Cand gramatica nu este totul in teologie (6)

Standard

In MT expresia „EU SUNT” apare de trei ori si toate in v.14. Dupa cum curge discutia dintre inger/Dumnezeu si Moise primul „EU SUNT” ar trebui sa fie interpretat ca fiind nume. Pe ce baza imi sustin aceasta teorie? Prin faptul ca intrebarea lui Moise este specifica: „iar ei mă vor întreba Care este Numele Său, ce le voi răspunde?” Iar raspunsul este direct si se repeta de 2 ori in v.14, ca o confirmare. Prima data raspunsul apare atunci cand divinitatea raspnde direct la intrebare „EU SUNT”, iar a doua oara apare cand spun „Să le spui israeliţilor că Cel Ce Îşi spune „EU SUNT“ te-a trimis la ei”. Cu alte cuvinte, in mod normal nici in primul caz si nici in al treilea caz, o traducere cat mai corecta, n-ar trebui sa foloseasca expresia „EU SUNT”, ci sa-l lase in forma lui ebraica. Daca s-ar fi pastrat in forma lui ebraica atunci confuziile de traducere nu mai apareau. Azi n-am mai fi apelat la gramatica si nu ne-am mai fi intrebat cum sa traducem verbul „hayha” (a fi) in Qal imper. 1sg – la prezent, la trecut sau la viitorul simplu. 

E ca si cum cineva m-ar intreba pe mine: care-ti este prenumele, iar eu as avea 2 alteranative de raspuns: a) sa-mi spun prenumele asa cum apare el in certificatul de nastere – Claudiu si b) sa folosesc traducerea din latina – a fi schiop, a fi hadicapat. Varianta pe care o folosesc va influenta mult modul in care voi fi perceput de ceilalti si de modul in care ei se vor raporta la mine. Cu alte cuvinte, o traducere a numelui/prenumelui face sa distraga atentia spre un element secundar – semnificatia numelui/prenumelui.

Dificultatea cea mai mare in text este data de aparitia pronumelui reflexiv „care, ce” urmat de „EU SUNT”. Scriu ca este „marul discordie” pentru ca disparitia acestei propozitii ar fi facut ca textul sa fie foarte usor de inteles, indiferent daca traducem sau nu numele divinitatii. Insa prin faptul ca in textul ebraic omologat el este prezent, la fel cum si in traducerile LXX si Vulgata, atunci trebuie sa ne intrebam care este scopul acestui „EU SUNT”?

Avem cel putin 3 posibilitati, si toate corecte, de a interpreta sau de a intelege acest text. a) pronumele relativ joaca rolul de identificare. Cu alte cuvinte, el leaga sau face legatura dintre Elohe al parintilor evrei si YHWH, numele sub care poporul il va cunoaste odata cu iesirea din Egipt. In acesta situatie traducerea ar suna astfel: „EU SUNT” acelasi sunt. O astfel din interpretare ar merge foarte bine cu modul in care curge textul: pornid de la modul in care patriahii l-au cunoscut pe Domnul si ajungand la ceea ce noua generatie il cunoaste pe Domnul.

b) o alta varianta posibila este sa foloseasca „EU SUNT” la cel 3 timpuri verbale, asa cum indirect il regasim in Apoc. 1:8. Cu alte cuvinte, repetitia celor trei cuvinte sa accentueze eternitatea: Eu Eram, Cel Ce Sunt, Eu voi Fi. O astfel de interpretare merge pe traducerea numelui, dar si pe separarea fiecarui cuvant in parte. Problemele unei astfel de solutii sunt date de unele manuscrise in care „Eu sunt” apare doar de 2x, precum si de faptul ca o astfel de varianta nu ar face legatura intre Dumnezeul patriahilor si Dumnezeul celor iesiti din robie.

c) o a treia solutie este chiar traducerea pe care o regasim in mai toate Bibliile: „Eu Sunt Cel Ce Sunt sau Acelasi”. Aceasta interpretare urmareste cele 2 aspecte: cel existentialistic – Dumnezeul etern si nechimbat – si istoric – Eu sunt Dumnezeul patriarhilor, precum si Dumnezeul vostru, chiar daca fiecare  generatie ma cunoste sub un alt Nume.

3 gânduri despre “Cand gramatica nu este totul in teologie (6)

    • Chris ai o problema la aceasta traducere si anume e foarte greu sa deduci care este prezentarea si care este numele, deoarece modul cum este construita fraza creeaza impresia ca pronumele relativ face legatura intre primul verb si cel de-al doilea verb „a fi”. Pe de alta parte, aceasta traducere merge mai degraba pe linia existentialistica, adica arata cine este in esenta Divinitatea, si mai putin pe linia de prezentare asa cum se intelege din textul ebraic sau grecesc.

  1. Pingback: Cand gramatica nu este totul in teologie (7) | Amintiri din studentie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s