Dupa ani si ani… si totusi parca a fost doar ieri

Standard

Cand eram mic aveam o nedumerire in ce priveste trilogia lui Al. Dumas. De ce actiunea cartilor lui, cu privire la cei patru muschetari, se petrecea din 20 in 20 de ani?

Uneori in tipul meu de visare ma intrebam ce as face sau ce as simti atunci cand m-as reintalni cu unul dintre prietenii mei din copilarie peste vreo 20 de ani. Niciodata nu aveam un raspuns clar la acesta intrebare, datorita fapului ca la mine timpul nu e o notiune prea clara. Adica, desi nu m-am intalnit de foarte mult timp cu cineva, daca se intampla sa-l vad pe strada sau in alta parte vorbesc cu el de parca doar ieri ne-am fi despartit. Nu odata am fost acuzat ca comportamentul meu este anormal.

Adevarul e ca nu ma emotionez foarte usor. Nu exista prea multe lucruri care sa-mi taie respiratia sau sa-mi imoaie genunchii. Si totusi, acum o saptamana am avut parte de un eveniment aparte. Un gand mi-a strabatut mintea, o idee nu mi-a dat odihna. Era dorul dupa copilarie si dupa colegii din copilarie. Astfel ca, m-a asezat inaintea calculatorul si am inceput sa caut nume de colegi din generala. Am inceput cu posibilele nume care s-ar putea sa nu se fi schimbat sau care aveau sorti mari de izbanda. Daca la unele nume motorul de cautare mi-a oferit o lista intreaga de variante posibile, incat m-am plictisit sa mai verific, la alte nume aceasta lista s-a redus considerabil. Asa se face ca am reusit sa dau foarte repede peste unul dintre colegii mei din generala. Coleg/a pe care nu l-am vazut (am vazut-o) de peste 18 ani. Si pornind de la el/ea am reusit sa mai descopar inca vreo 3-4 colegi.

Faptul ca am regasit cativa dintre ei, pe care nu-i vazusem de mult timp ma facuse sa ma reintorc in pre-adolescenta. In aceea perioada in care nu te intereseaza prea mult ce vei manca sau unde vei dormi, ci cu totul altceva. In acele vremuri cand, daca ti se pune pata pe o idee, faci tot ce-ti sta in puteri sa oinfaptuiesti. In acei ani in care dragostea se aprinde repede si la fel de repede se stinge. Atunci cand iubirea secreta se manifesta exact invers de cum ti-ai fi dorit sau visai.

Dragi mei va multumesc pentru aceste moment pe care mi le-ati oferit zilele acestea!

Adi, Gabi, Gina, Cipri, Razvan

Anunțuri

5 gânduri despre “Dupa ani si ani… si totusi parca a fost doar ieri

  1. Acelasi amalgam de sentimente (bucurie, nostalgie) l-am avut si eu cand am dat peste fostii colegi. Nu stiu daca pentru ei a fost la fel (multi dintre ei s-au mai vazut, au mai vorbit), dar pentru mine impactul a fost mai mare – nu i-am mai vazut de aproape 15 ani si eram incatat de descoperirea fiecaruia si de toate putinele cuvinte care le scriau…
    E placut sa-ti amintesti de prieteni. Cred ca oricum ar fi viata noastra acum, nu se poate sa nu tanjim dupa adolescenta. A fost o perioada foarte frumoasa, in care nu aveam casa sau masina, dar aveamsufletul plin … de prieteni.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s