Dumnezeu sursa raului?! V

Standard

Citind diferite comentarii si traduceri pe acest verset m-am intrebat cum se face ca multi comentatori si traducatori prefera sa amendeze mai degraba ideea poetului decat sa incerce sa se apropie cat mai mult de ea. E posibil ca unii dintre ei sa fie obsedati de ideea ca ar trebui sa apere textul intr-o forma sau alta ori chiar o doctrina la care au aderat. Daca crezi in inspiratia divina a textului cum iti poti imagina ca un text anume poate contraveni invataturii Bibliei? Dar de ce ar trebui sa apar un text? Sau de cine ar trebui sa o fac?

Spuneam in episodul IV ca in ultima parte a articolului ma voi ocupa de cuvantul „rau” din v.38. Dar inainte de a vedea care este sensul pe care poetul l-a oferit acestui cuvant doresc sa privim la trei perspective de interpretare a acestui text.

a) dualismul teologic. Aceasta perspectiva sustine ca in lume avem doua forte (una negativa si alta pozitiva, raul si binele) care sunt in continua lupta, iar fiinta umana de cele mai multe ori este campul de lupta. Una dintre cele mai vechi religii care sustine o astfel de invatatura este Zoroastrul, stramosul maniheismului de mai tarziu, care sustine ca Zeul suprem Ahura Mazda avea doi fii gemeni duhul sfant si duhul rau. Aruncand o privire superficiala asupra propozitiei „din gura Celui Preainalt ies raul si binele” am putea sustine o influenta a Zoroastrului in scriptura, argumentand ca ea, asa cum si Zoroastrul o face, arata ca sursa, originea raului si a binelui este Zeul suprem. Insa poetul nu putea sa aiba o astfel de abordare din cel putin trei motive: 1) legatura lui cu Zoroastrul este foarte putin probabila, deoarece aceasta religie nu era foarte raspandita in imperile din perioada secolelor al VII-V i.d.Cr.; 2) teama de a nu ramane pentru totdeauna in exil i-a facut pe iudei sa fie foarte rigizi si rigurosi cu religia, motiv pentru care nu cred ca autorul si-ar fi permis luxul de a introduce elemente straine de mozaim in poezia lui; 3) cele 5 poeme sunt impregnate cu afirmati si credo-uri thorice, deaceea nu vad la ce i-ar fi folosit sa introduca o invatatura atat de straina de viata de credinta si de practica a iudaismului.

b) filozofico-teologica. Modul in care a fost structurata poezia gandul la o interpretarea filozofica a ei este inevitabil. Mai mult, cum tema binelui si raului a fost una dintre temele foarte des atinse atat de religie cat si de filozofie este normal sa regasim in unele comentarii explicatii ale acestui verset dintr-o prisma filozofica. Unii comentatori au ales sa foloseasca ideea lui Leibniz (1646-1716) cu privire la rau (mai putin la bine) in a explica sensul acestui verset. Matematiceanul si filozoful german in lucrarea „Eseuri teodicee” defineste raul ca fiind fizic, moral (ed. Polirom, p.67) si metafizic. Pentru el raul fizic este suferinta, iar raul moral este pacatul.

c) perspectiva deuteronomista sau thorica. Aceasta perspectiva cauta sa inteleaga sensul cuvintelor „bine” si „rau” pornind de la Lege, cu precadere de la Cartea Deuteronom. Adica, modul cum defineste Biblia sau Thora binele si rau care ies din gura Celui Preainalt.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s