Dumnezeu sursa raului?! II

Standard

Traducerea v.38 in lumina contextului

Spuneam in articolul anterior ca in functie de cum il interpretam pe „nu” putem sa traducem v.38 fie ca o afirmatie, fie ca o interogatie-retorica. Daca am lua versul izolat de contextul lui atunci fiecare ar putea sa-si aleaga varianta de utilizare a negatiei. Intrucat, el face parte dintr-o cadena de afirmatii sau interogatii, consider ca nu avem dreptul sa-l izolam de context.  Este de remarcat faptul, ca in ceea ce priveste acest pasaj – 3:34-39 – avem de a face cu doua forme de interpretare: 1) afirmativa – exceptie facand v.37a unde pronumele relativ obliga o traducere interogativa – si 2) retorica.

In continuare vom prezenta cateva traduceri ale acestui pasaj.

trad. Cornilescu – „Cand se calca in picioare toti prinsii de razboi ai unei tari,/ cand se calca dreptatea omeneasca in fata Celui Preainalt,/ cand este nedreptatit un om in pricina lui, nu vede Domnul?/ Cine a spus, si s-a intamplat ceva fara porunca Domnului?/ Nu iese din gura Celui Preainalt raul si binele?/ De ce sa se planga omul cat traieste? Fiecare sa se planga mai bine de pacatele lui!” (trad. NTR este tributara pe alocuri trad. Cornilescu, acesta este motivul pentru care foloseste adverbul interogativ „cand”, si trad. englezesti NIV. Traducerea spaniola NIV si trad. franceza Bible du Semeur traduce la fel ca si NTR)

trad. Sinodala – „Cand calcam in picioare pe toti robii pamantului,/ Cand calcam dreptatea omului inaintea fetei Celui Preainalt,/ Cand nu dam dreptate cuiva in pricina lui, oare Stapanul a toate nu vede?/ Cine este Cel ce a grait si s-a facut, fara numai Domnul, Care a poruncit?/ Nu iese oare din gura Celui Preainalt binele si raul?/ De ce suspina omul toata viata, fiecare pentru pacatul lui?”

trad. Bartolomeu Anania – „Să-i umileşti, ţinându-i sub picioare, pe toţi cei înrobiţi de pe pământ/ să strâmbi tu judecata unui om ‘naintea feţei Celui-Preaînalt,/ să-l osândeşti pe cel nejudecat, nu Domnu-a zis acestea./ Cine-a grăit acestea, şi ele s’au făcut? Nu Domnu-a poruncit./ Din gura Celui-Preaînalt nu va ieşi ce-i rău cu ce e bun./ De ce s’ar plânge oare omul viu, bărbatu’n faţă cu păcatul său?”

trad. Renkema – „In picioare sunt calcati toti prizonierii tarii,/ Inainte Celui-Preainalt dreptatea unui credincios este umilita,/ Oamenii sunt lezati in drepturile lor si Domnul nu doreste sa priveasca spre acestea./ Cine a vorbit, ca aceste lucruri sa se intample? Domnul nu a poruncit aceasta! Din gura Celui-Preainalt nu ies cuvinte rele, ci bune. Atunci de ce mai murmura un supravietuitor, un credincios cu privire la pacatul sau?” (prof. House traduce aproximativ la fel in comentariul sau pe Plangeri din colectia WBC).

Daca privim traducerile de mai sus se poate observa ca din nou avem diferente de opinii destul de mari. Exceptand traducerea mitropolitului de Cluj, unde avem de a face mai degraba cu o varianta personala, care nu merge nici dupa LXX si nici dupa TM, chiar daca unele critici afirma altceva, ies in relief doua linii majore in ceea ce priveste interpretarea vv.34-36, precum si v.37. Aceste diferente se datoreaza, pe de o parte, modului in care fiecare traducator a inteles cele trei verbe in infinitiv (2 in piel si 1 in hiphil) precedate de prepozitia „l” cu care incep vv.34-36, precum si adverbului „nu” din v.36b, iar pe de alta parte intelegerea v.37, unde in mod normal nu avem nici o conjunctie intre cele doua propozitii, asa cum reiese din unele traduceri.

Cu alte cuvinte, cei care vad in adverbul „nu” o interogatie vor traduce vv.34-36 sub forma de intrebare retorica, asa cum se poate vedea in traducerile Cornilescu, Sinodala, NTR, NIV engleza si spaniola. Cei ce considera ca negatia din v.36b are un rol conclusiv vor merge pe varianta afirmativa, asa cum sunt traducerile lui House si Renkema. Diferenta intre cele doua solutii propuse consta in faptul ca una sustine printr-o intrebare retorica ca Dumnezeu ia aminte la tot ceea ce se intampla pe pamant, ceea ce inseamna ca va interveni, pe cand cealalta afirma ca Dumnezeu refuza sa priveasca si, implicit, sa se manifeste in situatia data. O alta diferenta este data de perspectiva dramei. Cei care adera la varianta retorica exprima speranta, pe cand cei care merg pe varianta afirmativa trasmit un mesaj de deznadejde, de durere – Dumnezeu nu vede.

In ceea ce priveste v.37, indiferent de modul de traducere ideea poetului nu sufera nici o modificare. Adica, fie ca traducem „Cine spune aceasta si se va implini/ face? El n-a poruncit.”, fie „Cine spune aceasta si se va implini/ face, daca El n-a poruncit?” sensul ramane neschimbat – Dumnezeu este Cel Care face ca lucrurile sa se intample sau sa aiba loc, indiferent de vointa celorlalti. Aceasta idee este sustinuta de v.38 in forma lui retorica – Nu din gura Celui-Preainalt ies raul si binele? -, prin care se afirma clar ca atat raul cat si binele vin de la Dumnezeu. Daca v.38 ar fi tradus intr-o formula afirmativ-pozitiva, precum o face prof. Renkema, atunci ar fi rezolvata o problema – Dumnezeu nu poate fi cauza raului -, insa am pierde din vedere anumite aspecte pe care poetul/ cartea doreste sa le transmita: suveranitate, atotputernicia, dreptatea si pedeapsa Divinitatii. Mai mult, intrebarea retorica din v.39 nu ar mai avea nici un sens. Ar parea ca si rupta de intreg contextul poemului. (va urma)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s