A.M.R. (2)

Standard

     In urma cu cateva luni spuneam ca o a treia revenire in tara va fi sub semnul intrebari. Dar iata ca nu a trecut mult timp si trebuie sa merg din nou in Romania.

     Au mai ramas sapte zile pana la ora la care avionul va decola. De aceasta data nu mai am nici ultimul sentiment – teama. Ba mai mult, voi sta aproape o saptamana. Acest fapt ma surprinde pana si pe mine :). Cat privesc „fetele romanilor” cred ca nu voi avea timp sa le vad, fiind prea ocupat cu alte treburi. Oricum, nu cred ca aceasta criza financiara sa le fi schimbat mult imaginea trista.

Dumnezeul meu: un trisor sau un mincinos?! (1)

Standard

Cu putin timp in urma unul dintre prietenii mei, ne-teologi, s-a gandit sa posteze un articol legat de Matei 7:21ff. Mi-a placut stilul de abordare. El incerca sa inteleaga textul pornind de la lucrare spre mantuire si nu de la mantuire spre lucrare, cum ar face altii. Intrebarea, sau mai bine spus intrebarile, lui era/erau: „Cum se poate ca fiind lucrator impreuna cu Dumnezeu in lucrarea Lui, prezenta Duhului Sfant din mine sa se manifeste prin lucrari de profetire, de scoatere de demoni si multe alte minuni, si totusi in ziua aceea Isus sa imi spuna: NICIODATA NU TE-AM CUNOSCUT! ? Cum se poate sa fie Duhul Sfant in mine, caci doar prin El pot sa fac aceste lucrari, sau mai corect spus, doar El face prin mine aceste lucrari, Duhul Sfant care este o persoana din Trinitate si apoi in ziua judecatii, o alta persoana din Trinitate sa imi spuna ca nu m-a cunoscut niciodata?”

Oare, are chiar atat de mare importanta modul de abordare a unui text? Este vreo diferenta daca pornesc intelegerea textului de la mantuire spre lucrare sau de la lucrare spre mantuire? De exemplu, enoriasi penticostali, in interpretarea unui frate, apelaza foarte mult la metoda lucrare-matuire si nu mantuire-lucrare. Sa fie, oare, modul lor de abordare bun sau rau?! Pentru ei un om care profeteste, face minuni, vorbeste in alte limbi cu siguranta este un om placut, haruit si mantuit de Dumnezeu. Ei foarte rar isi pun problema daca aceea persoana este sau nu este spirituala. Aceste intrebari apar doar in situatia in care fratele/sora a ajuns sa faca lucruri foarte grave. Dar daca nu le cunosc sub nici un chip (sau nu au auzit nici un lucrur rau despre ele) atunci imediat au un respect deosebit fata de acele personele prin care Duhul se manifesta.

Realitatea este ca textul din Matei este bogat in tematici. El ne vorbeste despre judecata, despre pneumatologie, despre mantuire. Fiecare tema in parte este la fel de importanta. Nu pot spune ca este mai importanta judecata finala sau mantuirea personala in comparatie cu pneumatologia. In esenta cel trei teme nu pot fi puse in balanta pentru a spune ca una este mai importanta decat cealalta, intrucat fiecare este parte din lucrarea divina. Daca mantuirea si judecata sunt, sa spunem asa, mai personale, totusi manifestarea Duhului Sfant este la fel de importanta deoarece noi nu ne putem debarasa de intreg – Biserica. Cu alte cuvinte, nu pot sa ma intereseze doar cum voi fi eu judecat sau daca eu voi fi mantuit, ci si de modul in care Duhul Sfant se manfiesta in Biserica si in lume prin mine si prin ceilalti membrii ai trupului Cristic.

Si totusi cum se leaga lucrarea cu mantuirea si judecata? Cum se explica faptul ca Duhul Sfant se manifesta printr-un om despre care Dumnezeu va spune la final ca nu l-a cunoscut niciodata? Care este relatia dintre mantuire si lucrare? Iata numai cateva intrebari pe care le ridica acest text.

Daca am analiza acest text sperficail am putea spune o sumedenie de lucruri (mai mult sau mai putin adevarate). De exemplu, cineva intelegea acest text din perspectiva afirmatiei ca si Satan poate face minuni. Cu alte cuvinte, persoanele despre care se vorbeste aici nu ar fi din biserica, ci ar lucra cu Diavolul.

Acest pasaj poate fi interpretat din doua perspective: una vechi testamentara si alta nou testamentara, care in cele din urma sunt complementare, doar ca au unele elemente distincte. In prima parte vom incepe sa analizam din perspectiva Vechiul Testament, ca spre final sa prezint si perspectiva Noului Testament.

Predica de pe munte nu este altceva decat o re-editare a Deuteronomului, daca am putea spune asta, dar dintr-o prespectiva mult mai profunda. Domnul Isus Cristos, in aceste predici, reia aproape fiecare porunca din Decalog oferindu-i adevaratul sens. Insa in acest context el nu se leaga de o porunca propriu-zisa cat despre ceea ce spune autorul Deuteronomului in cap. 18. Intrebarea care se poate adresa si acestui text, ca si celui din Matei, ar fi: <Cum este posibil ca un om care face o lucrare divina sa fie acuzat de Dumnezeire ca fiind un necredincios?>

In VT avem exemple in care oameni plini de Duhul Sfant fac tot felul de fapte „interesante”. Unul dintre cele mai cunoscute cazuri este cel al lui Samson, care inca inainte de a se naste era nazireu (pus de o parte pentru Domnul), dar care in timpul vietii avea o pasiune pentru prostituate. Cum era posibil ca un om care facea lucrarea Domnului si pe care Duhul lui Dumnezeu il insotea (doar cand este tuns textul ne spune ca Duhul s-a departat de la el) putea sa aiba asemenea obiceiuri? Un alt caz este tot din Cartea Judecatorilor. Un fost profet ca sa-si atinga scopurile, minte pe un om al lui Dumnezeu, iar pe urma Duhul lui Dumnezeu se manifesta prin el anuntand sentinta divina cu privire la acel om. Iata doar cateva cazuri, aparent contradictori, prin care Duhul Sfant lucreaza prin niste oameni „interesanti”.

Una dintre explicatii ar putea fi ca toti acesti oameni fiind din poporul lui Dumnezeu prin nastere atunci Duhului lui Dumnezeu se putea manifesta lejer prin ei. Explicatie care este adevarata in cele din urma. Dar avem cazuri in care si oameni care nu au nimic de a face cu poporul lui Dumnezeu sunt folositi in lucrare, vezi cazul vrajitorului Balaam. In acest caz, ce explicatie mai avem?

Un alt text vetero-testamentar care vine sa ne ajute sa intelegem pasajul din Matei este Ps. 1. Aici autorul creaza o diferenta intre cei pe care Dumnezeu ii cunoaste si cei pe care nu-I cunoaste. Oamenii despre care autorul vorbeste in acest Psalm nu ar trebui sa fie vazuti ca cei din poporul lui Dumnezeu si cei din lume. Nicidecum! Psalmistul cu siguranta ii avea in vedere pe cei din Israel, in primul rand, si doar in extensie si pe cei dintre neamuri. Aici apare pentru prima data o distinctie intre cunoastere si ne-cunoastere. Cu alte cuvinte, chiar daca esti din poporul lui Dumnezeu fiindca stai pe scaunul batjocoritorului, a uraciosului, a barfitorului nu esti „cunoscut de Dumnezeu”, desi s-ar putea ca Duhul sa se manifeste din plin in viata ta si prin persoana ta.

Insa despre cunoastere si ne-cunostere vom vorbi in episodul/episoadele urmator/urmatoare! Dupa ce vom prezenta si perspectiva NT.