sa faca parte din toate bunurile lui si celui ce-l invata”, iar aceste nu sunt altceva decat o continuare a principiului Vechi Testamentar de sustinere economica a liderilor religiosi).
In al doilea rand este aspectul dogmatic. Nici una din scrieriile apostolice si a evanghelistiilor nu a fost una de teologie sistematica. Fiecare dintre ele a cautat sa raspunda la probleme destinatarilor. Cu toate ca nu avem nici o epistola care sa poata fi catalogata ca o teologie sistematica (nici macar Epistolele Romani si Evrei) totusi il gasim pe Irineu de Lyon (sec II) scriind despre dogma Sfintei Treimi (Trinitatea oiconomica). Ba mai mult, el afirma ca ceea ce prezinta nu este ceva nou decat o expunere in scris a ceea ce biserica crede dintotdeauna. Aceeasi dogma va fi tratata si de catre Tertulian, ajungandu-se ca la finele sec. al III-lea inceputul sec. al IV-lea sa fie in centrul dezbaterilor teologice.
Adevarul e ca niciodata nu am reusit sa inteleg cum s-a ajuns ca in traditia crestina sa se vorbeasca despre Sf. Treime cand nici unul din scriitorii apostolici sau ucenicii acestora nu au tratat aceasta problema. Tema lor favorita fiind cristologia soteriologica. Aici se vede rolul foarte important al traditiei, care a pastrat pe cale orala, iar mai tarziu in scris unele dogme care existau in biserica chiar daca nu au fost semnalate direct in epistolele Nou Testamentare (atat apostolul Pavel cat si autorul Epistolei catre Evrei fac cateva referiri directe la divinitatea lui Isus Cristos, dar nu vorbesc despre Sf. Treime nici macar sub forma implicita sau indirecta).
In al treilea rand trebuie avut in vedere si formarea canonului. Care a fost rationamentul celor care au decis canonul? De ce aveau nevoie de un canon propriu-zis? Daca au putut trai trei secole fara nici o Bibliei de ce au considerat ca in secolul al IV-lea aveau nevoie? Iata cateva intrebari pertinete; intrebari care cer un raspuns. Eu cred ca formarea canonului a fost o consecinta a dorintei bisericii de a stopa evolutia ereziilor in cadrul crestinismului, precum si elementul de unitate in credinta si dogma. Cu alte cuvinte, rolul canonului a fost acela de norma pentru intreaga crestinatate. Se observa prin aceasta ca nu traditiei ii este oferita rolul de norma, ci scrieriilor apostolice care sunt considerate sacre si/sau inspirate.
Dar atunci care este rolul traditiei? Dupa cum si Tibi Pop semnala pe forumul “Confesional”, traditia este ancorarea in istorie si are o valoare progresiva. Ea creste si se dezvolta in timp. Nu cred ca ea trebuie ignorata. Dimpotriva, ea trebuie consultata. Nu poti sa dai nastere la dogme care nu sunt regasite in traditia crestina. Nu poti sa faci afirmatii teologice despre un text biblic fara a consulta ceea ce au spus si inaintasii tai. Facand declaratii teologice fara ai consulta pe predecesorii tai risti sa dai nastere unor idei care nu au nimic de a face cu crestinismul. Biblia si traditia crestinismului impreuna ma fac, ma ajuta sa vad cat de aproape sau cat de departe sunt de adevarul lui Dumnezeu in materie de dogma, de traire si de viata eclesiala.
Faptul ca canonul biblic a fost stabilit o data pentru totdeauna imi ofera posibilitatea de a verifica atat viata actuala a bisericii cat si traditia bisericii – care inevitabil sufera transformari in timp. Avand acest punct de sprijin, care este stabil, pot vedea ce a fost bun si ce a fost rau in traditia eclesiala. Mai mult, pot sa observ unde interpretarile teologice s-au departat de ganidrea apostolica. Pe de alta parte, avand traditia pot invata modul in care Biserica de-a lungul secolelor a gasit de cuviinta sa dezvolte anumite invataturi apostolice, modul in care crestinatatea s-a raportat la fiecare epoca in parte, precum si unele erori pe care teologii le-au facut in materie de credinta, din diferite motive sau metode de interpretare folostite (e.g. platonismul, aristotelismul, rationalismul).
In concluzie, nu cred ca se poate vorbi despre o egalitate intre Biblie si Traditie, deoarece fiecare isi are rolul ei foarte important. Nu cred ca cineva trebuie sa afiseze o atitudine ostila impotriva ei, deoarece traditia ii confera o ancorare in istorie, precum si elementele unei vieti de credinta autentice. Pe de alta parte, tot traditia scoate in evidenta anomaliile care au aparut de-a lungul secolelor in crestinism atat in evolutia unor dogme, cat si in practica eclesiala. De aceea, in opinia mea, un studiu al traditiei eclesiale este bine venit in viata Bisericii. Cred ca in modul acesta fiecare credincios va putea observa pericolul care il paste daca interpreteaza cum ii vin lui mai bine Biblia – norma credintei crestine -, precum si modul in care in timp Dumnezeu a gasit cu cale sa ne descopere dogmele Revelatiei Speciale – Sf. Scriptura si Persoana Domnului Isus Cristos. Si nu in ultimul rand, un astfel de studiu, consider ca ne va ajuta sa devenim mai relevanti pentru perioada in care traim.