Episodul 14

Standard

     Nu stiu de ce, dar la noi in grupa era foarte vizibil, exista o reticenta la profesorii care ne erau bagati pe gat pentru o ora sau un modular, despre care presupuneam ca nu va avea nici o legatura cu examenul. Aceasta banuiala, am impresia, a facut sa avem reactii din cele mai diverse la aceste cursuri extra culicurrare.

     Imi amintesc ca in anul II, indrumatorul de an l-a lasat pe dr. Ioan Bunaciu in locul lui la un cursu. Prof. Bunaciu preda la facultate doar cursul de „Istoria Baptistilor”, chiar daca l-a noi la clasa a vorbit despre texte controversate din Noul Testament (domeniu in care, din cate cunosc eu, are si o carte).

     Ne-cunoscandu-l pana atunci, decat din auzite, pe prof. Bunaciu si pentru ca eu, si nu numai, doream sa facem cursul nostru normal cu profesorul nostru a declasat un buton in creierul meu. Era perioada in care imi placea sa caut tot felul de intrebari din cele mai dubioase. De altfel, incepand cu anul al II-lea acest sport incetul cu incetul va disparea, ajungand ca in ultimul an de facultate sa nu mai pun intrebari aproape de loc.

    Cum eram foarte multi studenti la acest curs, din diferite sectii, eram obligati sa stam cate 3 intr-o banca. De aceasta data s-a nimeri sa fiu cu Vasi si cu Teo (il voi numi asa deoarece el va mai aparea in amintirile mele), care un an mai tarziu imi va deveni si coleg de apartament.

     In perioada aceea ma gandeam foarte mult la definitia Bisericii. Incercam sa caut un raspuns care sa lase cat mai putine spatii goale. Partea nefasta la acest curs predat de dr. Bunaciu a fost ca a atins tangential si acest subiect. Atunci i-am spun lui Teo sa-l intrebe ceva. Eu nu-mi mai puteam permite sa intreb, deoarece intrebarile mele au creat prea multe valuri pana atunci, motiv pentru care am apelat la un prieten. I-am spus in idee despre ce este vorba. Intrebarea era ceva de genul „Ce este Biserica? Totalitatea credinciosilor vii si morti/adormiti in Domnul? Daca da, atunci inseamna ca conform lui Iacov – care ne indeamna sa le cerem altora sa se roage pentru noi atunci cand suntem in necaz – putem apela si la sfintii care au adormit de mult sa mijloceasca pentru noi, deoarece si ei fac parte din Biserica.” Intrebarea avea o capcana. Daca spuneai ca Biserica este doar totalitatea celor vii atunci urma o alta intrebare: „Dar cei morti nu mai fac parte din Biserica?” Daca spuneai ca ea este totalitatate celor vii si morti atunci rugaciunea/rugamintea adresata mortilor sa mijloceasca pentru cei vii putea avea ca si suport biblic textul din Iacov.

     Teo, si din cauza timpului scurt in care am pus la punct intrebare si din alte motive, el o mai scurteaza putin, omitand partea cu textul din Iacov, care mie mi se parea foarte importanta. La auzul intrebarii dr. Bunaciu se aprinde putin si incepe sa ne spuna ca in nici un caz nu se poate vorbi despre Biserica in termenii in care noi am definit-o. Mai mult, cat despre rugaciunea pentru morti ea nici nu intra in calcul. Dupa acest scurt incident a si sarit foarte repede la un alt subiect controversat.

     Dupa intrebarea noastra (putin lipsita de bun simt – mai ales ca era tendentioasa), dr. Bunaciu ne-a povestit o intamplare legata de cursul pe care-l preda. Spunea ca intr-o zi a avut o discutie cu 2 penticostali pe pneumatologie. Cum nu ajungeau la nici un rezultat unul dintre penticostali il parafazeaza pe Pavel „Domnul sa ne luminze pe toti”. La care dansul le raspune: „Nu! Apostolul nu spune <Domnul sa ne lumineze! Ci, sa va lumineze.>”

     Peste ani voi mai avea privilegiu sa ma intalnesc cu dr. Ioan Bunaciu. De aceasta data nu mai puteam pune intrebari. Nu mai eram in masura, deoarece el era in comisia de examinare la licenta, iar eu eram examinatul. In timp ce stateam in sala si-mi asteptam radul, dansul ca sa ne mai descreteasca fruntile noua si celorlalti colegi examinatori ne-a relatat o intamplare din perioada anilor ’70.

     Spunea ca prin anii ’70 a avut loc o intrunire ecumenica la Cluj. Acolo erau adunati liderii tuturor denominatiunilor crestine legale din Romania. La un moment dat se ridica un episcop ortodox si zice:

– Prea Fericite Patriarh, onorata adunare, da-ar Domnul ca intr-o zi sa fim toti o turma si un pastor!

     Dupa el la tribuna s-a urcat presedintele de atunci al Cultului Baptist.

– Bun gand, domnule episcop! Bun gand onorata adunare! Insa cu acest gand cu toti ne vom duce in mormant!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s