Pierdut talmaci. Gasitorului recompensa!

Standard

     Recent pe Agora Christi dr. Radu Gheorghita (un fost profesor drag mine) a scris un articol. Nu as fi reactionat in nici un fel la el (Noe si turnatorii), daca n-as fi citit comentariile. Citind articolul si comentariile am realizat ca unele reactii nu au nimic de a face cu ceea ce profesorul meu a dorit sa spuna. Acest fapt, de altfel, m-a provocat la scris.

     Oricine citeste cu atentie, nu pe diagonala, poate observa, inca de la prima lectura, ca dr. Radu Gheorghita are in vedere trei planuri atunci cand scrie: 1) unul general – atitudinea noastra in raport cu cei care au colaborat; 2) unul personal si 3) unul stiintific – cautarea unui hermeneut. Pentru a fi cat mai clar in expunere el apeleaza si la doua ilustratii sau imagini – Noe si intrarea lui in UTC.

     Ceea ce m-a surprins pe mine cel mai mult la comentarii a fost faptul ca toti au interpretat foarte rigid ilustratiile dr. Radu, desi, cu siguranta si unii dintre ei au folosit ilustratii biblice in predici, care daca erau luate la puricat nu aveau nici o legatura cu omilia in sine. Dar, in fine, cand e vorba de altii sa-i taiem si sa-i spanzuram, cand e vorba de noi sa avem ingaduinta.

     Inainte de a merge mai departe, trebuie sa recunosc si sa remarc doua elemente importante: a) titului articolului, dupa cum si unul dintre comentarii remarca, este neferici, adica nu este cel mai potrivit pentru ceea ce autorul doreste sa scrie si b) in opinia mea articolul nu este gata, ar trebui sa existe cel putin o parte secunda, deoarece aici nu descoperim decat doua elemente: necesitatea unei interpretari a dosarelor de colaborare si a unui hermeneut care sa faca aceasta talamcire. Deci, eu astept continuarea articolului.

1) Planul general. Inca din introducere autorul intentioneaza sa ne trasmita faptul ca el nu va merge pe lina clasica „sangele nevinovatului Abel, care asteapta ispasirea”, o linie normala si justificata. Dimpotriva, el doreste sa vada o alta fata a acestui eveniment, si anume: atitudinea noastra la actul de colaborarea/la pactul cu securitatea a unor frati intru Cristos. Pentru a exemplifica cat mai clar acest fapt el apeleaza la ilustratia Noe. Aici avem doua moduri de abordare a pacatului patriarhului: 1) vizualizarea, trambitarea si batjocorirea lui (Ham) si 2) refuzul de a savura pacatul, repararea greselii si rusinarea (Sem si Iafet). 

     Radu Gheorghita apeleaza la aceasta pictura, deoarece el considera ca ea reflecta cel mai bine modul in care azi este tratata problema colaborarii cu securitatea de unii dintre mai marii evanghelicilor (baptisti, penticostali etc). Azi lumea evanghelica se imparte in doua partide: cei care se aseamana lui Ham si cei care se aseamana lui Set si Iafet. Una din criticile care ii se aduc dr. Gheorghita este faptul ca intentioneaza sa ascunda faptele inaintasilor nostri. Nu stiu daca se poate spune explicit acest lucru, mai ales ca articol nu ofera solutii clare cum s-ar putea aplica varianta Set-Iafet. Unicul lucru pe care-l face este sa arate direct si indirect ca solutia Ham a fost aplicata din plin.

2) Planul particular. Un lucru dem de lauda pe care scriitorul il face este privirea in oglinda. Inainte de a incepe analiza faptelor inaintasilor lui, autorul se priveste in oglinda. Doreste pentru inceput sa vada daca exista vreo diferenta intre el si ei, intre faptele lor si faptele lui. In aceasta introspectie isi face aparitia cea de a doua ilustratie din articol ilustratia UTC.

     Nu am inteles de ce din nou comentatorii s-au legat atat de mult de aceasta ilustratie, chiar daca autorul a aplicat-o si la alta persoana (nota: nu cred ca trebuia sa faca nici o referire la Daniel Mitrofan si intrarea lui in UTC, nu are nici o relevanta in aceasta expunere). O ilustratie e ilustratie. Trebuie vazut mai intai de toate imaginea pe care o transmite a si pe urma, daca exista asa ceva, o alta idee. Un lucru pe care foarte multi dintre cometatori nu l-au avut in vedere este modul in care autorul interpreteaza un text sau un evenimet, adica modul subiectiv si nu cel obiectiv (despre ce intelege autorul prin interpretare subiectiva – daca nu si-a schimbat-o intre timp 🙂 – voi vorbi in Episdoul 15 cand voi scrie despre prof. Radu Gheorghita).

     Ilustratia UTC vorbeste despre modul cum autorul s-a raportat la un evenimet din viata lui. In aceast tablou vedem un tanar care ascunde originile si optiunile lui religioase, atitudinea si raspusul lui atunci cand este intrebat „Cum de nu esti in randurile tineretului comunist?”, precum si sentimentele pe care le traieste in clipa in care el accepta de buna voi si ne silit de imprejurari sau sub presiune de a intra in randurile acestei organizatii PCR. Nu cred ca aceasta ilustratie este universala. Mai mult, nu in toate cazurile ea poate fi luata drept model. Ea doar scoate in relief un anumit detaliu: caderea in fata unui examen minor. Mesajul ilustratie este unul destul de simplu: priveste in viata ta si uita-te. Ai facut fata la testele, examenele din viata ta ca sa poti sa te asezi azi pe scaunul de judecator cu o minte curata si limpede? Autorul scrie ca el nu este indreptatit sa se aseze pe un astfel de scaun, chiar daca aparentele ar lasa de inteles ca are toate calitatile si toate insurile spre a fi pe un astfel de scaun. Argumentul lui este unul moralo-spiritual: cadera la un test simplu, cand nu era constrans dintr-o parte sau alta, pe cand unii dintre ei au cazut, tocmai din cauza acestor constrangeri (amenintari cu moartea lor, a familiei lor, etc.).

3) Necesitatea unui hermeneut. Deschiderea dosarelor colaboratoriilor cu securitatea ne cheama vrand ne vrand si la o interpretarea a acestora. Nu putem sa facem ca si cei din CNSAS atunci ei vad un dosar de colaborator. Noi nu avem rolul de a spune ca acesta a colaborat, a facut politie politica sau a dat doar note informative normale, cerute de lege, ceea ce pana recent facea CNSAS-ul. Menirea noastra ca si crestini este de a oferi o solutie diferita de cea laica. Daca am judeca dosarele la fel ca ei atunci nu ar mai exista nici o diferenta intre ei si noi. Daca si noi am vedea lucrurile doar in alb-negru atunci nu cred ca s-ar mai putea vorbi despre o solutie in aceste cazuri cat despre o sentinta. Din acest motiv, autorul vine si cauta sa creioneze un potret al talmaciului. In opinia lui, adevaratul interpret al dosarelor ar trebui sa fie unul care a trecut prin episoade asemanatoare cu cei ale caror dosare le citeste, dar a iesit biruitor. Unul care sa aiba o privire subiectiva si nu obiectiva, adica unul care sa tina cont de toti factorii. Una e cand avem de a face cu un colaborator/informator care s-a vandut de buna voie pentru un pum de monede si e alta cand unul a fost fortat prin amenintari, batai sau torturarea familiei (e mai usor sa suporti sa fii tu torturat, dar e mai greu sa-i vezi pe ai tai loviti din cauza refuzului tau). E una cand unii au fost dusi de nas – Biblia spune ca trebuie sa te supui autoritatilor. Mai mult, acest lucru este un act patriotic – si alta este atunci cand tu te oferi de buna voie sa-ti vinzi fratii doar ca sa ai o pozitie sociala favorizata ori sa ai mancare din belsug cand ceilalti nu aveau suficienta paine pe masa.

     In concluzie, articolul ne cheama pe toti la sa cautam un hermeneut calificat – atat moralo-spiritual, cat si academic – pentru a ne talamcii aceste dosare, iar daca nu avem o persoana care sa indeplineasca simultan cele doua conditii, atunci cel putin cei care au trecut prin incercari asemanatoare sa ne invete pe noi cei care nu am trecut prin acele vremuri: a) cum sa intelegem anumite fapte, b) sa avem o atitudine diametral opusa de cea a calaului, c) cum sa spunem pacatul pe nume, d) sa-i ajutam pe cei care au gresit sa-l recunoasca, e) nu sa-i punem la zid, ci sa-i ajutam sa nu paraseasca Biserica lui Cristos si nu in ultimul rand, f) asumarea trecutul nostru plin de rebeliuni si sa spunem „Ne vei uita, oare, pentru vecie? Zilele cat ne parasesti vor fi pentru mult timp? Intoarce-ne la Tine si ne vom intoarce! Reinnoiste-ne zilele ca cele din trecut! Sa ne fi respins Tu de tot si sa te fi maniat pe noi peste masura?!” (Plangeri 5:19-22) ca si Biserica.

     Ei sunt trecutul nostru, chiar daca au gresit. Nu avem nici un drept sa ne debarasam de ei. Pe langa greselile lor ne-au lasat si o alta mosternire: credinta intru Cristos Domnul. Nu cred ca trebui sa-i judecam doar din perspectiva unor fapte, ci din perspectiva intregii lor vieti. Iar pe aceia care pana azi nu au avut curajul sa-si confrunte pacatul colaborarii sa-i ajutam sa o faca, pentru ca pacea lui Dumnezeu sa le umple inima.

Anunțuri

Un gând despre “Pierdut talmaci. Gasitorului recompensa!

  1. Stimate domnule,
    Obsesia pe care o văd în ultima vreme referitor la deconspirări, colaboratori, precum şi această avansare oarecum hilară a necesităţii vreunei hermeneutici a turnătoriei mi se pare a fi devenit in ultima vreme un hobby romanesc, un hobby provincial (provincia romania, ţara europa).
    Nemaivorbind de faptul că nu poţi plia o ştiinţa (hermeneutica) după câte aplicări poate avea în realitate (ce-ar fi să facem şi o hermeneutică a Armatei romane de la stalingrad, o hermeneutică a dinastiei Tang chineză, o hermeneutică a gastronomiei romanesti…samd).
    Cu respect,
    Sebastian Mihaila

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s