Hop si eu

Standard

Uneori anumite lucruri le faci de placere, alteori le faci din necesitate. Cand vine momentul sa merg spre tara cele doua sentimente se intrepatrund. Cum nu sunt foarte legat de glie, cum nu prea mai am foarte multe rubidenii prin tara (noi suntem imprastiati in patru colturi😀, iar parinti au devenit pasari calatoare) am ajuns in situatia ca dorul de casa sa devina cvasi inexistent.

De mai bine de un an si jumatate nu am mai calcat piciorul pe pamant stramosesc. Cred ca nici acuma nu as fi facut-o – mai sunt mai putin de 24h pana sa decoleze avionul -, daca unul dintre actele cele mai importante nu l-as fi ratacit pe undeva prin casa la ultima mutare, iar acuma trebuie sa-l refac. Privesc in strafundul fiintei mele si nu reusesc sa gasesc nimic. Nici un sentiment de bucurie sau de tristete ca imi petrec o saptamana din concediu pe plaiurile natale, parca as fi de piatra sau de gheata. Nici macar gandul ca poate am sa revad pe unii sau pe altii, nu mai reuseste sa ma anime. Si totusi… ar exista ceva care sa-mi provoace emotie. O dorinta, un vis pe care as dori sa le duc la implinire – sa-mi revad colegi din generala, pe care nu i-am mai vazut de un car de ani. Dar cum visele de multe ori raman vise, am sa incerc sa nu fiu prea optimist sau entuziasmat atunci cand voi ajunge in aeroport.

Un gând despre “Hop si eu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s