Munca – innobilare sau indobitocire?! (1)

Standard

     Atunci cand esti in tara natala si te o mori cu munca de zi cu zi foarte rar ai chef de intrebari existentialiste. Poate, doar atunci cand te plictisesti de moarte. Insa, cand, parasesti glia strabuna si incepi sa lucrezi printre straini si co-nationali mintea incepe sa-si ridice tot felul de intrebari. Una din intrebarile care mi-a stabatut gandrurile intr-o zi de munca era: Ce este munca – innobilare sau indobitocire?

     Cu ani in urma, cand eram intrebat ca de ce nu mai muncesc (ma refer la munca fizica) cu atata chef cum o faceam cand eram mai mic le raspundeam simplu: „prostul cand da de intelepciune uita de munca”. Si adevarul este acesta, in clipa in care reusesti sa te asezi comod intr-un „birou si sa mananci indigou” nu mai ai o atragere atat de mare spre munca fizica, fie ea chiar ocazionala. Dar in clipa in care ajungi dincolo de granitele tarii, unde munca de birou, cel putin in prima faza, dispare realizezi ca te intorci lejer la „munca de jos”. Si cand te-ai intors din nou la munca fizica si iti vezi colegii muncind incepi sa te intrebi: „munca te innobileaza sau te indobitoceste”.

     Privind la textul din Geneza, unde Divinitatea ofera omului munca ca un dat – „stapaniti pamantul” (1:28) si „sa lucreze si sa pazeasca” (2:15) – incepi sa te gandesti la ea ca o innobilare. Ca ceva prin care omul devine mai bun, mai aproape de el insusi si de divinitate. Ca ceva care il maturizeaza si il face mai responsabil atat fata de mediul inconjurator, cat si fata de rasa umana. Dar privind, astazi, la modul cum lucreaza te intrebi daca nu cumva munca la indobitocit. Il vezi ca trage din greu 12-13 ore pe zi. Il vezi ca pentru el nu mai exista sarbatoare, duminica sau mersul la Biserica. Ca de, el isi face un calcul si isi spune: „azi e duminica, daca merg la lucru fac ore extra care sunt platite cu atat, de exemplu sa zicem 10€/h. Facand ca de obicei 12-13 ore as castiga 120-130€ intr-o singura zi. Wow! Ce de bani! Atunci hai la munca.”

     Am cunoscut oameni care cel putin un an de zile au lucrat continuu, fara sambata si duminica, fara sarbatori religioase sau laice. Un singur gand aveau: banii! Si azi cand ma uit la ei ma intreb daca munca i-a facut mai bun, mai nobil sau dimpotriva, i-a trimis la polul opus.

     Goana acesta dupa bani prin munca a ajuns sa faca din om un adevarat sclav, un adevarat dobitoc, animal. Daca vede sau are impresia ca nu mai are de lucru, adica i s-ar diminua venitul intr-o zi, se uita cu ura la cel cu care lucreaza. Nu-l mai vede cu ochi buni. Singurul lucru pe care il vede in acel moment, asemenea unei fiare lovite de turbare, ca un dusman ce ar trebui sa dispara de pe planeta. In acele moment cel mai bine e sa nu stai langa aceste persoane. Atunci ele isi arata adevarata natura, natura pe care au dobandit-o in urma unei munci asidue.

     In concluzie, ceea ce ar fi trebuit sa-l innobileze pe om – munca -, a ajuns, din cauza goane dupa bani si cat mai multe bunuri, sa-l indobitoceasca; sa-l faca sa devina o fiara in loc de fiinta umana. Sa-l dezumanizeze in ultima instanta. Astfel ca, eu nu mai pot vorbi azi prea mult despre evolutia omul, cat mai degraba despre involutia omului – de la starea de om la cea de animal. Omul incetul cu incetul evolueaza spre animal ne-evoluat, si nu cum spun sustinatorii evolutionismului de la stadiul de animal ne-evoluat spre om evoluat.

Anunțuri

Un gând despre “Munca – innobilare sau indobitocire?! (1)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s