Cand gramatica nu este totul in teologie (5)

Standard

Atunci cand se incearca crearea unei teologii al unui paragraf, al unui capitol ori a unei cartii este foarte important a se observa cuvintele sau expresiile care se repeta in text. De altfel, repetitia scoate in relief intentia autorului, conferind de multe ori tema principala, restul temelor sunt secundare si au ca rol sustinerea temei principale.

In textul nostru se poate observa ca discutia dintre inger/Divinitate si Moise se poarta pe identificarea Dumnezeirii (vv. 6, 14, 15, 16). Daca privim cu atentie textul se poate observa o evolutie tematica. In v. 6 divinitatea se descopera ca fiind Elohe, care este tot una cu termenul Elohim. Formula de identificare din v. 6 este aceeasi cu formula in care Divinitatea se prezinta lui Isaac (Gen 26:24) si lui Iacov (Gen. 28:13). Aceasta formula de prezentare „Eu (sunt) Elohe al parintilor tai, Elohe al lui Avraam, Elohe al lui Isaac, Elohe al lui Iacov” este foarte importanta pentru autor, deoarece cu ajutorul ei el cauta sa arate in mod clar ca vorbeste despre aceeasi persoana. Cu alte cuvinte, chiar daca denumirea Divinitatii s-a modificat in limbajul curent al oamenilor, in esenta Divinitate nu s-a schimbat, Ea ramanad aceeasi. De ce Elohe nu poate fi interpretat ca nume propriu? Raspunsul la aceasta intrebare il primim in v.13, care de altfel este climaxul naratiunii, unde Moise, dupa ce repeta formula – Elohe al parintilor nostri -, aduce in discutie numele divinitatii. Aceasta intrebare joaca un rol important in economia textului, intrucat ea reflecata ca Moise nu considera formula de prezentare ca fiind suficienta, ci Divinitatea lui Israel trebuie sa aiba un nume la fel cum au si celelalte zeitatiile.

Incepand cu v. 14 tensiunea naratiunii incepe sa scada in intensitate intrucat din acest moment problema lui Moise – identitatea Divinitatii – este rezolvata. Chiar daca din punct de vedere al evenimentului lucrurile incep sa se rezolve, din punct de vedere al interpretarii acest verset poate crea confuzie. Indiferent de traducera sau manuscrisul pe care l-am folosi acest verset produce, naste acelasi intrebari. 1) Care este numele divinitatii „Eu Sunt” sau YHWH? Cum ar trebui inteles, interpretat „Eu Sunt” in v.14 – nume propriu sau propozitie? De ce Lxx si Vulgata prefera sa traduca expresia „Eu Sunt” si nu merg pe varianta de nume propriu, cum o fac in alte cazuri?

In episodul urmator vom incerca sa oferim unele raspunsuri posibile la aceste intrebari.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s