Va invit la dans!!!

Intr-o zi cautand piese cu Mordechai Ben David am dat peste un videoclip simpatic. Va invit sa-l vizionati!

“Plange amarnic in noapte si lacrimile-i sunt pe obraz” (Plang. 1:2a)

Cuvintele sunt deprisos, in fata unei tragedii. Motiv pentru care tac si caut sa ascult in tacere Baruch Adonai.

Lui dr. Emil Bartos – condoleante!

Mediul evanghelic si teologia canonica (3)

In ultimul timp incep sa asist la un element, pe care inca nu stiu cum sa-l cataloghez – schimbarea limbajului la pseudo-liderii religiosi ai miscarii evanghelice din Romania. Pana recent, mai bine spus in urma cu 15-20 de ani, folosirea cuvintelor sau expresiilor prea-fericitul, sfantul, prea-inaltul sau intai-statatorul in subcultura evanghelica era considerat un limbaj care aducea leziuni serioase credintei. Astazi, din ce in ce mai multa lume vorbeste despre Sfantul Apostol Pavel sau despre Sfantul Augustin (cei cu influente catolice, ca cei cu putina cultura ortodoxa cunosc faptul ca este doar fericit) sau despre Sfantul Atanasie.

De cand lumea evanghelica are persoane canonizate?! Sau care este sensul cuvintelor: sfant, fericit in subcultura evanghelica? Oare chiar putem sa imprumutam tot ce dorim si de unde dorim numai ca avem impresia ca suna interesant ori intelectual/academic, fara a ne ridica legitima intrebare: Care sunt implicatiile teologice ale acestor imprumuturi catolice, ortodoxe, etc in teologia si credinta evanghelica?

Pleroma – online

De ani de zile am tot asteptat ca teologia penticostala romaneasca sa-si faca cunoscuta revista intr-o forma sau alta. Iata ca acest eveniment a avut loc. Incepand de anul acesta Pleroma poate fi citita si pe internet.

Asemanari-deosebri intre romani si catalani (2)

Fiind sabratoarea Nasterii Domnului am incercat sa vad ce asemanari si diferente ar fi intre romani si catalani legat de unele obiceiuri si preturi specifice acestor sarbatori.

In ceea ce privesc obiceirurile, cea mai mare diferenta este legata de Mos Craciun. In Catalunia este Tion de Nadal. Un personaj facut dintr-un butuc de lemn, care primeste mancare pana in ziua de craciun cand el…. face (ca sa nu spun screme), nu produce, turon – un produs alimentar traditional – sau niste cadouri pentru copiii. Aici ziua in care copiii primesc cadouri este 6 ianuarie – zi cunoscuta si sub denumirea Magii sau Regii.

Daca Tion-ul nu face nimic, atunci copilul pune mana pe un bat si-l bate zicand: Tion, Tion caga turon.

Pe langa diferentele traditionale, care sunt normale, putem vorbi si de diferente financiare in ceea ce priveste costul unui brad. Daca aici in Catalunia un brad natural, fara ghiveci – exista si asa ceva de vanzare -, costa intre 9-12 euro, am inteles ca in Romania pretul este supra-european. European nu pot sa-l numesc deoarece nu am gasit nicaieri un asemenea pret – 100-180 RON, adica intre 30-45 euro.

La asa preturi sa-ti tot faci Craciunul si Revelionul in tara de bastina!! Dar nu stiu de ce ma mir de pretul unui brad, cand o bucata de rahat romanesc de 50g se vinde in magazinele romanesti de aici cu cel putin un euro, pe cand in intrare in Franta cumperi o cutie la acelasi pret.

In concluzie, romanii sunt tot romanii peste tot in ceea ce priveste comertul: ei au preturi “europene”. Unde au gasit aceste preturi “europene” nu stiu. Dar le-au gasit ei undeva si nu vor sa ne spuna, ca sa nu mergem si noi sa le vedem.

Ce spun eu despre Dumnezeu

Citeam saptamana aceasta Ce spune Dumnezeu despre Sine. M-a surprins faptul ca autorul articolului a facut 2 lucruri distincte: 1) a expus o exegeza a textului ebraic in limba engleza (care nu stiu daca este de prea mult folos pentru omul de rand) si 2) in loc sa accentueze pe prima parte a textului din Exod 34:6ff sau sa creeze un echilibru intre “bunatatea si dreptatea Divina” se focalizeaza mai mult pe partea secunda – consecintele pacatului sau manifestarea dreptatii Divine. Am impresia ca autorul a dorit mai degraba sa-si demonstreze vinovatia lui si consecintele, repercursiunile acestei vinovatii in viata familiei lui.

Azi nu voi face o exegeza sau un comentariu a mini-marturisirii din Ex. 34:6ff, ci voi fugi spre alt text, care cred ca este cel mai sugestiv pentru ceea ce vreau a scrie – Plangeri 3.

Varianta care apare in NTR suna astfel: Îmi amintesc de durerea şi de rătăcirea mea, de amărăciune şi de pelin. 20 Sufletul meu îşi aduce aminte mereu de ele şi se întristează în mine. 21 Dar iată ce-mi vine în minte şi ce mă face să mai nădăjduiesc: 22 „Îndurările Domnului nu s-au sfârşit, mila Lui nu este la capăt. 23 Ele se înnoiesc în fiecare dimineaţă; mare este credincioşia Ta!“

(Nota: comparativ cu cel care a facut corectarile la aceasta traducere eu am o alta opinie: hesed nu l-as traduce cu indurare, chiar daca in textul siriac asa apare, deoarece aici avem de a face cu o formula liturgica – Ex. 34:6-7. Mai mult, termenul hesed si nu hen ii corespunde in NT lui haris – har. Iar daca harul se limiteaza la indurarea lui Dumnezeu si nicidecum nu se refera la o constanta – dragostea Lui loiala – atunci harul/hesed-ul poate fi in continua modificare, deoarece indurarea poate fi un element conditionat. Pe de alta parte, consider ca in textul ebraic avem de a face cu pluralul de manifestare si nu cu altceva. Astfel, nu puteam vorbi despre indurarile, bunatatiile, milele lui Dumnezeu ca si cum ar fi mai multe, ci despre manifestarea indurarii, bunatatii, milei, dragostei, dreptatii, mainei. Oarecum, cel care corecteaza este partial de acord cu mine prin faptul ca termenul mila este la singular si nu la plural cum este in ebraica. In concluzie, eu propun o mica modificare a v.21: Dragostea/Harul Domnului nu s-a sfarsit, Indurarea Lui nu este la capat.)

Am ales acest pasaj deoarece este unul dintre cele mai sugestive in ceea ce priveste titlul articolului meu. Marturia de autor in Plangeri 3 este incadrata de ideea de pedeapsa, suferinta, pacat si razvratire.

Chiar daca  el sustine in prima parte ca Dumnezeu este Cel Care l-a calauzit, condus prin intuneric, Cel Care zi si noapte Isi intoarce mana impotriva lui, Cel Care l-a incatusat, Cel Care l-a facut tinta sagetilor Divine, Cel Care-i respinge sau ii ignora rugaciunile, Cel Care-l face sa sufere, in partea secunda recunoaste ca toate aceste lucruri vin din cauza razvratiriilor lui.

Realizarea acestui fapt il face sa faca o marturisire unica in forma ei. In loc sa dispere din cauza suferintei, a pedepsei si a refuzului Divinitatii el afirma: Dar iata ce-mi vine in minte si ma face sa mai nadajduiesc. Cu alte cuvinte, iata ce ma face sa stiu ca toate aceste lucruri se pot schimba si pot lua o alta intorsatura: Dragostea/bunatatea/indurarea/harul Domnului nu s-a sfarsit! Indurearea/mila Lui nu este la capat! Ci in fiecare dimineata ele se innoiesc. Mare este Credinciosia Lui!

Re-editare, intr-o formula personalizata, a declaratiei lui Dumnezeu despre Sine il face pe poet sa aiba o alta viziune asupra viitorului. Viziunea nu are de a face neaparat cu o solutionare a tuturor problemelor cu care el se confrunta, cat cu faptul ca Dumnezeu nu sta nepasator si El va interveni mai devreme sau mai tarziu pe baza propriilor Lui promisiuni. El nu poate fi necredincios fata de propriile Lui afrimatii. El nu poate sa ignore pe cel care-l cauta. El nu poate sa treaca cu vederea pe cel care recunoaste ca s-a razvratit impotriva Divinitatii. Si toate acestea se datoreaza: dragoste lui loiale fata de oameni, a bunatatii Lui, a indurarii Lui, a milei Lui, a credinciosiei Lui. Caracteristici care in fiecare moment, in fiecare dimineata, in fiecare zi sau seara se manifesta peste intreaga omenire. In comparatie cu omul, El nu este discriminatori in ceea ce priveste grija Lui fata de intreaga creatie, deoarece toti suntem ai Lui, intr-un final.

Citind comentarii pe bloguri

Nu am suficient de mult timp la dispozitie sa citesc unele bloguri care m-ar interesa. Nu am timp nici de facut comentariile pe care uneori mi-as dori sa le fac. Insa imi face o deosebita placere sa citesc comentariile la subiecte, pentru ca acolo realizezi cel mai bine cu oamenii vor sa spuna ce gandesc indiferent de tematica articolului.

Azi mi-am facut ceva timp pentru a citit unele articole si comentarii de la Iov-in-treaba. Pe acest minunat domn, il pot suspecta de multe, dar cel mai putin de mandrie si superficialitate in gandire. Il pot suspecta ca este profesor (de engleza), ca a terminat filologia, ca ii place sa citeasca mult, ca gandeste. Dar nu-l pot suspecta de prostie (care har Domnului imi invadeaza in ultima vreme calculatorul, ca viata imi este invadata de mult timp – de cand am decis sa muncesc in exil ) ), de dilentantism, de…, de… de….

Citind comentariile am dat peste una dintre cele mai frumoase glume (cu iz intelectual) din ultima vreme:

-Ce faci tu măi, Gheorghiţă, măi, eşti bine sănătos?
-Păi!
-Da mama şi cu tata ce fac mă, sunt bine?
-Păi!
-Da şcoala cum merge, mă băiatule, bine?
-Păi!
-Ai note bune, mă?
-Păi!
-Da la ce materie ai tu, mă Gheo’, notele cele mai bune, mă?
-Dezvoltarea vorbirii!

Iov-in-treaba, pana voi ajunge sa-ti raspund la intrebare (raspunsul va fi partial in Episoldul 3 la Dumnezeul meu: un trisor sau un mincinos) vreau sa-ti multumesc pentru aceasta gluma.

Dumnezeul meu: un trisor ori un mincinos?! (2)

In ultima saptamana am avut posibilitatea sa citesc diferite comentarii pe textul din Matei 7. Am fost surprins sa vad ca mai toate aceste comentarii faceau legatura direct sau indirect cu suveranitatea lui Dumnezeu in ceea ce priveste lucrarea divina in lume. Oare despre aceasta sa vorbeasca acest text? Sau intentia lui Cristos era sa ne atraga atentia asupra altui element ori asupra faptului ca Diavolul insusi poate face minuni, poate profetii, poate “scoate demoni”?

Desi, ma gandeam ca sa scriu despre perspectiva NT, totusi aceste comentarii m-au determinat sa-mi modific planurile si sa incerc o analiza a textului din Evanghelie.

Pentru inceput va propun sa observam cateva detalii din partea introductiva a parabolei “Casa zidita pe stanca”. In primul verset al pildei Cristos face o “afirmatie corecta” din punct de vedere soteriologic (mantuitor). “Nu orisicine-Mi spune: <Doamne, Doamne!> va intra in Imparatia cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu care este in ceruri.” Daca nu am citi urmatoarele versete am putea spune ca afirmatia de mai sus se refera la oamenii din afara Bisericii, adica a celor care nu au fost nascuti din nou prin Duhul, si care din cand in cand fac referire la Divinitate, crezand ca aceste cuvinte vor arata cat de religiosi sunt ei. (De exemplu, multi care nu au nimic de a face cu Divinitatea sau cu Biserica Lui, in anumite momente, cand lucrurile lor nu se implinesc asa cum doresc, ca sa te manipuleze apeleaza la jargoane religioase. Iti spun ca Dumnezeu e sus si vede, ca Dumnezeu te-a pedepsit pentru ceea ce ai facut, ca Dumnezeu te va bate etc.)

Dar in imediat urmatorul verset Cristos lamureste problema. Oamenii despre care El vorbeste nu sunt din afara poporului lui Dumnezeu, ci dimpotriva. Argumentul pentru aceasta afirmatie il regasim in v. 22, unde  Domnul Isus vorbeste despre manifestarea Duhului Sfant – profetii, scoateri de demoni, minuni in Numele lui Dumnezeu.

Versetul 23 vine sa complecteze v.21, unde Cristos vorbea despre cine nu va vedea Raiul. In acest verset El afirma categoric: “Niciodata nu v-am cunoscut; departati-va de la Mine, voi toti care lucrati faradelegea.” Aici descoperim tema judecati divine.

Dar prin aceasta afirmatie categorica nu ar putea fi acuzat Dumnezeu de inselatorie, chiar si prin simplu fapt ca arunca pisica in ograda acestor oameni – din vina voastra nu va cunosc? Divinitatea nu le-a inselat asteptarile acestor oameni prin care a lucrat poate ani de zile? Sau nu poate fi acuzat de minciuna atunci cand sustine ca nu i-a cunoscut niciodata, cand toate lucrarile pe care aceste persoane le-au facut au fost savarsite prin si cu ajutorul Duhului Sfant? Iata doar cateva intrebari la care va trebui sa raspundem intr-un final.

A.M.R. (2)

     In urma cu cateva luni spuneam ca o a treia revenire in tara va fi sub semnul intrebari. Dar iata ca nu a trecut mult timp si trebuie sa merg din nou in Romania.

     Au mai ramas sapte zile pana la ora la care avionul va decola. De aceasta data nu mai am nici ultimul sentiment – teama. Ba mai mult, voi sta aproape o saptamana. Acest fapt ma surprinde pana si pe mine . Cat privesc “fetele romanilor” cred ca nu voi avea timp sa le vad, fiind prea ocupat cu alte treburi. Oricum, nu cred ca aceasta criza financiara sa le fi schimbat mult imaginea trista.

Dumnezeul meu: un trisor sau un mincinos?! (1)

Cu putin timp in urma unul dintre prietenii mei, ne-teologi, s-a gandit sa posteze un articol legat de Matei 7:21ff. Mi-a placut stilul de abordare. El incerca sa inteleaga textul pornind de la lucrare spre mantuire si nu de la mantuire spre lucrare, cum ar face altii. Intrebarea, sau mai bine spus intrebarile, lui era/erau: “Cum se poate ca fiind lucrator impreuna cu Dumnezeu in lucrarea Lui, prezenta Duhului Sfant din mine sa se manifeste prin lucrari de profetire, de scoatere de demoni si multe alte minuni, si totusi in ziua aceea Isus sa imi spuna: NICIODATA NU TE-AM CUNOSCUT! ? Cum se poate sa fie Duhul Sfant in mine, caci doar prin El pot sa fac aceste lucrari, sau mai corect spus, doar El face prin mine aceste lucrari, Duhul Sfant care este o persoana din Trinitate si apoi in ziua judecatii, o alta persoana din Trinitate sa imi spuna ca nu m-a cunoscut niciodata?”

Oare, are chiar atat de mare importanta modul de abordare a unui text? Este vreo diferenta daca pornesc intelegerea textului de la mantuire spre lucrare sau de la lucrare spre mantuire? De exemplu, enoriasi penticostali, in interpretarea unui frate, apelaza foarte mult la metoda lucrare-matuire si nu mantuire-lucrare. Sa fie, oare, modul lor de abordare bun sau rau?! Pentru ei un om care profeteste, face minuni, vorbeste in alte limbi cu siguranta este un om placut, haruit si mantuit de Dumnezeu. Ei foarte rar isi pun problema daca aceea persoana este sau nu este spirituala. Aceste intrebari apar doar in situatia in care fratele/sora a ajuns sa faca lucruri foarte grave. Dar daca nu le cunosc sub nici un chip (sau nu au auzit nici un lucrur rau despre ele) atunci imediat au un respect deosebit fata de acele personele prin care Duhul se manifesta.

Realitatea este ca textul din Matei este bogat in tematici. El ne vorbeste despre judecata, despre pneumatologie, despre mantuire. Fiecare tema in parte este la fel de importanta. Nu pot spune ca este mai importanta judecata finala sau mantuirea personala in comparatie cu pneumatologia. In esenta cel trei teme nu pot fi puse in balanta pentru a spune ca una este mai importanta decat cealalta, intrucat fiecare este parte din lucrarea divina. Daca mantuirea si judecata sunt, sa spunem asa, mai personale, totusi manifestarea Duhului Sfant este la fel de importanta deoarece noi nu ne putem debarasa de intreg – Biserica. Cu alte cuvinte, nu pot sa ma intereseze doar cum voi fi eu judecat sau daca eu voi fi mantuit, ci si de modul in care Duhul Sfant se manfiesta in Biserica si in lume prin mine si prin ceilalti membrii ai trupului Cristic.

Si totusi cum se leaga lucrarea cu mantuirea si judecata? Cum se explica faptul ca Duhul Sfant se manifesta printr-un om despre care Dumnezeu va spune la final ca nu l-a cunoscut niciodata? Care este relatia dintre mantuire si lucrare? Iata numai cateva intrebari pe care le ridica acest text.

Daca am analiza acest text sperficail am putea spune o sumedenie de lucruri (mai mult sau mai putin adevarate). De exemplu, cineva intelegea acest text din perspectiva afirmatiei ca si Satan poate face minuni. Cu alte cuvinte, persoanele despre care se vorbeste aici nu ar fi din biserica, ci ar lucra cu Diavolul.

Acest pasaj poate fi interpretat din doua perspective: una vechi testamentara si alta nou testamentara, care in cele din urma sunt complementare, doar ca au unele elemente distincte. In prima parte vom incepe sa analizam din perspectiva Vechiul Testament, ca spre final sa prezint si perspectiva Noului Testament.

Predica de pe munte nu este altceva decat o re-editare a Deuteronomului, daca am putea spune asta, dar dintr-o prespectiva mult mai profunda. Domnul Isus Cristos, in aceste predici, reia aproape fiecare porunca din Decalog oferindu-i adevaratul sens. Insa in acest context el nu se leaga de o porunca propriu-zisa cat despre ceea ce spune autorul Deuteronomului in cap. 18. Intrebarea care se poate adresa si acestui text, ca si celui din Matei, ar fi: <Cum este posibil ca un om care face o lucrare divina sa fie acuzat de Dumnezeire ca fiind un necredincios?>

In VT avem exemple in care oameni plini de Duhul Sfant fac tot felul de fapte “interesante”. Unul dintre cele mai cunoscute cazuri este cel al lui Samson, care inca inainte de a se naste era nazireu (pus de o parte pentru Domnul), dar care in timpul vietii avea o pasiune pentru prostituate. Cum era posibil ca un om care facea lucrarea Domnului si pe care Duhul lui Dumnezeu il insotea (doar cand este tuns textul ne spune ca Duhul s-a departat de la el) putea sa aiba asemenea obiceiuri? Un alt caz este tot din Cartea Judecatorilor. Un fost profet ca sa-si atinga scopurile, minte pe un om al lui Dumnezeu, iar pe urma Duhul lui Dumnezeu se manifesta prin el anuntand sentinta divina cu privire la acel om. Iata doar cateva cazuri, aparent contradictori, prin care Duhul Sfant lucreaza prin niste oameni “interesanti”.

Una dintre explicatii ar putea fi ca toti acesti oameni fiind din poporul lui Dumnezeu prin nastere atunci Duhului lui Dumnezeu se putea manifesta lejer prin ei. Explicatie care este adevarata in cele din urma. Dar avem cazuri in care si oameni care nu au nimic de a face cu poporul lui Dumnezeu sunt folositi in lucrare, vezi cazul vrajitorului Balaam. In acest caz, ce explicatie mai avem?

Un alt text vetero-testamentar care vine sa ne ajute sa intelegem pasajul din Matei este Ps. 1. Aici autorul creaza o diferenta intre cei pe care Dumnezeu ii cunoaste si cei pe care nu-I cunoaste. Oamenii despre care autorul vorbeste in acest Psalm nu ar trebui sa fie vazuti ca cei din poporul lui Dumnezeu si cei din lume. Nicidecum! Psalmistul cu siguranta ii avea in vedere pe cei din Israel, in primul rand, si doar in extensie si pe cei dintre neamuri. Aici apare pentru prima data o distinctie intre cunoastere si ne-cunoastere. Cu alte cuvinte, chiar daca esti din poporul lui Dumnezeu fiindca stai pe scaunul batjocoritorului, a uraciosului, a barfitorului nu esti “cunoscut de Dumnezeu”, desi s-ar putea ca Duhul sa se manifeste din plin in viata ta si prin persoana ta.

Insa despre cunoastere si ne-cunostere vom vorbi in episodul/episoadele urmator/urmatoare! Dupa ce vom prezenta si perspectiva NT.