Episodul 9

Standard

     Oricat de grea si de stresanta ar fi fost scoala, e imposibil sa nu fi existat ceva care sa nu-ti fi facut placere. Nu se poate sa nu fi existat vreun curs sau vreun profesor care sa-ti fi placut in mod deosebit.

     De fiecare data cand revin la perioada studentiei, primul lucru pe care il zaresc sunt profesorii mei dragi. Nu pot sa ma laud ca am indragit toate cursurile sau toti profesorii, insa pe cateva dintre cadrele didactice nu le pot da uitarii. Nu am cum sa las ca praful sa le acopere amintirea. Azi m-am gandit sa vorbesc despre unul, urmand ca in continuare sa-i mentionezi pe toti si modul cum i-am perceput in anii de scoala. I-am ales in mod aliatoriu, adica primul care mi-a venit in minte, deoarece nu pot face o ierarhie intre ei, mai ales, ca fiecare este deosebit in felul lui.

     Eram in primul an de studentie cand la cursurile de VT si limba ebraica am facut cunostinta cu un cvasi-evreu. Spun un cvasi-evreu, pentru ca desi era roman get-pe-get, totusi constructia faciala – fata alungita si osoasa – inconjurata de barba te ducea imediat cu mintea la un rabi evreu. Aceasta este prima impresie pe care o poti avea atunci cand te intalnesti cu Silviu Tatu435.jpg, inainte de a face vreun schimb de vorbe. Din momentul in care intrai in discutie cu el realizai ca distanta la care te-ai fi asteptat s-a narutit fara sa realizezi. Desi, niciodata nu ne-a impus o linie de adresare – frate, dumneavoastra, etc. -, totusi parca iti era greu sa-i spui pe nume (diferenta de varsta nu era atat de mare intre noi, pana in 10 ani). Acest lucru mi-a fost greu si mai tarziu cand lucram impreuna la proiectul de traducere a bibliei sau cand mi-a fost coordonator la licenta la ITP Bucuresti.

     Si azi imi amintesc, in linii mari, modul cum s-a prezentat in fata grupei. O prezentare scurta, la obiect, plina de imaginatie si amuzament. Prezentarea suna ceva de genul „Numele meu este Silviu Tatu. Sunt casatorit cu…. si pana acuma avem trei fetite. Sper ca pe viitor sa nu ramana asa.” Nu puteai sa nu razi la o astfel de prezentare, iar razand sa nu te destinzi la curs.

     In primul an, ca sa ne faca sa invatam cat mai repede anumite lectii (e.g. transcrierea tarnsliterara sau scrierea cu caractere evreiesti) ne stimula cu puncte suplimentare. Insa aceste puncte suplimentare nu le puteai lua decat daca erai foarte rapid de mana si scriai si corect. Pe de alta parte, orice profesor are favoritii lui si acest lucru se observa. Si el avea un favorit, pe unul din amicii mei, care era si colegul meu de banca, coleg cu care faceam tot timpul concurs de rapiditate. In prima faza iti este mai greu sa te obisnuiesti cu ideea de favorit la facultate, insa pe parcurs te obisnuiesti cu ideea si nu-i mai oferi atata importanta. Intelegi ca daca cineva este mai exigent cu tine, decat cu alt coleg de clasa, aceasta se datoreaza si modului in care profesorul face distinctie intre voi. O abordare exigenta a profului nu trebuie neaparat vazuta ca avand ceva cu tine ca persoana, cat mai degraba ca cere mai mult de la tine decat ai vrea tu sa ceara. Iar, Silviu ca si profesor se incadara in acest gen de cadru didactic.

     Cand m-a cooptat sa fac parte din echipa de traducatori, mi s-a parut o onoare. Nu puteam sa refuz o astfel de oferta. Pentru mine, pana atunci, acel grup/echipa mi se parea un cerc inchis unde nu aveai cum sa intri. Desi, in realitate lucrurile nu stateau chiar asa. In timp ce lucram la traducerea cartii „Plangeri” mi-a sugerat sa incerc o traducere in forma de acrostih. Au fost cateva incercari de acrostih la inceput, incercari pe care le-am abadonat din vari motive. Doar, dupa masterat, in exil am reinceput sa lucrez la acrostih.

     Intr-un an unul din colegii de grupa a facut un referat la VT fara nici o carte la bibliografie. Dupa acel incident am mers prin biblioteca si nu am mai gasit nici o carte editata de GBV. Noi vorbeam intre noi si spuneam ca Silviu – care la ora aceea era bibliotecar sef – dupa ce a gasit acel referat fara bibliografie s-a dus de urgenta in biblioteca si a scos toate cartile editate de GBV (nu cred ca acesta a fost rationamentul pentru care au disparut acele carti!), ca sa nu mai gaseasca un referat bazat doar pe inspiratie extra-bibliografica.

Anunțuri

3 gânduri despre “Episodul 9

  1. Am reusit sa le retin notandu-le undeva… intr-un dosar al creierului meu. Nu de alta, dar nu voiam sa uit atat de repede o poveste atat de recenta. Mai ales atunci cand stii ca istoria ta se duce prea repede si nu tot timpul reusesti sa te bucuri de ea.
    Azi, incerc sa ma bucur de ce a fost ieri, de ce este azi si de ce va fi maine, poate ca un pre-adolescent sau poate ca unul de varsta a treia, care-si reitereaza trecutul scriindu-l.

    Multumesc pentru comentariu!
    Te astept si alta data cu astfel de comentarii ori cu altele si mai poetice :)!

    O saptamana linistita!

  2. Multumesc mult pentru aceasta postare!

    Ma simt ca un colectionar care a mai gasit ceva din pretioasa lui colectie despre oameni. Am un respect aparte fata de Silviu Tatu desi nu l-am intalnit niciodata. Ii urmaresc doar blogul si ascult / citesc cu drag povestiri despre el.

    Tot ce-i bun!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s