A.M.R.

Standard

     Pentru anul acesta nu mi-am propus sa merg pana in tara, desi a trecut peste un an si jumatate de cand nu am mai fost. Insa a aparut o problema. Problema pe care numai unul dintre noi o putea solutiona foarte repede. Asa ca iata-ma pe punctul de a pleca doar pentru cateva zile in patria mama.

     Am crezut ca acest eveniment ma va face sa fiu plin de bucurie. Dar, realitatea este cu totul alta. Mai degraba ma bantuie un sentiment de teama. O teama generata si de faptul ca merg spre a ma intalnii cu functionarii publici romani. Functionari, care atunci cand stiu ca nu mai locuiesti in tara cauta uneori sa profite de pe acesta situatie.

     Imi amintesc cum anul trecut, cand sotia mea si-a schimbat buletinul si pasaportul a avut parte de un asemenea „tratament”. A mers la politie pentru schimbarea buletinului. Acolo i se spune ca va fi gata in 2 zile (nu avea foarte multe zile la dispozitie, iar fara bulentin nu putea sa-si schimbe pasaportul). Revine cand i se spune si… stupoare. Buletinul nu este gata:(. I se spune ca mai are de asteptat. Atunci apeleaza la o cunostinta sa vada ce s-a intamplat cu documentul. Merg impreuna, cu un cadou bine-nteles, in biroul ofiterului. Si… ce sa vezi. Buletinul statea pe masa ofiterului si-si astepta „plata”.

     Nu stiu concret de ce, dar cand aud despre intoarcerea acasa mai degraba vreau sa merg in sens invers. Poate si datorita ultimei experiente cand am fost in tara. Nu am intrat bine in orasul natal ca fetele acre m-au si intampinat. In loc de „buna ziua” mi-au lasat de inteles ca nu sunt bine venit in patria lor.

     Daca atunci am venit pentru mai multe luni, acuma va fi o calatorie fulger. Merg si ma si intorc. Nu ajung bine ca si trebuie sa-mi fac bagajul. Nu vreau sa ma prinda si pe mine febra nemultumirii romanesti, cu care oricum ma intalnesc zilnic la munca:). Insa ma intreb: „daca prima data am mers pentru cateva luni, a doua oara pentru cateva zile (mai putin de 72h), ce se va intampla a treia oara?” Intru dimineata in tara si seara plec?

     Nu stiu! Dar cu siguranta ca daca in aceste trei zile de sedere pe pamant romanesc nu reusesc sa-mi schimb opinia despre „fetele romanilor” e clar ca o a treia revenire va fi sub semnul „?”.

Anunțuri

Dr. Alin Dobra

Standard

     alin-picture.jpgNu pentru ca ar fi un personaj foarte interesant sau nu stiu ce mare personalitate a lumii moderne m-a facut sa scriu despre Alin Dobra. Singurul motiv, real, pe care l-am avut a fost ca avem ceva in comun, pe langa asemanarea de nume. Acest lucru pe care il impartasim in comun nu este altceva decat relatia de rudenie. Este fratele meu cel mai mare.

     Citind zilele acestea despre tot felul de romani care au reusit in diferite domenii, in afara tarii bineinteles, m-am gandit sa scriu si eu despre unul pe care Romania l-a cunoscut foarte putin – cu precadere la olimpiadele nationale de fizica, fiind in lotul extins.

      Domeniul in care s-a pregatit, as putea spune de o viata, a fost programarea. De ce spun de o viata?! Deoarece, face cunostiinta cu programarea foarte devreme, in jurul varste de 10 ani (in urma cu peste 20 de ani, intrucat acum 20 de ani eu am atins pentru prima data un calculator). Pe vremea aceea in tara cele mai cunoscute calculatoare erau HC-85. Doar prin ‘91 am avut prilejul sa vedem amandoi – la centru de calcul din orasul natal – un calculator mai performant decat TIM S 90, Cobra sau HC-85.

     In ciuda faptului ca era foarte bun si la fizica – participand anual, in perioada liceului, la “Olimpiada de Fizica” – totusi in cele din urma pasiunea pentru calculatoare si limbaje de programare va fi cea care il va influenta in luarea decizie cu privire la viitorul lui. Astfel, dupa studiile pre-universitare se va inscrie la “Politehnica” in Cluj-Napoca.

     Imi amintesc ca in ultimul an de studii, unul dintre profesorii pe care i-a avut, din motive pe care numai acesta le stie, a incercat sa le taie calea spre SUA, spre studiile post-universitare, lui si altor cativa colegi de an. Ei asta e! Dar cu toate acestea in vara lui 1998 va ajunge la “Cornell University”, Ithaca, NY unde isi va lua doctoratul.

     In una din zile m-am uitat si eu peste teza lui de doctorat, insa nu am priceput prea mult ce scrie acolo. As putea spune ca nu am priceput nimic! Chiar asa, ma lumineaza si pe mine cineva!?

      Din 2003 devine Profesor Asistent la Department of Computer Science Information and Engineering,  University of Florida, unde pe langa activitatea didactica mai participa ca si investigator principal la un proiect finantat de National Science Foundation. O descriere a acestui proiect poate fi vazuta pe site-ul celor de la National Science Foundation, scrisa chiar de catre initiator.