Episodul 27

Standard

Timp de 10 ani nimeni nu m-a intrebat niciodata cum a luat fiinta sau care a fost geneza cazului „Holograf”. Tot timpul s-a spus ca X a asculat si din cauza aceasta a fost dat afara. Chiar asa cine a ascultat cu adevarat caseta Holograf? A fost cu adevarat studentul de la teologie, asa cum spune traditia si vocea poporului, sau a fost o alta persoana? Si cum ar fi daca in toata povestea aceasta mai exista un personaj? Un personaj de care nu s-a prea vorbit si care a stat ascuns atata timp.

Nici sa nu va ganditi la subsemnatul, pentru ca nu e vorba despre el. Hai sa nu va mai pun rabdarea la incercare acum la fin de an.

Eram in plina sesiune de iarna. Toti caministii erau obligati sa faca cu randul de serviciu la poarta. Intrucat campusul studentesc avea si fete si baieti, la poarta intotdeauna erau doi studenti – o fata si un baiat – pentru a putea oferi servicii celor care veneau in vizita la un/o student/a.

In dimineata aceea era randul meu la poarta alaturi de colega mea de „munca” – o studenta din anul I Teologie Litere. Intrucat eu mai aveam de terminat un referat la VT, pe care trebuia sa-l depun la Biblioteca de unde profesorul urma sa-l ridice, pana la ora 10 a.m. l-am rugat pe prietenul si colegul meu de camera sa facem un schimb. Adica, el sa faca in locul meu dimineata, iar eu in locul lui dupa-masa. Zis si facut. Nu era prima data cand faceam astfel de miscari intre noi.

Dupa ce mi-am predat referatul am mers pana jos sa vad daca colegul meu are trebuinta de ceva. Serviciul de la poarta implica ca permanent unul dintre cei doi studenti sa fie la post, din acest motiv uneori ne mai vizitam intre noi pentru a implini diverse doleante. Cand l-am intrebat daca doreste ceva anume, mi-a raspus ca vrea caseta cu Holograf de la colegul Y. Merg pana la colegul respectiv ca sa-i cer caseta. Pana atunci nu m-am gandit nicodata ca este interzis ca asculti muzica ne-religioasa jos la poarta, mai ales ca eu ascultasem de foarte multe ori tot felul de… cantareti autohtoni (eram in perioada in care il ascultam foarte des Tudor Gheorghe si Ada Milea). Cand ajung in camera colegului il gasesc dormind, motiv pentru care revin la poarta si-i spun prietenului meu motivul pentru care nu i-am indeplinit doleanta. El ma trimite inapoi dupa caseta indicandu-mi exact locatia ei si convingandu-ma ca proprietarul nu va avea nici o obiectie.

Undeva pe la mijlocul zilei imi ajunge vestea ca ceea ce noi consideram ca fiind inocenta curata, de fapt era contrariul. Colegul meu merge in cautarea casetei. Afla ca directorul administrativ a luat caseta. Se intalneste cu dansul si-l intreaba de caseta. Acesta cand realizeaza a cui era (in idee) caseta ii pare rau, spunandu-i ca obiectul cu pricina a ajuns sus la pastorul campusului. Studentul fuge repede pana in biroul pastorului (mai fusese la dansul in birou si alte dati, deci stia drumul intr-acolo). Ajuns aici afla cu surprindere ca… nici aici nu se mai gasea caseta. Era deja in biroul rectorului. Si de aici cunoasteti aproape toata povestea care a urmat: intrunirea comisiei cu studentul in cauza, intrunirea conducerii cu grupa anului III Teologie Pastorala, intrunirea comisiei cu al doilea student intrat si el in cauza.

Dupa cum v-ati putut da seama din cele scrise mai sus, prietenul meu nu era de fata cand directorul administrativ a luat caseta. El a fost chemat la poarta principala a campusului pentru a-l substitui pe portar. Intre timp la poarta cladirii a ramas doar studenta noastra de anul I, care noua fiind nu prea era cunoscuta de cei din administratie. Nu stiu cat de tare asculta Holograf. Nu stiu nici modul in care asculta aceasta muzica. Ce stiu e ca directorul s-a simtit lezat si intr-un acces de ravna (de obicei acest domn este un om linistit si extraordinar, de aceea nu imi explic reactia lui in acest caz) a cerut caseta si a intrebat cui apartine. La raspusul ca este a studentului X, adica prietenul si colegul meu, el reactioneaza dur spunand ca are sa vada el. Dupa acest schimb de cuvinte a si plecat de urgenta spre biroul pastoral. In momentul in care afla cine este persoana din spatele numelui, ii pare rau de gestul pe care l-a facut si isi cere scuze. Realizand cat de mult rau ii va pricinui studentului de la teologie acest incident.

In concluzie: persoana care s-a bucurat de muzica fost o studenta de anul I litere. Studentul care este cunoscut ca fiind cel care a ascultat Holograf nu era de fata in momentul in care directorul administrativ a confiscat caseta. Proprietarul de drept al casetei dormea in momentul in care subsemnatul, in calitate de postas, i-a luat-o din camera. Studenta la randul ei face cunostinta cu comisia pastorala. In urma discutiei ea este sanctionata disciplinar doar in scris (scrisoarea disciplinara era editata in 2 sau 3 exemplare – unul mergea la pastorul bisericii unde iti aveai membralitatea, unul mergea acasa la parinti si unul iti era inmanat personal), nu ca ceilalti doi studenti care vor fi disciplinati cu intreruprea studiilor pe perioada unui an (nu stiu daca calendaristic sau universitar, de altfel nici ei nu au inteles exact acest lucru). Si in cazul celor doi pastorii au fost anuntati in scris de catre conducerea scolii. Despre motivatia disciplinarii care apare in scrisorii nu am nici cea mai mica cunostiinta. Niciodata nu am avut posibilitatea sa vad acel document, altfel as fi putut sa scriu care au fost capetele de acuzare aduse de catre conducere.

32 de gânduri despre “Episodul 27

  1. Pingback: Claudiu Dobra despre Cazul Holograf, după 10 ani « România Evanghelică

  2. Pingback: Hawt Post – 1 ianuarie 2011 (2) « România Evanghelică

    • Mihai,

      merg sa ascult concertul de anul nou de la Viena, pentru ca aici nimeni nu ma mai cheama la comisia pastorala pentru ce muzica ascult, atat timp cat in agapele bisericii baptise (nu mai merg la penti de cand sunt in exil) pot sa merg si cu vinul la mine😉.

  3. Pingback: 17 postări în Top 100 WP (01.01.2011) « România Evanghelică

  4. Interesantă povestea, Claudiu. Deși eram colegi de an la vremea aceea, nu cred că știam varianta integrală. Însă tot mă nedumeresc: doar faptul de a asculta Holograf fusese socotit atât de „păcătos”? Că știu că după aceea a fost o adevărată explozie de interes pentru fructul oprit. O grămadă de amici din toți ani au devenit brusc dornici să asculte Holograf, dar nu știu să mai fi căzut careva victimă.

    • Teofil, realitatea e mai complexa. Pentru ca istoria nu s-a incheiat aici. Holograf a fost doar una dintre interactiunile grupei noastre cu conducerea. Nu stiu exact care a fost motivul pentru care cei 2 colegi ai mei au fost trimisi disciplinar acasa. Poate a fost sa sparga gasca, adica un grup de 7-8 studenti din aceeasi grupa. Insa nu ma pot exprima pentru ca nu am toate detaliile acestei povesti. Ce pot sa-ti spun e ca Doru H. ii marturiseste la unul dintre cei doi ca nu pe el voiau sa il disciplineze (sa-l trimita acasa), ci pe subsemnatul.
      Cu alte cuvinte, in aceasta aventura au fost si interese personale din partea unor persoane din conducere, dar si reactii normale. In ceea ce privesc reactiile normale ai sa le intelegi mai bine cand voi vorbi de o alta caseta a celor de la Pasarea Colibri si despre intalnirile dintre noi si pastorul campusului.

  5. Ciao!

    Marturisesc ca detii si produci singurul serial din blogosfera care il urmaresc cu interes sporit. Nu imi explic de ce mai vibreaza dupa acesti multi ani aceasta intamplare in mine. Sunt un outsider, am pus piciorul o singura data in UE, ghid mi-a fost un baiat Adrian Plamada. In rest nu ma laud cu multe alte cunostinte de pe Cris, (in afara de Teo Stanciu, Alin Cristea si Marius Cruceru). Maaaa! Dar sa lasam asa fara raspuns lucrurile. O zi bune, un an linistit si generos!

    Eduard

  6. salut Claudiu. din categoria rasu-plansu: din ce imi aduc aminte de atunci, daca nu ma insala memoria, cred ca a fost casetofonul meu cel la care s-a ascultat – deoarece studenta din anul I obisnuia sa il mai imprumute de la mine. iata marturisesc aici ca fara SONY-ul meu poate nu s-ar mai fi intamplat ce s-a intamplat.
    Acuma, poate iti va fi de folos si varianta pe care am primit-o eu de la cea care a fost la poarta: asadar, primul care a intrat pe usa campusului si a auzit acordurile melodiei „Sa nu-mi iei dragostea” a fost soferul dubitei gri a campusului, BH-??-NAU, fratele acela cu vocea mai ragusita un pic. Se pare ca dansul a recunoscut acordurile neduhovnicesti ale piesei (directorul administrativ nu cred ca asculta Holograf ca sa stie despre ei) si a luat caseta si a dus-o in biroul dir. administrativ. De aici povestea merge conform naratiunii tale.
    In fine, parasind ramificatia grupei de teologie si urmand sanctiunea studentei, am fost informat atunci ca s-a discutat si despre mine ca ascult muzica rock crestina (i.e. Petra), fapt ce mi-a atras o discutie serioasa cu rectorul, in preludiul examenului de Etica din anul acela, cu privire la gravitatea deciziei mele de a asculta o astfel de muzica!!! (dupa ce la o capela de dimineata tot el afirmase ca „sunt studenti care se baga sub patura seara si asculta muzica straina Carman, Petra!….”)
    Asa ca, Claudiu, se pare ca am fost martori la un adevarat proces de purificare a grupei voastre, in care au existat (ca si in viata de dincolo de gardul UEO) tot felul de victime colaterale, afectate mai mult sau mai putin, dar afectate.
    Un an nou binecuvantat iti doresc!

    • Ema,
      multumesc pentru urari. Si voua la fel!
      Detaliile pe care le aduci in discutie nu le-am stiut, in mod deosebit faza cu soferul. Oricum iti multumesc ca ai adus si tu unele lamuriri cu privire la aceea zi. Daca o mai pastrezi legatura cu aceea fata de la litere poti sa o inviti sa participe cu un comentariu.

  7. Nu stiu nimic despre cazul ”Holograf” Dar…culmea am fost o studenta la Teologie- Litere in anul 1991- 1992 destul de rebela cu parul foarte scurt cu blugi rupti in genunchi, cu rucsac si intram intodeauna DUPĂ profesor, respectiv Fr. Talpoș la ore, ascultam Pink Floyd pe un casetofon cu casti (din acela cu casete cu bandao nebunie de caramidă)mergeam la aproape toate piesele de la Teatrul National, aveam abonament la Cinemateca intruncuvant am fost studenta Bucuresteanca care era la curent cu lumea culturala cu seratele de poezie din subsolul Universitatii si nu m-a dat NIMENI AFARA pentru setea mea de a cunoaste ”cultura Exterioara” a …Teologiei.
    Nu voi crede NICIODATA ca pentru o simpla caseta cineva a fost dat afara…niciodata.
    Ceva mai mult a fost….si nu se vrea a se stie.
    Parerea mea.

    • Liliana,
      e posibil sa ai dreptate. Nici eu nu am spus ca au fost disciplinati (nu au fost dati afara, nici unul dintre ei) pe motiv ca au ascultat Holograf. Cert este ca si aceasta caseta a jucat un rol in economia evenimentelor ce au urmat.

  8. Ciao!

    M-am gandit astazi la amanuntele noi aduse de tine, si abia asteptam sa ajung acasa sa recitesc textul lui Cristi Lucaci, spre surprinderea mea el aminteste de o persoana de sex feminin, ce in acel moment era la poarta, asupra caruia este gasita caseta. Iata paragraful:

    „Fredona in continuu, ce-i drept cu volumul dat destul de tare, „Dar sa nu-mi iei niciodata dragostea…,” cantec scos de la naftalina de grupul Holograf. Nu dupa cateva minute intra pe usa cu amortizoare seful Afacerilor Interne (A.I.) La vederea acestuia, gardiana, – daca in UE se vorbeste despre Political Corectness – apasa butonul casetofonului inscriptionat cu un patrat. Se auzi linistea dinaintea furtunii…”

    El foloseste cuvantul „gardiana”. Abia azi am vazut cu adevarat acest cuvant. Asadar informatiile ajunse la el, cel putin despre asta, au fost exacte.

    Cele bune!

    Eduard

    • Eduard,

      eu am uitat sa ma mai uit peste articolele care aparusera la acel moment pe internet.😉 Ar trebui sa le revad. Multumesc!

      • Citeam și scriam la SSJ pe atunci. Așa că Holograf excluși din UE a căzut ca un trăsnet. Oricum, după cum zicea Edi la un moment dat, aceea a fost perioada de glorie a revistei. Nu existau bloguri, se primea revista ieșenilor doar pe email. Ce vremi romantice…

        Interesant mi se pare acum, retroactiv, că în momentul în care au început să se arate mai pregnant anumite tendințe autoritariste și puriste, a existat și această oază de liberă exprimare. Aș zice că poate e providențială treaba, asta cu atât mai mult cu cât la Iași nu se știa foarte bine (cel puțin printre ssj-iști) cum stă treaba în UEO.

  9. Că au fost..”mustrati” cum zici tu, este foarte posibil.
    Dar, orice student are anumite drepturi si nu poate fi dat afara oricum si oricand…

    • Conform regulamentului de ordine interioara in functie de gravitatea faptei se putea lua urmatoarele decizii: mustrare verbala; mustrare scrisa; disciplinarea prin trimiterea acasa pentru un an de zile si exmatricularea. In acest caz, in urma discutiei pe care comisia a avut-o cu cei doi studenti (nu stiu ce s-a discutat) s-a ajuns la concluzia ca asa este cel mai bine pentru toata lumea: scoala si student. Pe de alta parte, daca in cazul unuia dintre studenti (per amsablu) pot spune ca sanctiunea a fost corecta, in cazul celuluilalt student nu pot spune nimic, deoarece nu stiu motivul real al disciplinarii.

  10. Regulamentele de ordine interioară ”se supun” regulamentelor ”generale” ale Universitatilor si ”nu pot trece” (teoretic) peste acestea.(din cate stiu eu)

    • Lili,
      noi fiind la teologie, aveam un regim special. Nu trebuie sa faci comparatie intre cei de la sectiile duble si cei de la teologie, deoarece nu prea ai cum sa ajungi la un numitor comun. Intotdeauna disciplinare celor de la teologie a fost mai dura, intrucat ei erau vazuti ca pastorii si invatatorii de maine. Deci, era normal ca cei de sus sa fie mai stricti cu ei comparativ cu ceilalti de la sectiile duble.

    • Amandoi cunoastem o parte din raspuns. Cei care cunosc partea a doua de raspuns de moment tac. Nu stiu daca e bine sau rau acest lucru. Dar daca ei vor sa taca, atunci sa le respectam tacerea.
      (E posibil ca intr-o – peste un deceniu, peste doua decenii, peste trei decenii – sa ne raspunzi tu la aceasta intrebare.😉 Cine stie?!)

  11. Ehei Ruben… vine si vesnicia si vom avea mai multe raspunsuri decat vom fi crezut noi… poate chiar neimaginate de mintile noastre… toate la vremea lor, vorba eclesiastului.

    Ce e drept, e drept insa… unul din cei doi avea un „cazier” bogat, si i se adunasera astfel mai multe osande nerostite pana atunci… cat despre al doilea, cred ca cineva de sus a vrut sa il scoata din anturajul nostru contaminator, ca sa ii salveze sufletul.

    Dar sa speram ca va fi binevoitor Claudiu sa aduca mai multa lumina si asupra acestor aspecte, ca sa nu ii stric eu firul istorisirilor🙂

    • Dosare, dosare, dosare. Faci cumva referire la ultima vizita pe care acest student, ce a beneficiat de un „cazier” bogat, a avut-o cu pastorul campusului inainte de incidentul „Holograf”? Sau cumva vorbesti doar despre „cazier”? Glumesc. Stii bine ca voi vorbi despre amandoua pentru ca ele sunt strans legate de evenimentul cu caseta.

  12. @”ei erau vazuti ca pastorii si invatatorii de maine..”
    Ăhă…ăia de mâine- asta înțeleg.
    Dar cei de astăzi unde sunt? sau mă rog…teoria pastorului de AZI nu măine, unde este?🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s