Cand gramatica nu este totul in teologie (2)

Standard

Pentru a nu fi acuzat ca tin cu Cornilescu, m-am gandit sa folosesc o alta traducere in limba romana, si anume NTR. Scopul textului este sa vedem clar contextul in care apare „EU SUNT”.

„1 Moise păştea turma socrului său, Ietro, preotul din Midian. El şi-a dus turma dincolo de pustie şi a ajuns la Horeb, muntele lui Dumnezeu. 2 Acolo i S-a arătat Îngerul Domnului într-o flacără de foc care ieşea dintr-un tufiş. Moise s-a uitat într-acolo şi a văzut că, deşi tufişul ardea, totuşi nu se mistuia. 3 Atunci Moise şi-a zis: „Trebuie să mă apropii ca să văd această privelişte deosebită; oare de ce nu se mistuie tufişul?“ 4 Când Domnul a văzut că el s-a apropiat să privească la ce se întâmpla, l-a chemat din tufiş şi i-a zis:

– Moise, Moise!

– Sunt aici! a răspuns el.

Dumnezeu i-a zis:

– Nu te apropia! Dă-ţi jos sandalele, căci locul pe care stai este un pământ sfânt.

6 El i-a mai zis:

– Eu sunt (in ebraica aici nu avem verbul a fi, ci doar pronumele personal) Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov.

Moise şi-a ascuns faţa, căci se temea să se uite la Dumnezeu. 7 Domnul i-a mai zis:

– Am văzut asuprirea poporului Meu care este în Egipt şi i-am auzit strigătul scos din cauza asupritorilor lui. Cunosc suferinţele lui, 8 aşa că M-am coborât să-l eliberez din mâna egiptenilor şi să-l duc din ţara aceea într-o ţară în care curge lapte şi miere, în locul canaaniţilor, al hitiţilor, al amoriţilor, al periziţilor, al hiviţilor şi al iebusiţilor. 9 Strigătul israeliţilor a ajuns până la Mine; am văzut cum îi asupresc egiptenii. 10 Acum, vino, căci te voi trimite la Faraon să-Mi scoţi poporul din Egipt!

11 Moise I-a răspuns lui Dumnezeu:

– Cine sunt eu, să merg la Faraon şi să-i scot pe israeliţi din Egipt?

12 El i-a zis:

– Eu voi fi cu tine; acesta va fi semnul pentru tine că Eu te-am trimis: când vei scoate poporul Meu din Egipt, vă veţi închina lui Dumnezeu pe muntele acesta.

13 Dar Moise I-a răspuns lui Dumnezeu:

– Dacă voi merge la israeliţi şi le voi spune că Dumnezeul părinţilor lor m-a trimis la ei, iar ei mă vor întreba Care este Numele Său, ce le voi răspunde?

14 Dumnezeu i-a zis lui Moise:

– EU SUNT CEL CE SUNT! Să le spui israeliţilor că Cel Ce Îşi spune „EU SUNT“ te-a trimis la ei.

15 Dumnezeu i-a mai zis lui Moise:

– Aşa să le vorbeşti israeliţilor: „Domnul, Dumnezeul părinţilor voştri, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov m-a trimis la voi.“ Acesta este Numele Meu pentru veci de veci; acest Nume este o aducere-aminte pentru toate generaţiile. (Exod 3:1-15)

As fi putut sa i-au intreg capitolul, dar in esenta discutia pe „Eu sunt” sau textul cadrul pentru tematica este pana la v.15.

Daca citim textul cadru cu atenti vom observa cateva elemente importante in economia textului: 1) cu cine vorbeste in realitate Moise cu ingerul (v.2) sau cu DOMNUL? 2) in limba ebrica „Eu sunt” apare de 3x doar in v.14, cand este nume si cand nu este nume? 3) Este necesar ca numele cu care divinitatea se prezinta sa-l traducem sau nu? 4) In v.15 apare tetagrama YHWH ca si nume al lui Dumnezeu. Si-a schimbat divinitatea numele din „Eu sunt” in „El este”? 5) La cine face referire cuvantul „Elohim” (Dumnezeu) in fiecare caz in parte?

2 gânduri despre “Cand gramatica nu este totul in teologie (2)

  1. Pingback: Cand gramatica nu este totul in teologie (7) | Amintiri din studentie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s