Episodul 12

Standard

     Aproape in fiecare ciclu scolar elevii/studentii mai mici primesc o mostenire de la colegii lor mai mari. Si anume, poreclele profesorilor. Cand am ajuns la facultate nu am beneficiat de aceasta predanie. Peste anii, doar, am aflat porecla unuia dintre profesori, porecla pe care colegii mai mari i-au daruit-o: „Patratosul”. De altfel, nici noi ca si gupa nu am transmis mai departe poreclele profesorilor.

     Din acest punct de vedere as putea spune ca in aceasta facultate era o prapastie intre studentii mai mari si cei mai mici, desi din alt punct de vedere, cel academic, era o colaborare intensa – discutii, polemici, ect.

     Grupul nostru a avut posibilitatea de a oferi o porecla unui singur profesor. Aparent porecla era legata de modul de infatisare a profesorului. Insa cine a nascocit porecla a avut in vedere si un alt motiv – caracterul profesorului. Porecla era: pirania.pirania1.jpg

     La inceput ne amuzam, chiar, de porecla, deoarece constructia faciala a dascalului ducea spre acest peste de prada, dar dupa ce am inceput sa-l cunoastem mai bine am realizat ca acest peste scotea in evidenta ceea ce ii placea lui cel mai mult sa faca: sa muste.pirania.jpg 

     Partea proasta a fost ca niciodata nu a tinut cont pe cine musca. Pentru el, am impresia, era o placere in a ataca pe cineva. Imi amintesc ca la un moment dat a atacat un profesor care nu avea treaba cu nimeni. Insa nu pot sa spun care erau motivele atacului. Dar, oricum nu e problema mea de a scrie despre relatia profesor-profesor. Dimpotriva, azi m-am gandit sa scriu cateceva si despre Pirania.

     La prima vedere Pirania este o persoana sociabila, glumeata, plina de viata. Insa cu cat stai mai mult in prezenta ei realizezi ca ar fi mai preferabil sa-ti cauti o alta companie. Imi amintesc ca la unul din cursurile pe care le-am avut cu el s-a intamplat ca de fiecare data cand eu mergeam el sa nu vina si de fiecare data cand eu plecam de la curs el sa vina. Doar spre finalul cursului ne-am intalnit si atunci a avut „tupeul” sa ma intrebe de ce nu am venit la cursuri. Era normal sa aiba acest tupeu pentru ca el era profesorul, iar eu studentul. Profesorul nu intarzie, este retinut. El nu lipseste de la curs, ci ii ofera cursantului posibilitatea studiului individual.

     Primul contact real avut cu Pirania – care stia mai multe lucruri despre mine decat stiam eu despre el sau cel putin asa avea impresia – a fost la primul exament. Una din obisnuintele mele in sesiune era sa nu invat la materiile care mi se pare mai usoare, iar materia predata de dl. profesor mi se parea foarte usoara, chiar daca in realitate putea devenii foarte grea.

     I-am intrebat pe studentii mai mari cam ce cred ei ca ne poate cadea la examen, iar cei mai multi imi spuneau sa invat o anumite prezentare, care cu siguranta imi va cadea. Zis si facut. In loc sa invat 2 carti am invatat si eu aceea prezentare. Imi amintesc ca unul din colegii mei de clasa si de apartament era „furios” ca eu citesc beletristica – la ora aceea citeam literatura indeana -, pe cand el toceste cele 2 carti.

     Vine ziua examenului. Era un test unde trebuia sa scrii pe scurt in spatiul alocat. Cu alte cuvine nu aveai voie sa faci burtologie, ci sa scrii direct la subiect. Burtologia, pentru cei care nu au invatat nimic la exament, era o mana cereasca, dar testul acesta era… Incepe examenul. Realizez ca sunt intrebari la care n-am nici cea mai mica idee despre ce e vorba. Atunci imi spun: „Mergi pe calea logica!” Cand ai foarte putina informatie despre un subiect aceasta metoda poate fi cea mai eficienta. De altfel, s-a vazut in final ca era cea mai buna la modul in care erau formulate intrebarile. Spun asta, intrucat in test s-a strecurat o eroare mare. In una dintre cele 2 carti se vorbea despre cele patru operati aritmetice: adunarea, scaderea, inmultirea si impartirea. Nu stiu exact la ce anume foloseau, ca nu am citit cartile. Ce stiu, insa, este ca una dintre intrebari suna astfel: „folosind cele patru operatii aritmetice demontrati erezia”. Aici unicul raspuns pe care l-am putut oferi era cel rational si care se lega de intrebare. Pe cand colegii mei au raspuns in conformitate cu ceea ce scria in carte, insa cu toate acestea cele mai multe note au fost de 6, mai mult vreo 9-10 studenti nu au promovat cursul in aceea sesiune.

     Cum eram antrenat din liceu a scrie foarte repede un examen, mai ales daca nu necesita un raspuns amplu, in nici 36 de minute eram gata. Imi predau foaia si ies din examen. Aflu cateva minute mai tarziu, ca la nici 5 minute de la plecarea mea din sala de exament, dupa ce mi-a corectat lucrarea, isi fac simtiata prezenta, pentru prima data pe spinarea mea, coltii Piraniei. Cu un zambet larg le-a spus colegilor mei: „se vede ca invatati cuvant cu cuvant si nu logic!” Ce pot eu sa cometez in aceasa situatie?! E drept ca a inghitit in gol ca a fost obligat sa-mi dea o nota destul de mare. Dar din vina cui?! Asta e viata mai faci si ceea ce nu iti convine.

Anunțuri

3 gânduri despre “Episodul 12

  1. Pingback: Episodul 20 « Amintiri din studentie

  2. Pingback: PROTESTEZ – 23. Vocile critice la adresa emanuelismului negruţian | RoEvanghelica

  3. Pingback: Scrisoare deschisă către Biserica Baptistă Emanuel din Oradea | RoEvanghelica

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s