Dumnezeu sursa raului?! III

Standard

O varianta personala a textului 3:34-39

Inainte de a incerca o analiza a pasajului cred ca se impune o traducere proprie. De aceea, in continuare se poate lectura si varianta mea:

„Striviti sunt sub picioarele lui toti prizonierii tari

Pentru a perverti judecata omului inaintea Celui-Preainalt.

Preschimbata este dreptatea omului in pricina lui. Domnul nu vede!

Cine a spus si s-a facut fara ca Domnul sa porunceasca?

Nu din gura Celui-Preainalt ies raul si binele?

De ce mai murmura omul cand este pedepsit pentru pacatele lui?”

Note asupra textului ebraic:

a) verbele vv. 34 si 36 sunt in piel infinitiv, iar verbul din v.35 este in hifil infinitiv. Intrucat familia hifil este cauzativa, iar famillia piel produce, induce o stare (cf. Ernst Jenni citat de Silviu Tatu si Timoty Crow in „Curs de Ebriaca Biblica”, p. 129) eu am vazut in vv.34 si 36a problema sau stare de fapt, iar in v.35 rezultatul evenimentului din v.34 si in v.36b concluzia la vv.34 si 36.

b) v.37b desi poate fi tradus ca o afirmatie „Domnul nu vede”, pastrand ordinea din textului masoretic, totusi consider ca intrebarea retorica „cine a spus si s-a implinit” este strans legata atat de continuarea frazei cat si de ceea ce autorul prezinta in vv.34-36. In acest caz, am interpretat adverbul „nu” ca desemnand o negatie interogativa, motiv pentru care am optat in a traduce intreg versul sub o forma interogativ-retorica. Toate aceste variante de traduceri: „Cine a spus ceva si s-a facut fara ca Domnul sa porunceasca?” sau „Cine a spus ceva si s-a facut ne poruncind Domnul?” sau „Cine a spus ceva si s-a facut fara porunca Domnului?”  mi se par mult mai apropiate de mesajul poeziei, decat varinata „Cine a spus acestea si s-a facut? Domnul n-a poruncit!”

c) vv.38-39 le interpretez ca intrebari retorice conclusive la vv.34-37. Pe de o parte, v.38 afirma ca raul care s-a abatut asupra populatiei si asupra armatei au fost la porunca Domnului, pe de alta parte, v.39 sustine faptul ca barbatul puternic – care inca mai traieste, care este in viata – nu are nici un drept sa murmure sau sa se boceasca atunci cand este pedepsit de Stapanul pentru pacatele lui.

d) in ebraica v.39 cuprinde trei cuvinte care in principiu spun acelasi lucru: geber (barbat in putere), adam (om), chay (viu). Din acest motiv, cele mai multe traduceri apelaza la expresia „omul viu” urmat de substantivul „barbat”. Indiferent de traducere, ideea poemului se pastreaza – supravietuitorul, omul viu, barbatul, soldatul nu are nici un motiv sa murmure impotriva Domnului sau sa-l incrimineze pe Stapanul, deoarece el sufera pedeapsa propriilor lui pacate.

2 gânduri despre “Dumnezeu sursa raului?! III

  1. Interesant demersul tau, mai ales ca ne oferi aceasta abordare a variantelor de traducere; mie asta imi spune ca textul trebuie privit cu anumite rezerve inainte de a iesi la inaintare cu concluzii pripite, mai ales daca suntem crestini „militanti”.
    Banuiesc ca vei continua cu analiza ta; o astept cu interes.
    Pana atunci … doua observatii:
    1. nu trebuie uitata diferenta dintre raul moral si cel cel pe care il intelegem de regula prin termenul „nenorocire”. In timp ce este clar – macar la nivel declarativ, intre crestini – ca lui Dumnezeu nu i se poate imputa vreodata un rau moral, avem probleme cu lucrurile rele care li se intampla oamenilor, mai ales celor buni. Ca o parere personala, in timp ce ni s-a dat un ghid pentru deosebirea raului moral, in domeniul celalalt lucrurile sunt mult mai nuantate: adesea o „nenorocire”, interpretata asa initial, se poate dovedi ca a fost de fapt o binecuvantare etc, etc.
    2. Trebuie sa tinem cont de contextul pasajului, unul profund tensionat. Eu as putea sa inteleg aceste cuvinte, chiar in varianta Cornilescu, ca fiind o expresie raportarii exclusive la Dumnezeu indiferent de context. In astfel de situatii, corectitudinea dogmatica nu primeaza ci atitudinea inimii. Cand lui Iov i s-a luat totul si el a spus „Domnul a dat, Domnul a luat”, strict dogmatic el poate ca gresea. Totusi, el nu a pacatuit, tocmai pentru faptul ca nici macar nu i-a trecut prin gand sa-l implice pe satana in treaba asta ci s-a raportat exclusiv la Domnul sau.
    Dar, repet, astept si perspectiva care tine de o abordare mai meticuloasa a textului, mai ales dpdv lingvistic.

    • Multumesc pentru comentariu Dyo. Ma bucur ca ti-am starnit interesul cu aceasta tema. Eu n-am ajuns cu articolul la problemele pe care tu le prezinti. Vreau ca tematica raului sa o las spre final, dupa o analiza tehnica a textului.
      In ceea ce priveste tematica raului in VT am mai multe intrebari decat raspunsuri, motiv pentru care nu ma lansez atat de usor in afirmatii. Iata numai doua din framantarile mele actuale: In ce mod a/au gandit autorul/ autorii evrei aceasta problema? Sau care este relatia intre rau, manie si dreptate?
      Ca si planuri de viitor, vreau sa te anunt ca inainte de a merge mai departe cu aceasta tematica m-am gandit sa public un articol despre paternitatea Cartii Plangeri. Sper ca acest lucru sa se realizez zilele acestea.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s