Episodul 2

Standard

     Un lucru pe care multi profesori il uita cand ajung la catedra este ca ei la radul lor au fost elevi si studenti. De multe ori se comporta de parca ei s-ar fi nascut direct acolo fara a trece prin toate etapele scolare. Uita foarte repede de stresul prin care trece un student/elev daca toata ziua este „fredonat la melodie”. Si daca acest student/elev reactioneaza spun despre el ca este rau, indisciplinat… si sa nu continui cu epitetele folosite de cadre, ca de har Domnului ca au o imaginatie bogata in a descoperii cuvinte pentru a creiona un astfel de student.

     Si eu la randul meu am trecut prin stresul generat de un cadru didactic. Cadru pe care nici nu-l cunosteam pana in anul II de studentie. De altfel, daca bine retin atunci sosise de peste mari si tari (cum spune basmul) la noi pe „plantatie”, impreuna cu sotia. Ca o paranteza la acest capitol as vrea sa mentionez un zvon care circula printre studenti. Se spunea ca acest profesor (impropriu spus, deoarece nu cred ca era mai mult decat preparator), pe care il vom numi Fritz, i-ar fi furat iubita celui mai bun prieten din facultate. Daca acest eveniment este real atunci spune totul despre cine este si cum vede viata.

     Dar sa parasim viata lui particulara si sa ne indreptam pasii spre unul din evenimentele comune. Acest eveniment are loc pe la mijlocul anului III. In mod normal, noi stiam ca in fiecare an vom avea cursuri suplimentare cu oameni din afara institutie de invatamant. Aceste cursuri erau obligatorii, desi niciodata nu am dat examen din ele, chiar daca de fiecare data eram amenintati cu examinarea. Doar in primul an a tinut faza, pana am inteles cum stau lucrurile.

     De aceasta data, cel care era invitat la grupa noastra era o persoana importanta din SUA cu care scoala dorea sa intareasca legaturile pe mai multe planuri (relationare, educationale, financiare – sponsorizarea de proiecte administrative sau studentesti), fapt care e normal pentru o scoala care se auto-finatiaza. Am mers si eu la aceasta intalnire la care trebuia sa ia parte ca si traducator Fritz. Stiind ca materia care se va preda nu va fi materie de examen, mai mult ca, de obicei, invitatul expune ceva din experienta lui profesionala (in acest caz pastorala), iar noi avem dreptul sa intrebam tot ce dorim pe marginea subiectului prezentat. Imi amintesc ca cele mai dese intrebari la aceste cursuri extra curriculare erau: Cati copiii aveti? Cati membri are biserica pe care o pastoriti? Si altele de genul acesta. Intrebari care sa nu puna in incurcatura pe oaspete.

    Dupa cum spuneam Fritz trebuia sa vina impreuna cu acest domn distinct – desi era roscat, era chiar simpatic – la noi la grupa. Eu imi luasem o carte oarecare la mine, ca in cazul in care subiectul dezbatut nu ma atrage sa am si eu ce face cele 2 ore care sunt obligat a le petrece la clasa. Fritz, dupa cum era obiceiul lui, se leaga de viata mea. Imi cere sa-l traduc pe invitat. Face asta doar asa pentru a se simti si el bine. De obicei, nu ma simt in largul meu ca si traducator/interpret mai ales ca stiam ca in clasa sunt altii mult, mult mai buni decat mine la acest capitol. Cu aceasta joaca de cuvinte da sa iasa afara din sala de curs, cand ce sa vezi…. observa ca imi lipseste Biblia. Noi eram obligati sa avem Biblia la fiecare curs. Se intoarce din drum, desi cu 2 minunte mai devreme spunea ca se grabeste ca e foarte ocupat, ca sa ma intrebe: „Unde iti este Biblia?” Stiam ca orice voi raspune va sari ca ars sau cum spun altii „ii va sari mustarul” am cautat si eu un raspuns inedit: „Se odihneste!” La auzul acestui raspuns, uita ca are de lucru se intoarce 180 de grade si incepe sa strige, mai degraba sa urle, la mine. Cum pot eu sa spun una ca asta, ca de vine la mine ma da de un perete si tot ma imprastiu. Oarecum avea dreptate, eu la ora aceea nu aveam mai mult de 64kg pe cand el cred – dupa cum arata – depasise 100 de mult. Deci exista toata posibilitatea sa ma sfarame de un perete.

     Domnul invitat, nu pricepea o iota din ceea ce se discuta insa observa faptul ca unul este foarte agitat, nervos, rosu ca racul si cu vocea ridicata, pe cand celalalt calm, linistit, cu un zambet ironic, care parca spunea „Ma prostule iata ce ai reusit sa faci cu desele tale magarii! Ai dorit sa ma scoti din pepeni, dar iata ca tu esti cel care se face de ras nu eu!” 

     Am aflat mai tarziu ca Fritz s-a dus la capelan si i s-a plans de acest eveniment. Nu stiu cat de exact i-a relatat evenimentul (mai tarziu mai are loc un incident intre noi pe care il va relata intr-o versiune aparte, dar despre el voi scrie alta data), cert este ca pastorul campusului l-a trimis sa se impace cu mine, fara sa-i dea dreptatea mult sperata si dorita. Imi amintesc ca in ziua aceea am revenit in camin numai pe la 22.30 – ora de inchidere a caminului – doar ca sa nu ma intalnesc cu el. Stiam de la colegi ca ma cauta, insa nu voiam a ma intalni cu el. Cand am intrat in apartament (caminul era impartit pe apartamente), colegii de camera mi-au spus ca Fritz vrea sa ne vedem in biroul lui, indiferent de ora la care vin.

     Tot timpul m-am intrebat: „Daca te dai drept un crestin autentic, mai mult daca doresti sa-i inveti si pe altii ce inseamna a fi crestin, cum de tu nu poti face un lucru minor:  sa te stapanesti indiferent de situatie?” Din cate imi dau eu seama dorinta noastra e sa-i facem pe ceilalti sa fie cum am vrea noi sa fim si pentru aceasta facem tot posibilul – discursuri, disciplinari, etc -, dar cand e vorba ca noi sa ne schimbam dam vina pe temperament. Cata ipocrizie! 

Anunțuri

2 gânduri despre “Episodul 2

  1. E una sa te enervezi si alta sa te controlezi, nu e asa Ruben? Daca fiecare dintre noi la nervi am reactiona agresiv cred ca ar fi o lume foarte interesanta.
    Poate ar fi trebui sa ma enervez si eu in clipa respectiva si sa reactionez in acelasi mod. Atunci show-ul ar fi fost unul pe cinste. Ce pacat ca eu caut sa ma stapanesc in cele mai multe cazuri :((. 🙂
    De exemplu, am avut posibilitatea sa cunosc oameni care lucreaza 13 ore pe zi intr-un stres continuu si cu nervii intinsi la maxim. Insa nu i-am vazut reactionand in forma lui Fritz. Mai mult, ei nici nu-i invata pe altii cum sa fie mai disciplinati intru conduita.
    As fi fost mult mai intelegator cu el daca, stiindu-se cu musca pe caciula, nu ar mai fi dat sfaturi si povete la nimeni despre ce inseamna un comportament crestin, pana cand el nu ar fi devenit un exemplu in traire. Astfel, vorbele lui ar fi fost insotite de puterea faptelor si nu a cuvintelor goale, dar frumos prezentate.
    Ah, am uitat! El este indicatorul, nu cel care merge in directia pe care o indica. Imi pare rau Ruben, ca am uitat acest mic mare detaliu. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s