Episodul 22

Standard

La ora propusa aproximativ toata grupa era prezenta in sala noastra de curs, unde urmam a ne intalnii cu mai marii nostri. Eram acolo crezand ca aceasta intalnire poate aduce schimbarea dorita de noi. Eram prezenti fiind ca aveam iluzia ca multimea (sau prostimea daca vreti) va fi capabila sa schimbe o hotarare luata si parafata. Stateam toti cu visul ca de maine totul va intra in normal, ca vom fi cu toti la curs ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Privind retro, ma intreb de unde atata naivitate pe capul nostru?! Cum ne puteam noi imagina ca un grup de vreo 23 de studenti (cati mai ajunsesem in anul III) poate schimba peste noapte perspectiva unei conduceri, perspectiva formata in ani si ani de munca? Azi nu pot sa-mi explic naivitatea noastra mai ales ca grupa nu era formata din copii prosti. Colegii mei chiar aveau un coeficent de inteligenta peste medie. Dar se pare ca inteligenta nu este totul in viata. Fara ea nu poti face multe, dar nici avand-o numai pe ea nu vei fi capabil intotdeauna de victorie. Daca esti constient de acest mic amanunt, atunci nu te vei putea acuza ca esti un tip inteligent si naiv.

Realitatea e ca tineretia inca mai are aceeasi cantitate de naivitate si de vise ca si adolescenta. Singura diferenta intre adolescenta si tinerete, presupun ca este unele drepturi si responsabilitati cetatenesti. Nada mas, nada menos!

Cu aceasta cantitate de naivitate si speranta noi asteptam sa vina conducerea scolii. Foarte punctuali cei trei señores s-au prezentat la intalnire. De obicei, intrunirele dintre studenti si profesori incep intr-un ton calm si relaxant. Profesorul intreaba pe un student sau altul cum este, cum sta cu invatatul (daca eram in sesiune). De aceasta data, aceste intrebari retorice si introductive au disparut ca prin minune. Imediat ce rectorul a intrat la clasa a si intrat in paine.

La o prima auditie a cuvintelor rectorului ai spune ca e normal ca el sa spuna astfel de cuvinte: „Ma surprinde faptul ca ati venit cu toti la aceasta intrunire; chiar si cei din oras, nu numai cei din campus, desi ora este destul de inaintata! (Din cate retin intrunirea avusese loc undeva in jurul orelor 7-8 seara, ore destul de tarzi pentru un student in plina sesiune, cu atat mai mult daca esti si externist.) Daca eu v-as fi chemat la o capela pentru seara aceasta sunt sigur ca nu ati fi venit cu toti. Dar cand a fost vorba de acesta discutie, iata-va pe toti adunati.” Prin acest prolog, nepregatit, rectorul a cautat, in primul rand, sa ne molesteze, iar in al doilea rand, sa marcheze teritoriul – cine ce drepturi are si unde se afla linia de demarcatie intre obligatiile si drepturile studentului.

Realitatea este ca acest introu nu si-a atins scopul. Mintea celui care a convocat „sedinta de partid” era prea ancorata in alte lucruri, ca sa mai poata fi foarte atent la ce spune rectorul. Fiinta lui la ora aceea gravita doar in jurul unei singure idei: salvarea prietenului. Cei cu spirit revolutionar au impresia ca forta fizica sau manifestatiile maselor pot aduce rezultatele dorite. Poate in anumite locuri si spatii acest lucru merge, insa la noi nu. Dimpotriva, e mai usor sa manipulezi o masa de studenti, decat un grup redus de studenti. Cred ca pe acest factor a si pariat rectorul cand si-a tinut cuvantul de introducere. Nu a cautat sa ne ameninte direct cu exmatricularea. Nu se preteaza la aceste marlanii, cum altii din conducere ar fi fost in stare sa o faca. Dimpotriva, el a cautat sa ne faca pe noi vinovati de incident per ansamblu.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s