Despre traditie

Standard

Una din marile probleme pe care Luther le-a semnalat a fost cea legata de “autoritatea finala”. Cu alte cuvinte, care este autoritatea ultima in fata careia trebuie sa ma inclin?! Biserica Romano-Catolica vede trei autoritati finale (Biblia, Traditia si Papa, ultimul avand dreptul de a decreta dogme ex catedra), Bisericiile Ortodoxe vad doua autoritati finale (Traditia si Biblia, care sunt pe picior de egalitate), iar Bisericiile Protestante vad doar o autoritate finala (Scriptura).

Am observat de la o vreme ca s-a reluat o veche discutie in jurul relatiei dintre traditie si Biblie, fara a se avea in vedere rolul fiecareia dintre ele. Daca cele doua sunt separate, cum a facut aparent protestantismul – spun aparent, deoarece daca veti citi scrieriile lui Luther si ale lui Calvin veti vedea foarte multe referiri la scrieriile parintiilor bisericesti din primele secolele , care nu sunt altceva decat parte a traditie.
Traditia este si ramane istoria bisericii, pe cand Biblia in sine este o colectie, o antologie de texte sacre. In mod normal cele doua nu pot fi opozante, ba mai mult, nu au voie sa fie opozante. In clipa cand cele doua devin contrare atunci avem probleme foarte mari. De exemplu, care a fost autoritatea finala la cei care nu au avut Biblia in formatul in care noi il avem azi? Dar daca textele sacre pe care le avem noi nu sunt complete (cum vor unii sa demonstreze prin studiile lor aspura unor scrieri gnostice – e.g. Evanghelia dupa Toma) sau ca sunt prea multe (Luther, spre exemplu, nu accepta cu toata inima cartile canonice Iacov, Iuda, Apocalipsa. De altfel, ma intreb cum de nu le-a scos din Biblia lui?! Sau ce l-a oprit sa nu le scoata?!)
Cand discutam despre relatia traditie-Scriptura eu cred ca trebuie sa avem in vedere unele aspecte. In primul rand este cel de ordin functional: a) odata cu expansiunea bisericii pe pamant au aparut si diferite probleme de ordin organizatoric ceea ce a dus inevitabil la aparitia episcopilor si a prezbiterilor (nu uitati suntem inca in perioada apostolica) care aveau mai mult un rol spiritual, decat unul administrativ (acesta din urma va fi dezvoltat ulterior); b) sistemul religios de organizare iudaic poate fi observat si in biserica primara, astfel ca inca din primele decenii putem vorbi despre o ierahie (apostol, episcop, prezbiter, credincios) si despre modul in care cei care pastoresc biserica si se indeletnicesc cu Cuvantul trebuie sa fie sustinuti economic (”nu lega gura bolului cand treiera” sau “cine primeste invatatura in Cuvant, sa faca parte din toate bunurile lui si celui ce-l invata”, iar aceste nu sunt altceva decat o continuare a principiului Vechi Testamentar de sustinere economica a liderilor religiosi).
In al doilea rand este aspectul dogmatic. Nici una din scrieriile apostolice si a evanghelistiilor nu a fost una de teologie sistematica. Fiecare dintre ele a cautat sa raspunda la probleme destinatarilor. Cu toate ca nu avem nici o epistola care sa poata fi catalogata ca o teologie sistematica (nici macar Epistolele Romani si Evrei) totusi il gasim pe Irineu de Lyon (sec II) scriind despre dogma Sfintei Treimi (Trinitatea oiconomica). Ba mai mult, el afirma ca ceea ce prezinta nu este ceva nou decat o expunere in scris a ceea ce biserica crede dintotdeauna. Aceeasi dogma va fi tratata si de catre Tertulian, ajungandu-se ca la finele sec. al III-lea inceputul sec. al IV-lea sa fie in centrul dezbaterilor teologice.
Adevarul e ca niciodata nu am reusit sa inteleg cum s-a ajuns ca in traditia crestina sa se vorbeasca despre Sf. Treime cand nici unul din scriitorii apostolici sau ucenicii acestora nu au tratat aceasta problema. Tema lor favorita fiind cristologia soteriologica. Aici se vede rolul foarte important al traditiei, care a pastrat pe cale orala, iar mai tarziu in scris unele dogme care existau in biserica chiar daca nu au fost semnalate direct in epistolele Nou Testamentare (atat apostolul Pavel cat si autorul Epistolei catre Evrei fac cateva referiri directe la divinitatea lui Isus Cristos, dar nu vorbesc despre Sf. Treime nici macar sub forma implicita sau indirecta).
In al treilea rand trebuie avut in vedere si formarea canonului. Care a fost rationamentul celor care au decis canonul? De ce aveau nevoie de un canon propriu-zis? Daca au putut trai trei secole fara nici o Bibliei de ce au considerat ca in secolul al IV-lea aveau nevoie? Iata cateva intrebari pertinete; intrebari care cer un raspuns. Eu cred ca formarea canonului a fost o consecinta a dorintei bisericii de a stopa evolutia ereziilor in cadrul crestinismului, precum si elementul de unitate in credinta si dogma. Cu alte cuvinte, rolul canonului a fost acela de norma pentru intreaga crestinatate. Se observa prin aceasta ca nu traditiei ii este oferita rolul de norma, ci scrieriilor apostolice care sunt considerate sacre si/sau inspirate.
Dar atunci care este rolul traditiei? Dupa cum si Tibi Pop semnala pe forumul “Confesional”, traditia este ancorarea in istorie si are o valoare progresiva. Ea creste si se dezvolta in timp. Nu cred ca ea trebuie ignorata. Dimpotriva, ea trebuie consultata. Nu poti sa dai nastere la dogme care nu sunt regasite in traditia crestina. Nu poti sa faci afirmatii teologice despre un text biblic fara a consulta ceea ce au spus si inaintasii tai. Facand declaratii teologice fara ai consulta pe predecesorii tai risti sa dai nastere unor idei care nu au nimic de a face cu crestinismul. Biblia si traditia crestinismului impreuna ma fac, ma ajuta sa vad cat de aproape sau cat de departe sunt de adevarul lui Dumnezeu in materie de dogma, de traire si de viata eclesiala.
Faptul ca canonul biblic a fost stabilit o data pentru totdeauna imi ofera posibilitatea de a verifica atat viata actuala a bisericii cat si traditia bisericii – care inevitabil sufera transformari in timp. Avand acest punct de sprijin, care este stabil, pot vedea ce a fost bun si ce a fost rau in traditia eclesiala. Mai mult, pot sa observ unde interpretarile teologice s-au departat de ganidrea apostolica. Pe de alta parte, avand traditia pot invata modul in care Biserica de-a lungul secolelor a gasit de cuviinta sa dezvolte anumite invataturi apostolice, modul in care crestinatatea s-a raportat la fiecare epoca in parte, precum si unele erori pe care teologii le-au facut in materie de credinta, din diferite motive sau metode de interpretare folostite (e.g. platonismul, aristotelismul, rationalismul).
In concluzie, nu cred ca se poate vorbi despre o egalitate intre Biblie si Traditie, deoarece fiecare isi are rolul ei foarte important. Nu cred ca cineva trebuie sa afiseze o atitudine ostila impotriva ei, deoarece traditia ii confera o ancorare in istorie, precum si elementele unei vieti de credinta autentice. Pe de alta parte, tot traditia scoate in evidenta anomaliile care au aparut de-a lungul secolelor in crestinism atat in evolutia unor dogme, cat si in practica eclesiala. De aceea, in opinia mea, un studiu al traditiei eclesiale este bine venit in viata Bisericii. Cred ca in modul acesta fiecare credincios va putea observa pericolul care il paste daca interpreteaza cum ii vin lui mai bine Biblia – norma credintei crestine -, precum si modul in care in timp Dumnezeu a gasit cu cale sa ne descopere dogmele Revelatiei Speciale – Sf. Scriptura si Persoana Domnului Isus Cristos. Si nu in ultimul rand, un astfel de studiu, consider ca ne va ajuta sa devenim mai relevanti pentru perioada in care traim.

Anunțuri

2 gânduri despre “Despre traditie

  1. Imi place articolul, cu atat mai mult cu cat problemele tratate sunt de mare interes si pentru mine. Sunt de acord ca un studiu al traditiei eclesiale este necesar dar … cine sa il faca?
    Lumea crestina este asa de divizata incat nu cred ca cineva va putea intreprinde ceva fara sa fie suspectat de partinire … O idee ar fi un studiu tip dezbatere cum sunt „Cinci conceptii despre sfintire” si „Ortodoxie si evanghelism”…

  2. Pingback: Despre tradiţie | Pivnița cu teologicale

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s