¿Que soy yo?

Standard

     Poate in alte contexte intrebare „Ce sunt eu?” ar fi una existentialista. Insa in acest moment ea este cel mult sociala.

     In urma cu cateva zile ministru muncii si asigurarilor sociale din Spania a anuntat ca incepand cu anul 2009 firmele spaniole nu vor mai putea angaja straini, ci vor fi obligate sa angajeze persoane aflate in somaj. Aceasta stire a fost preluata si de catre presa romana (TVR-ul avand chiar un reportaj pe aceasta tema). Dar ca deobicei jurmalistul, la fel ca si angajatorul, interpreteaza sau mai bine spus manipuleaza o informatie cum le este lor mai bine. Spre exemplu, cel care a realizat reportajul la televiziunea nationala face referire la faptul ca, la inceputul anului viitor, acordul dintre Spania si Romania, pe problema recrutarii fortei de munca, va inceta. Si cum sa nu inceteze in moment ce piata muncii spaniole de la 1 ianuarie va fi deschisa complet pentru cetatenii romani (cei doi ani de restrictie incheindu-se la 31 decembrie)? Sau cumva romanul este cetatean comunitar cand e vorba de contributii la UE si este extra-comunitar cand e vorba de unele drepturi (ca de exemplu: libera circulatie pe piata muncii uniunii)?

     Partea proasta este ca incepand cu 1 ianuarie al anul ce urmeaza, anajatorul spaniol va interpreta aceasta ordonata/ decret guvernamental cum va dori. Sau, mai bine spus, cum ii va iesi mai bine din punct de vedere financiar. Astfel, daca statul iberic va oferi bonusuri, suventii pentru toti somerii spanioli (indiferent de varsta – azi se fac unele diferente), iar pentru somerii ne-insulari (din cei peste 2,5mil de someri sunt si multi straini: africani, sud-americani, est europeni) nu vor oferi nimic atunci cu siguranta ca isi vor indrepta atentia spre autohtoni. 

     Pe langa criteriul finaciar mai exista unul – xenofobia. Imi veti spune, poate, ca in vest xenofobia nu este atat de raspandita. Asta o poate spune doar cel care viziteaza occidentul sau care il vede la televizor. Pentru cel care traieste aici intelege, inca de la inceput, ca nu este bine venit, dar daca totusi a ajuns atunci este tolerat de catre comunitate (ca legea nu ne ingaduie intoleranta).

     Dar pana la urma care este fundamentul, baza xenofobiei in vest? Nu o sa va vina sa credeti, dar este chiar munca. Un strain cand vine va muncii mult mult mai mult decat un bastinas, deoarece doreste sa urce repede pe scara sociala si financiara. Astfel ca, el va castiga mult mai multi bani si isi va permite lucruri pe care un autohton nu le va avea foarte devreme. El isi va lua o masina noua si buna dupa primul sau al doilea an de munca. Va avea ipoteca in primi 4-5 ani. Pe cand bastinasii de rand, nici dupa ani si ani, nu reusesc aceste lucruri. Dar sa nu uitam, ca un strain, nu-si va permite sa-si piarda timpul si banii pe degeaba, cum face unul de-al casei, care are familia langa el in caz de nevoie.

     Revenind la subiectul initial, incep sa ma intreb in cele din urma „sunt sau nu sunt cetatean european?” Sau poate sunt doar in acte dar nu si in drepturi! In acest caz cred ca cel mai bine e sa-mi vad de treaba si sa plec din Europa, in tari unde discriminarea este la ea acasa. Asa scap si eu de intrebari sociale.

     Imi amintesc ca in perioada in care Romania era in procesul de aderare, europenii ne invatau ce inseamna a nu discrimina. Acuma traind in mijlocul acestor „europeni” inteleg ca ei incercau sa faca un experiment pe noii membrii (a se intelege cobai), deoarece aceste lucruri nu mai puteau fi schimbate in tarile lor.

     Aici, dupa cum am spus, esti tolerat. Dar cand vine problema de angajare ultimul cuvant il are conceptiile celui care recruteaza forta de munca si nu ce spune legea tarii respective. De exemplu, in firma unde eu muncesc nici un marocan nu mai are ce cauta. Argumentul: sunt rai. Nici chiar negrii nu sunt foarte agreati. Iar de la 1 ianuarie aceste lucruri se vor inrautatii si mai mult, doarece fiecare angajator va apela doar la unele elemente din decret. Apeland doar la acele cuvinte sau propozitii care sa-i sustina cauza in fata recrutului. 

     In acel moment cuvantul strain va desemna tot ceea ce nu este spaniol, uitandu-se ca un cetatean comunitar are drepturile lui. Si ca pentru el nu mai trebuie sa se foloseasca conceptul de strain, ci cel de european comunitar.

     Oare cum s-ar simti un spaniol care s-ar duce la munca in Franta sau Belgia sau Italia, iar acolo ar fi tratat ca un african care doreste sa imigreze (azi se incearca stoparea imigrarilor din africa in Spania, Franta, Italia, Marea Britanie)? Intrebare retorica!

Anunțuri

Un gând despre “¿Que soy yo?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s