Memorie de peste

Asteptam momentul in care ministrul de justitie, care pana acuma a reusit sa castige toate luptele pe care le-a dat cu magistratii si cu presedintele, reuseste a se contrazice singur in propriile lui afirmatii, declaratii. Iata ca sosit si momentul in care memoria lui de peste sa se manifeste.  Altfel spus, in partida ministrul de justitie vs. ministrul de justitie scorul incepe sa i-a proportii. Din perspectiva asta, as putea afirma, ca pasivitatea presedentiei a fost bine venita. Cum poti invinge un reputat „inamic”, daca nu-l lasi sa se bata singur, cu propriile lui arme.

Daca in vara, institutia prezidentiala a pierdut lupta cu ministrul justitiei, din cauza faptului ca s-a grabit cu afirmatii politice crezand ca ele pot crea un avantaj in justitie (in fata CCR), fara a cauta argumente administrative, fisura ministrului dintotdeauna, de aceasta data, ministrul justitiei a reusit sa-ti tai craca singur pe trei planuri si pe doua legi.

1) Zilele trecute facea afirmatia, cu referire la fosta sefa DNA, ca ar trebui sa se intoarca la Sibiu, intrucat „unde-i lege nu-i tocmeala”, iar azi ne scrie pe blog ca legea nu este retroactiva. Ori a uitat ce a sustinut pe ecran ori legea lui este selectiva?! Greu de aflat, tinand cont de faptul ca are o varsta in care creierul incepe sa nu se mai preocupe de toate afirmatiile facute.

2) Daca principiul „legea nu este retroactiva” ar trebui sa fie general valabil, cum se face ca din nou avem de a face cu doua ocale: una pentru justitie in general si alta pentru procesele politice. Cu alte cuvinte, toata clasa politica de la putere asteapta cu nerabare ca ICJC sa uite principiul „legea nu se aplica retroactiv” si sa schimbe repede completul de 5 judecatori, in care sa nu intre niciodata (daca este posibil) presedintele si vicele din aceasta institutie. In acest fel, cu toti ar fi mult mai linistiti :D.

3) Tot la acest capitol, intra si numirea noului sef DNA. Se aplica dupa vechea lege sau dupa noua lege, tand cont de faptul ca procesul a inceput inainte de a fi publicata legea recorectata? Din nou ministru justitiei si-a dat seama ca s-a prins singur in capcana, fiind presat de timp, si cauta a intimida (ori a ameninta) institutia prezidentiala.

In concluzie, e clar ca ministru de justitie, om calculat si linistit – de altfel -, care pana acuma nu se grabea, pentru ca timpul era in favoarea lui, reuseste sa demonstreze ca face greseli administrative destul de multe si dese, doar ca pana acuma foarte putini se focalizau in ele (printre care nici el :D). Per ansamblu, mie imi place acest ministru prin faptul ca isi face temele continuu, insa a demonstrat ca nu este perfect. Adica, invata selectiv 😀 (dupa cum si citeste – afirmatia apartine ministrului).

Nedumeri: 1) pana la urma doamna Codruta revine sau nu la Sibiu? Buna intrebare!

2) candidatul la sefia DNA intra sub incidenta actualei legi sau a vechii legi?

 

Ce este si pentru cine este pactul civil?

In perioada studentiei mi se parea putin absurd ca un referat sa contina definirea termenilor ce urmeaza a fi utilizati. Consideram ca un termen sau un concept este inteles de toata lumea la fel si nu necesita a fi definit intr-un referat/ articol. Cu trecerea anilor, am realizat, cat de important este intru dialog sau o discutie mai intai de toate explicarea cuvintelor cheie.

Dupa cum la referendum, unde s-a creat o confuzie terminologica intre votanti (unii considerau ca se voteaza familia normala vs. familia LGBT, altii definirea casatoriei instutionale, altii iubirea), tot la fel este si acuma cand se vorbeste despre pactul civil. Motiv pentru care va invit a-l defini, iar in partea a doua sa vedem exact la cine ar putea face referire.

Pactul civil este sau ar trebui sa fie vazut ca o „casatorie alternativa”. In Spania, spre exemplu, se numeste „pareja de hecho” (pereche cu drepturi). Ea se realizeaza la primarie (nota: aici casatoriile se fac la registrul civil) intr-o forma foarte simpla. Cei doi se prezinta cu documentele necesare, dupa care fac o cerere sa devina „pereche cu drepturi”. Exista mici diferente, dar ele exista, intre pactul civil si casatorie. Una dintre ele este recunoasterea internationala. Nu toate tarile recunosc pactul civil ca fiind un document ce atesta ca poti fi partener beneficiar. Cu alte cuvinte, daca cu certificatul de casatorie poti incepe procesul de re-intregire a familiei in orice tara, cu pactul civil nu. Totul depinde de legislatia fiecarei tari.

Pactul civil, dupa cum si casatoria instutionala, are de a face in primul rand cu beneficiile pe care le ofera legea. Nici una nici alta nu face referire la iubire, chiar daca in ceremonialul numtial avem formula „din dragoste curata etc etc.” Daca casatoria instutionala ar avea vreo legatura directa cu „iubirea”, atunci cei care au folosit lozinca „iubirea nu se voteaza” ar avea dreptate. Insa, ea nu are nimic a face cu asa ceva. Iubirea are de a face cu cei doi si nicidecum cu statul, care oficeaza casatoria. De altfel, daca nu gresesc, ofiterul starii civile vorbeste despre drepturile ce se dobandesc in urma casatoriei si nicidecum despre cum ar trebui sa continue iubirea dintre parteneri. Cei care nu au avut niciodata in vedere beneficiile legale (in special cele patrimoniale), intotdeauna au afirmat ca pe ei nu-i tine impreuna o hartie. Insa aceste persoane niciodata nu ne-au spus cum au impartit patrimoniul dobandit dupa ani de zile de stat sub acelasi acoperis.

Cu alte cuvinte, atat casatoria instutionala cat si pactul civil au in vedere in primul rand patrimoniul dobandit de cei doi. Modalitatea de impartire a bunurile in caz de divort/separare, custodia copiilor (acolo unde este cazul) sau chiar viitorul raport relational intre fosti parteneri. Ce sa mai vorbi despre drepturi de vaduv/a, drepturi finaciare a celui care pierde economic in urma rupturi conjugale sau drepturi sanitare. Aici fiecare tara cu reglementarile ei. De altfel, aceste drepturi post-matrimoniale a condus ca numarul de casatori sau de pacturi civice intre heterosexuali sa scada de la an la an in multe tari vest-europene.

Cui se adreseaza? Tuturor. Nu ar trebui sa fie nici o restrictie, teoretic, practic legiutorul este cel care decide in ultima instanta :D. Altfel spus, paralamentul este factorul decizional si in ceea ce priveste drepturile si beneficiarii unui astfel de pact. Deci, nimeni nu se poate declara castigator in acest caz, pentru ca o lege se poate modifica continuu.

Neajunsurile unui astfel de pact: 1) ca orice lege va fi la indemana majoritatii parlamentare, 2) modul cum cultele religioase se vor raporta la el, vor accepta sau nu sa savarseasca ceremonialul religios pe baza unui astfel de act, act care in cele din urma este legal, 3) nu poti fi si casatorit si cu un pact civil, pentru ca asta ar insemna modificarea constituie, 4) recunoastere internationala – nu toate tarile sunt deacord cu asa ceva, aviz celor care fac politica externa 🙂 (nu este obligatoriu ca perechea sa primeasca pasaport diplomatic 😀 ).

Nota: 1) se pare ca exista un proiect de lege pe acesta tema, ce cam seamana mult cu ceea ce eu presupuneam ca ar trebui sa fie un astfel de pact.

2) daca exista doua tipuri de divorturi: juridic si administativ, de ce nu ar exista si 2 tipuri de casatorii?

3) vom vede cat de des va fi utilizat si acest pact civil.

Unde nu-i cap vai de picioare!

Zilele acestea mi se cere votul – in general, nu doar pentru referendum -, insa n-am inteles de ce? Chiar asa, ca cetatean roman cu domiciliul in strainatate – mai concret: fara Carte de Identitate, ci doar cu pasaport – intru sau nu intru in calcularea cvorumului? Dar daca nu intru, de ce sa ma mai obosesc sa votez, sa-mi cheltui banii (majoritatea dintre noi ar trebui sa parcurga zeci de kilomentrii pana la o sectie de votare) si timpul meu? Doar sa spun ca am fost la vot? Sa-mi fac o poza si sa o afisez pe una sau mai multe retele de socializare? A, poate asa castig mai multe „like-uri”, dar care nu-mi ofera practic nimic, in special dupa ce trece ziua respectiva :D.

Haideti sa vedem la ce concluzii au ajuns prea iubitii nostri paralamentari si membrii AEP. Dupa cum stim cu toti, o lege prin definitie este progresista, evolutionista. Ea se schimba in functie de necesitatiile parlamentarilor. Astfel ca dupa ce dl. Geoana a pierdut alegerile in fata dlui Basescu, alesii nostri au decis sa modifice putin legea 3/2000.

In primul rand n-am inteles de ce au ales un prag minim, daca au vazut ca nu pot sa mai ajunga la o prezenta de 50%, pentru un referendum. Ai tari, i.e. Spania, unde nu ai un o limita deternimanta, ceea ce inseamna ca n-ai boicot cu valoare electorala. Daca participa o singura persoana referendumul este valid. In acest fel obligi pe toti (pro si contra) sa participe la vot, daca vor sa castige.

In al doilea rand, includerea formulei „listele electorale permanente. (Legea 3/2000, art. 5 alin 2)” fara a fi explicata in mod explicit. Expresie ce poate fi inteleasa in doua sensuri: cu sau fara cei cu domiciliul in strainatate. Cu alte cuvinte, depinde de cine este in CCR asa se va valida cvorumul. Daca ei doresc pot exclude peste 600mii cetateni, daca nu ii pot include. Nimeni nu-i poate contrazice pentru ca ei sunt gardienii constitutiei, in cele din urma. Dar de ce nimeni n-a dorit sa fie concret in aceasta problema in lege? Pana la urma parlamentarii vor sau nu votul celor din strainatate? Sau votul e important doar daca guvernul, organizatorul, castiga ceva, daca nu jurnalistii vor mai avea o saptamana de munca in care sa se „lupte” pe proiectul de lege la fiecare votare :d.

In concuzie, daca nu merg la vot este un boicot sau un raspuns la modul cum au decis alesii poporului sa faca legile, de-a lungul anilor? Buna intrebare! Oricare ar fi raspunsul, stiu ca unii vor fi cu mine, iar celilati impotriva mea. In functie, de ce vor ei sa iasa la vot :D.