Episodul 4

Standard

     Din cand in cand te prinde un dor de perioada studentiei si atunci te intorci sa vezi cum a fost. Te intorci nu numai la evenimentele care au fost frumoase, ci si la cele mai putin frumoase sau chiar stupide. Inainte de a scrie si despre lucrurile mai putin placute si cele placute din studentie, se pare ca m-am pornit pe lucrurile stupide. Iar Fritz, personajul de care am pomenit si intr-un episod anterior, este unul din indivizi care nu puteau crea decat o poveste stupida.

     Avea mania sa-i streseze pe unii studentii cu anumite intrebari, mai mult sau mai putin legitime. Dar in special pe acei studenti fata de care avea un sentiment de inferioritate. Mai mult, ii placea ca aceste intrebari si manifestari de om redus sa le faca si public. Eu fiind foarte tanar in aceea perioada nu tot timpul reuseam sa ma abtin sa nu-l contrez. Iar aceste contre publice am impresia ca incetul cu incetul au condus la plecarea mea prea timpurie din facultate. Nu spun ca numai el a fost de vina pentru aceasta disparitie a mea inainte de a-mi lua licenta, si eu am avut partea mea de vina, si altii care au stiut sa inveteze evenimente la care eu nu am luat parte. Deci, intr-o fraza „o suma de evenimente, circumstante si persoane – printre care si eu – au condus la un sfarsit tragic”. Dar despre asta voi vorbi mai tarziu. De altfel, acuma e prea devreme.

     Incepusem sa povestesc o alta istorie Fritz-eu, istorie care din nou ajunge la urechile capelanului (am aflat despre asta mai tarziu). Am senzatia, ca si atunci de altfel, ca acest Fritz avea nevoie sa se spovedeasca tot timpul capelanului. Simtea nevoia ca cineva sa-l reabiliteze, sa-l readuca pe linia de plutire, sa-l mangaie pe crestetul capului si sa-i spuna cu o voce blanda “Ei dragul mosului, asa e in viata! Te crezi tare si brusc te loveste unul in bornau! Dar nu-i nici o problema exista medic care sa te refaca si oameni care sa te linisteasca, daca nu sunt medicamente-calmante!”

     Era o zi de miercuri, cand toti studentii erau putin agitati, deoarece era una din cele mai incarcate zile pentru majoritatea: dimineata cursuri, la 12.30 capela, la 1.30 masa, la orele 2-3 cursuri din nou. Unii dintre noi ne grabeam foarte tare ca sa reusim sa mancam si sa putem merge la cursurile de la ora 2. In acele momente nu prea aveai chef de glume sau de teologie sau de alte lucruri, ci cum sa reusesti sa-ti iei mancarea si sa fugi la cursuri cat mai repede. Intr-o astfel de zi pe Fritz il prinde inspiratia sa ma deranjeze. Stateam la masa si mancam impreuna cu alti colegi mai mici, cand isi face si el aparitia cu intrebare lui constanta: <<Unde iti este Biblia, Dobra?>> Uitandu-ma la el in ochii mei se putea citi lejer “ba tampitule nici aici nu ma lasi in pace, iar vii tu cu aceeasi melodie”. In capul meu ma intrebam ce sa-i raspund? Ce sa fac? Sa tac sau sa nu tac? Sa-l ingor nu puteam, ca atunci ar fi staruit in “desteptaciunea-i”. Atunci ma las cuprins de furia ce era in mine si-i replic: <<Care dintre ele? Cea in germana, in engeleza, in franceza, in greaca, in ebraica, in romana?>> La auzul acestui raspuns a reusit sa schiteze un zambet sters. Parca nu-i venea sa creada ca din nou a cazut in propria-i capcana. A sperat ca de asta daca sa nu mai am replica si sa iasa el victorios in fata celor cu care eram la masa.

     Partea proasta a acestei povesti era ca eu nu m-am simtit un victorios, deoarece nu aveam nici o lupta de dus cu nimeni. Atunci nici chiar cu mine. Cateva saptamani mai tarziu capelanul campusului ma invita la dansul in birou – nu facea foarte des asa ceva, doar cand voia sa-mi transmita printre randuri anumite atentionari. Dupa ce discutam ceea ce aveam de discutat la final imi spune:

– De ce atunci cand ai fost intrebat “Unde iti este Biblia?” ai raspuns care dintre ele?

– Dar am fost intrebat la masa!

– Numai un cretin te intreaba asta la masa!

– Asta e!

    Pana si capelanul a realizat ca a fost o supizenie toata istoria aceasta, iar eu am inteles ca Fritz relateaza numai ceea ce vrea el. Nu l-am inteles niciodata pe acest, mai nou – din cate am aflat -, dr. Fritz ce dorea de la mine, mai ales ca nici macar nu ma cunostea cine sunt, ce-mi trece prin cap, cu ce ma ocup in timpul liber. Dar se pare ca una din marile lui bucurii si/sau placeri era sa-l sape pe cel care ii crea un sentiment de inferioritate. 

     Iata un bun exemplu de profesor in teologie evanghelic. Daca un astfel de om continua sa predea la catedra ma intreb cum vor fi studentii lui? Cu cine vor arata ei? Pe cine vor lua ei ca exemplu? Pe dr. Fritz sau pe altul? Greu de raspuns! Mai mult, cu astfel de oamenii evanghelicii vor sa schimbe Romania in bine?! Sa demonstreze ca ei sunt ai lui Cristos si nu betivul din sant, care isi spune ortodox la pasti, la craciun, la boboteaza sau la alte sarbatori ale sfiintilor, iar in rest injuraturile lui sunt numai despre biserici, sfinti si cristosi. Nu cred ca este o mare diferenta intre dr. Fritz si acest betiv. Nu cred ca noutatea pe care acest profesor vrea sa o imprime in Romania este mai buna decat vorba catecului popular “ia mai bea un paharel sa ne veselim nitel”. Dar acesta este un alt subiect. 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s