Episodul 28

Standard

Mult timp am amanat sa scriu despre o persoana din diferite motive. Unul dintre ele a fost nevoia mea de timp ca sa pot sa inteleg cat mai bine raporturile emotive dintre noi – mai ales dupa o discutie (in spaniola cuvantul „discutir” are o nota peiorativa, semnificand mai degraba cearta sau un schimb de vorbe) pe email, pe care o avusesem cu ani in urma. Iar pe de alta parte, dorinta mea de a intelege un om mai ales cand contactele intre noi au fost foarte limitate in perioada studentiei.

Cand te gandesti sa vorbeste despre dr. Marius Cruceru, ca despre un profesor care nu ti-a fost foarte apropiat, cum a fost spre exemplu dr. Silviu Tatu, sau foarte drag, cum a fost spre exemplu dr. Radu Gheorghita sau dr. Emil Bartos, atunci elementul de echidistanta ar trebui sa predomine.

In perioada in care noi am avut ocazia, nu pot spune placerea pentru ca nu stiu cat adevar ar putea cuprinde acest cuvant, sa ne intalnim pentru prima data, am impresia ca avea varsta, pe care eu o am acuma. Toti colegii mei stiau de dansul, mai putin eu :), si aveau numai cuvinte la superlativ. Inainte de a ne intalni la cursurile de greaca si de patristica aflasem ca era un bun orator (lucru pe care l-am constatat si eu intre timp) si ca ii face placere sa cante la chitara. De altfel, colegii mei cand nu prea aveau chef de greaca si aveau chitara la ei atata staruiau de dansul pana ceda. Canta o piesa, hai maxim doua din repertoriul personal (poate se va gandi sa mai scoata un album cu muzica), dupa care inapoi la curs. Insasi dr. Emil Bartos il prezenta ca o persoana inteligenta si care ar putea sa ne ajute, fiind in anul I de studii, cum se face un eseu.

Desi avea un verisor prin alianta si un cumnat cu mine in grupa, nu a lasat impresia ca ii cunostea destul de bine. Eu am aflat despre gradul de rudenie dintre colegii mei si dumnealui undeva prin semestru al II-lea, desi… cu rudele dansului devenisem prieten inca din primele saptamani de scoala. As putea spune ca uneori era putin chiar dur cu unul dintre ei.

Cele mai fascinante capele de miercurea erau cele organizate de dr. Cruceru. Nu avea nevoie de prea mult timp sau prea multe lucruri ca sa produca un ambient placut in sala. De altfel, fiind o persoana de o varsta apropiata cu majoritatea din institut si cu un comportament normal in raport cu studentii a ajuns in scurt timp sa fie unul dintre cei mai indragite cadre. Si azi imi aduc aminte de modul cum interpreta piesa lui Nicolae Moldoveanu – „Numai harul”, pe care am avut prilejul sa o ascult si in intereptarea autorului, tot la capela de miercuri.

Faptul ca in perioada studentiei mele dansul era implicat in procesul de acreditare cred ca a contribuit mult la relatia dintre noi. Eu aveam anumite asteptari de la cursurile lui (si dansul la randu-i de la mine :D), dar se pare ca timpul nu-i ajungea. Uneori, din dorinta de a afla opinia dansului pe o anumita tema la seminarii, jucam rolul de opozant. In acel moment, devenea agitat dar incepea sa-si exprime punctul de vedere. Eu eram multumit ca mi-am atins scopul, chiar daca am apelat la metode mai putin ortodoxe. Azi studentii ar putea beneficia din plin de cunostintele dansului, pentru ca procesul de acreditare s-a incheiat de mult, fara a apela la alte artificii cum am facut eu.

Nu pot sa spun ca am devenit apropiati in ultimii ani, chiar daca ocazional mai discutam pe messenger sau pe facebook, insa ce pot spune despre dansul e ca nu tine ura, chiar daca uneori limbajul lui lasa acesta impresie. In ultimul timp, mi-a lasat impresia ca se atinge o coarda foarte sensibila din inima lui, cand e vorba despre fostii studenti si profesori IBEO/ UEO, indiferent despre cine este vorba. E cu inima impartita intre a vorbi sau a tacea. Acest mic detaliu mi-a fost confirmat recent intr-o discutie, pe care o avusesem foarte curand prin care eu ii ceream un mic „favor” (expunerea unei opinii cu privire la NTR), iar dansul m-a refuzat datorita fostilor lui studenti si colegi, care erau implicati in acel proiect. Precum, si prin faptul ca recent a facut o referire la mine pe blogul dansului, dar care este foarte grea de identificat :D.

Anunțuri

4 gânduri despre “Episodul 28

  1. Pe când episodul 29? O pauză de peste 2 ani nu e suficientă? S-au ai ajuns la fundul sacului cu amintiri și trebuie să îl iau eu la scuturat? 😀 Îmi erai dator dintr-un episod anterior cu ceva lămuriri despre o anumită gașcă care avea o anumită influență și …

  2. O perioada m-a prins „george mutu”, mutind aproape de tot. Pe urma, un fost ITP-ist a reusit sa ma provoace atat de tare incat m-a luat valul teologiei, dupa cum ai vazut in ultimul timp. Ma gandesc de ceva vreme sa revin la amintiri din studentie, desi stiu ca ma va costa aceasta revenire dupa 2 ani de absenta. Implica sa re-intru in sfera de acum 13 ani, sa vad ce am scris pana acuma ca sa nu ma repet. Deci munca nu gluma :D. Dar sper sa reusesc sa revin din nou pe meliaguri studentesti :D. De parca ceea ce scriu in teologie nu ar fi amintiri din studentie :)).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s