Episodul 30

Standard

Eram in sesiunea de vara a anului 2000. Luasem decizia de a pleca pana acasa. Aceasta data mi-a ramas in memorie datorita faptului ca in noaptea aceea Romania juca contra Angliei la campionatul European. Imi amintesc ca-l intrebasem pe un calator, care asculta meciul la radio, cat e scorul, iar el mi-a raspus ca e 3-2 pentru Romania.

Nu am ajuns bine acasa ca primesc un telefon. Unul dintre colegii mei ma suna si m-a intreaba: „cand te intorci, ca am facut-o lata?” Imediat dupa ce ajung la Oradea mi se relateaza din nou ce s-a intamplat in aceea saptamana in care eu am fost la plimbare😉.

Intr-o noapte in plina sesiune (cand in salon aveam voie sa lasam lumina aprinsa) colegii mei de apartamente s-au decis sa… De multe ori in sesiune jucam Monopoli, carti sau jocuri pe calculator. In timpul distractiei lor s-au gandit sa puna si o caseta pe care eu o imprumutasem de la una din prietenele mele din Bistrita. Ea locuia in camin, dar nu facea parte din studentii IBEO. Cu ingaduinta conducerii si a administratiei era posibil si asa ceva. Dupa cum scrisesem intr-un episod anterior, nu eram un personaj care sa se limitez doar la muzica cultica sau religioasa. Ascultam stiluri diferite si cantareti sau formatii diferite. Si acum imi amintesc de Vasile cel Mare cand imi spunea „Evagriote, tu esti nebun cu Ada Milea a ta”. Aveam la mine albumul ei „Republica mioritica Romania” si-l ascultam din cand in cand. Tot la mine aveam si Tudor Gheorghe. Tot in anul acela mi se pusese pata pe Pasarea Colibri. Cand am aflat ca prietena mea are un album la ea i l-am cerut. La baieti le-a placut albumul asa ca-l ascultau zilnic in sesiunea de vara 2000. In noaptea cu pricina s-a intamplat ca pedagogul Mitica, care ne urmarea in mod constant, sa asculte la usa. (O metoda demn de invidiat :)). Om la 40 de ani, daca nu avea si mai multi, se limita la astfel de practici.) Printr-o circumstanta este descoperit si atunci intra val vartej in salon. Atunci casetofonul canta versul „mini-jupe, foarte scurti si strans pe fund”. Cand aude aceste cuvinte cere caseta, pe care o si primeste de altfel.

Presupun ca banuiti ce va urma. Caseta ajunge in mainile pastorului campusului, iar a doua zi trei dintre participanti vor avea un „sfat de taina” cu dansul😀. Despre ce se va intampla la aceasta „sedinta” si despre intalnirea mea cu pastorul campusului pe tema casetei in episodul viitor.

6 gânduri despre “Episodul 30

  1. Ca un participant direct la această acțiune, cred că îmi vei da voie să fac unele completări și modificări:
    – jucam cărți, nu îmi mai amintesc dacă era cruce sau poker;
    – nu jucam în salon ci în balcon. Lumina era stinsă în salon, ușa deschisă la balcon și casetofonul pe o masă sau un scaun aproape de ușă. Muzica era aproape de surdină. Jucam la lumina oferită de lampioanele de lângă gard;
    – la un moment dat surorile care locuiau la etajul de deasupra, deschid geamul și ne roagă să dăm mai tare muzica să audă și ele. Unul dintre jucători se conformează și apoi se întoarce la joc;
    – eram 4 care jucam și mai era un spectator de ocazie. După ceva vreme spectatorul se decide să meargă în sala de studiu de la etajul 4, unde se putea studia toată noaptea cu lumina aprinsă. Când să părăsească apartamentul era să se izbească de pedagogul Mitică care ascuta la ușă. Îl salută cu voce tare, cu scopul de a ne avertiza pe noi… Din păcate muzica era prea tare și noi prea concentrați la joc ca să ne dăm seama;
    – după ce spectatorul pleacă mai departe, pedagogul Mitică intră PE ÎNTUNERIC în apartament și apoi în salon, se duce singur la casetofon, apasă pe STOP și EJECT și scoate caseta;
    – în acel moment unul din jucători strigă: „Bă, care ai luat caseta? Las-o acolo că te sparg”. În acel moment se aprinde lumina în salon și îl vedem la întrerupător pe pedagog cu caseta în mână;
    – nu îmi amintesc dacă ne-a spus ceva sau nu, dar îmi amintesc că toți 4 am lăsat cărțile jos și am intrat din balcon în salon, încercând să îl convingem să ne dea înapoi caseta că nu era a noastră;
    – când a văzut că intrăm toți în salon și ne apropiem de el, pedagogul Mitică a rupt-o la fugă afară din apartament și pe scări în jos. 3 dintre noi ne-am dus după el, în încercarea de a avea un dialog cu el și desigur pentru a ne aplana consecințele la care ne așteptam;
    – l-am găsit în camera lui cu ușa încuiată. Am bătut la ușă și l-am rugat să iasă să discutăm cu el, dar a refuzat;
    – a doua zi, studentul de serviciu ne-a adus invitația de a ne prezenta (cei 3) la pastorul campusului. Nu intru eu în detaliile discuției cu acesta, ci menționez că una din acuzele ce ni s-a adus a fost că pegagogul Mitică s-a plâns că am fugit după el să îl batem.

  2. Nu îmi amintesc dacă acest episod a fost în preajma meciului România – Anglia, sau nu, dar pot să spun că în seara acelui meci a mai fost un episod:
    Cineva a cerut televizorul de la pedagog și am vizionat meciul în C3. Imediat după meci s-a returnat televizorul în camera pedagogului, iar noi ne-am retras în camere, însă am văzut de pe geam manifestările de bucurie din oraș. Era cu putin peste miezul nopții. Cineva a venit cu ideea să ne furișăm și noi afară în stradă. 3 dintre noi am fost suficient de nebuni să o facem. Am coborât la parter, Mitică era în camera lui asculta comentariile de după meci, ușa de la intrare era uitată descuiată, așa că ne-am furișat până la poartă. Portarul era și el fericit, ascultase meciul la radio. Îi spunem ce vrem să facem și că avem nevoie să ne deschidă poarta. Acesta o deschide, și ne spune: „băieți, eu o deschid puțin, și o închid în 10 minute. În caz de ceva, eu nu știu nimic și nu am văzut pe nimeni”. Ne-am dus până unde întoarce tramvaiul în Nufărul și am asistat la manifestările de bucurie ale mulțimii ieșită în stradă în urma meciului și ne-am întors înainte de a se închide poarta. Mitică cu urechea lui fină, a auzit motorul porții când aceasta a fost deschisă, s-a uitat pe geam și a văzut 3 indivizi care ieșeau pe poartă, dar distanța nu îi permitea să îi identifice. Și-a dat seama că nu puteau fi decât studenți și că portarul este complice, așa că nu a sunat la portar să întrebe cine a ieșit, ci s-a dus și a încuiat ușa de la intrare și s-a pus să ne aștepte cum își așteaptă o felină prada. Singura lui greșeală a fost că nu a stins toate becurile de pe coridor (pentru că studenții de serviciu încă spălau coridoarele), astfel că după ce am intrat în curte i-am văzut profilul în dosul ușii de sticlă a campusului, și ne-am seama că suntem așteptați. Aleea de la poartă către ușa campusului fiind luminată, am decis să o evităm și ne-m deplasat pe câmp, printre căpițele cu fân proaspăt cosit, am ocolit campusul și am intrat într-un balcon de la parter, din balcon în salon și din salon ne-am împrăștiat în dormitoarele de la parter sub paturi. Mitică a intuit mișcarea noastră dar nu și partea pe care am intrat, astfel că el ne-a căutat în dormitoarele de pe partea greșită și nu ne-a găsit. Crezând că în timpul în care el a fost într-un dormitor noi am ieșit din altul și am urcat pe scări, a părăsit parterul și a urcat la etajele superioare. Complicii dintre studenți care ne-au ajutat, ne-au spus acest lucru, astfel că am ieșit și noi din ascunzători și pe cealaltă scară paralelă ne-am furișat în dormitoarele noastre. Am aflat ulterior că portarul a fost luat la întrebări de pastorul campusului, iar acesta a negat totul și nu ne-a dat în vileag. Asfel cazul a fost închis, dar Mitică nu l-a uitat, căci intuiția lui felină îi spunea cine sunt făptașii, dar nu avea nici o dovadă împotriva lor.🙂

  3. Și o ultimă observație: unul dintre cei doi studenți sancționați în urma episodului Holograf, a fost participant anterior și în episodul Pasărea Colibri și în escapada de la miezul nopții prezentată mai sus… și în alte incidente pe care poate Claudiu va vrea să le amintească cândva, sau nu.

  4. Cristi ai dreptate. In saptamana aceea cu meciul au fost mai multe evenimente. Primul a fost aceea escapada de la miezul noptii de care eu am uitat complet. Dupa acel eveniment a venit faza cu jocul. Nu eram sigur daca era vorba de un joc de carti sau la calculator, de aici si greseala mea din perspectiva locativa. Iar ultimul eveniment a fost intalnirea cu pastorul campusului. Oricum ati fost foarte activi in aceea saptamana. Nu aveati somn😀. V-ati gandit ca n-ar fi rau sa va faceti putin de cap, mai ales ca aveati 2 apartamente la dispozitie (203-204), fara intrusi😀, ca in primul an cand erau studenti de la teologie de anul 3 si 4.
    Naivitatea sau ignoranta mea a facut sa intru si eu in aceasta poveste :)), in calitate de recuperator de caseta. Dar despre acest lucru intr-un episod viitor.

  5. No, am ajuns la capatul (de pana acum) al istoriei. Sa vezi chestie!! Eu ascultam Pasarea Colibri foarte mult in vremea aceea, aveam si casete cu ei (in campus) şi chiar le circulam cu colegii. Una mi-a disparut in primul sau in al doilea an de stat in camin si am regasit-o in vara lui 2000 chiar inainte de sf. anului….
    Off topic: Da-mi o adresa de mail, vreau sa te intreb ceva legat de textul in ebraica si nu stiu cum sa o fac „pe privat” pe blog.
    Multumesc,
    Narcis

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s