Episodul 1

Standard

Prolog

     Omul din cand in cand prinde gustul, dorul de a se intoarce spre copilarie, spre adolescenta, spre tinerete, spre studentie pentru a retrai, pentru a re-experimenta, cu alti ochi si cu alte sentimente, acele vremuri. De altfel, e chiar foarte placuta aceasta incursiune in trecutu-ti mai mult sau mai putin indepartat. Te face sa-ti amintesti de locuri pe care nu le-ai mai vazut de mult ori pe care nu le vei mai putea vedea niciodata din vari motive; te conduce spre albumele foto in care revezi chipurile unor colegi cu care nu ai mai luat contactul din clipa in care ai parasit scoala; sau chiar mai mult, te obliga parca sa retraiesti acele momente ale vietii.

     La fel si eu, azi ma intorc in vremea studentiei, perioada pe care am trait-o la intensitate maxima. Atunci nu am putut sa spun cat de minunata este studentia, dar acuma privind retro pot spun „au fost cei mai intensi ani din viata mea”. In primi trei ani pe care i-am petrecut la facultate nu am avut timp sa ma plictisesc. Nu am avut timp sa rasuflu in voie. E drept ca nu au fost niste ani usori, oarecum in aceea perioada parul a inceput sa-si modifice vadit culoarea, dar greutatea lor au creat oarecum farmecul vietii studentesti. Nu pot spune, cu mana pe inima, ca de vina pentru greutatea acestor ani au fost profesorii mei sau nu stiu cine din anturajul meu. Trebuie sa recunosc ca dupa cum eu nu am fost „usa de biserica” sau „sfantul din icoana”, tot asa nici altii cu care am intrat in contact nu au fost – studenti, profesori. Fiecare dintre noi am avut si avem „hibele”, momentele noastre in care reactionam diferit la anumite evenimente. De altfel, cred ca daca as fi fost „cuminte” in aceasta perioada nu as fi beneficiat de atat de multe experiente – placute si neplacute -, nu mi-as fi imbogatit viata cu diferite idei si invataturi, nu as fi avut la ce sa meditez azi cand scriu. Daca ma gandesc bine, inexistenta acestor amintiri m-ar fi facut sa cred ca studentia a trecut pe langa mine sau mai bine spus eu am trecut pe langa ea. Oricum, nu regret nimic din studentie decat Biblioteca faculatii la care nu am mai avut acces din clipa in care am plecat. Dar asta e. Viata merge inainte, chiar daca eu stau acuma in pat si scriu, si incerc sa fac tot posibilul s-o opresc din cursu-i sau sa-mi creez iluzia ca sunt din nou student.

      Daca as avea posibilitatea sa ma reintorc in trecutul meu si sa ma opresc fizic, nu intelectual, la varsta respectiva mi-as dori doar doua etape din viata mea. Prima e la varsta de 12-13 cand aveam libertatea de miscare, de visare fara a trebui sa meditez la grijile vietii: chirie, bani, haine, mancare, serviciu. La aceste detalii era cine sa se gandeasca, nu trebuia sa-mi fac eu probleme. Cea de a doua perioada ar fi studentia. E una din etapele din viata mea care mi-a placut cel mai mult. Si azi cand ma gandesc la ea ma prinde nostalgia acelor zile. Prietenii mei din studentie acuma sunt imprastiati prin toata lumea: Canada, SUA, Arad, Bucuresti, Cluj, Oradea, sau prin alte zone dar pe care nu le cunosc. Pana nici eu nu mai sunt, de altfel, in tara. Situatia in sine m-a obligat sa ma auto-exilez. Nu pot spune ca acest auto-exil este spre bine sau spre rau. Peste ani si ani, cand ma voi intoarce la perioada exilului (care s-ar putea sa fie pentru toata viata) am sa pot spune cum a fost, dar pana atunci… mai bine…

Episodul 1

     Nu ca ar fi imposibil sa scriu intr-o ordine cronologica amintirile din studentie, insa cred ca e mai bine a le scrie la intamplare. Singurul criteriu dupa care sa ma ghidez in scrierea acestui pseudo-jurnal este „amintirea care imi vine prima in minte”.

     De aceasta data vreau sa dau curs unei amintiri, care de mult o am in minte, legate de examenul la cursul de Etica. Una din regulile scolii era ca pentru plagiat/copiat la eseuri/examene studentul ori va fi pedepsit cu suspendarea studiilor pe o perioada de timp  ori cu exmatricularea. De la caz la caz. Nici un caz nu semana cu altul, dupa cum nici sentintele nu erau totdeauna aceleasi. Insa, din cate stiu eu, intotdeauna autorul plagiatului/copiatului era confruntat in fata unei comisii formate din profesori ai scolii. Daca bine retin, un „campion” – daca il putem numi asa – in descoperirea celor mai multe plagiaturi in referate era decanul facultatii. Datorita acestei regului, am avut examene in care nimeni nu ne supraveghea. Un astfel de examen a fost si cel de etica. Deoarece, in acel moment profesorul de etica era foarte ocupat cu probleme administrative – acreditarea finala a scolii – a venit si ne-a dat subiectele pentru examen dupa care a plecat, spunandu-ne „care cum termina, imi aduce examenul la rectorat”.

     Cum fiecare in timpul examenului isi vedea de treba lui sa scrie, nu puteai sa-ti imaginezi ca s-ar putea naste un scandal de copiere. Mai ales, ca nu prea se gaseau amatori in a face fituici, nu doar de teama sa nu fie prins si exmatriculat, ci nici sa nu-l vada colegii. Imaginati-va cum ar fi fost daca eu imi faceam o fituica si colegul meu de camera, care imi era coleg si de banca, ar fi aflat din intamplare lucrul acesta. Mai mult, dupa ce copiez vinerea la examen, duminica sa vorbesc de la amvon despre pedeapsa pentru furt din punct de vedere social si spiritual. Asta ar fi insemnat sa traiesc intr-un continuu paradox. Si oricum, mai devreme sau mai tarziu -chiar daca nimeni nu m-ar fi prins copiind – tot s-ar fi aflat despre fapta mea. Dar cum spuneam, in timpul examenului nu ma puteam gandi ca voi auzi ca unul din colegii mei de examen ar fi apelat la trucuri pentru al trece.

     La acest exament eram studenti din 4 sectii diferite – Muzica, Teologie, Asistenta si Litere – si din ani diferiti, datorita curriculumului scolar al fiecarei sectii in parte. Un student (nu va spun daca a fost fata sau baiat) este acuzat de catre proful de etica ca ar fi copiat la examenul lui. Nu uitati faptul ca in timpul examenului erau doar studentii fara vreun profesor sau asistent la supravegheat. Argumentele profesorului sunau astfel:

1. cursul scris era foarte greoi si greu de memorat;

2. studentul in cei patru ani petrecuti in facultate nu a demonstrat ca are o memorie extraordinara;

3. studentul facea parte dintre cei medii, nu foarte buni la invatatura.

     Este chemat la comisie si confruntat cu fapta pe care a savarsit-o. Vreau sa stiti ca acuzatia si argumentele profesorului erau sustinute si de catre decanul facultatii. Si chiar erau plauzibile. Nu cred ca a existat cineva din cadrul scorlii care sa se fi indoit de acuzatia adusa, excepand, poate, colegii acelui student. Probabilitatea ca acesti profesori sa se insele era sub 1%. Aveau un nas foarte fin si miroseau plagiatul/copiatul de la distanta. Ajuns la comisie studentul marturiseste ca a memorat cursul si nu a copiat. Argumentul lui la acuza ca pana atunci nu a demonstrat ca are o memorie foarte bun a fost ca i-a placut cursul. Mai mult, ca evenimentul sa se mai complice, in apararea studentului au sarit colegii lui de la litere si asistenta (aproximativ 50-60), care au sustinut ca nu avem de a face cu un act de copiere. Singurul lucru pe care comisia impreuna cu profesorul de etica l-au acceptat a fost re-examinarea studentului din tot materialul, iar in situatia in care el nu demonstreaza ca stie tot cursul risca sa plece acasa si sa piarda cei patru ani de facultate.

     Nu stiu daca eu as fi facut fata unui nou exament, de aceasta data oral si in fata unei comisii. Unui exament, de care sa stiu ca atarna 4 ani de scoala, tinand cont ca deja trecuse 1-2 saptamani de cand a fost examenul propriu-zis, ca s-ar putea sa am lapsusuri in fata comisiei din cauza emotilor sau chiar sa am unele probleme fizice din cauza tensiunii din jurul acestei re-examinari. Partea frumosa din aceasta amintire e ca studentul nostru, indirect, prin modul cum s-a comportat la exament la obligat pe prof sa-si ceara scuze publice pentru acuzatia nefondata pe care a adus-o.

     Ironia face, ca la 7-8 ani dupa acest incident profesorul de etica sa fie acuzat la randu-i de palagiat al cursului despre care am vorbit mai sus. In realitate, nu cred ca l-a plagiat intentionat sau ne. Marele lui defect a fost ca a acceptat tacit ca numele lui sa figureze pe Cursul de etica fara a face cateva mentiuni pe curs: 1) materialele care au stat la baza acestui curs scris si 2) note de subsol de la inceputul ficariu capitol unde sa se mentioneze de unde s-a inspirat. Recent prof a trimis o scrisoare celui care a facut denuntul de plagiat. Dupa ce am citit-o am fost surprins de modul ne-etic de a lucra in acest caz a fostului meu prof. 1) Aduce acuzatii unui alt profesor, care a fost in aceea scoala, ca ar fi facut cunoscut acest eveniment, dupa ce in prealabil, inainte de a plecat de la scoala, a foto copiat cursul. 2) Nu a luat nici o masura cu privire la cel care i-a scris numele pe curs – indiferent cine este aceasta persoana si ce benefici a adus scolii in toti acesti ani.

     Cat privesc acuzatiile aduse de proful la adresa unui fost coleg de breasla cred ca nu au nici o baza. Daca acel profesor ar fi dorit sa faca acest lucru nu trebuia sa astepte atatia ani o putea face inca din perioada in care era in universitate sau chiar a doua zi dupa ce a plecat, ceea ce se pare ca nu a facut. Merg putin si mai departe, la afirmatia ca erau numai 2 exemplare si acelea in Biblioteca scolii, asta denota fie ca doreste sa dezinformeze, fie nu e constient de cate exemplare a acestui curs sunt. De exemplu, aproape fiecare student isi foto-copia fiecare curs pentru el. Pana si eu am avut acest curs intr-o vara acasa, chiar daca cursurile afisate la casuta fiecarui profesor nu pot fi scoase din biblioteca. Cum am facut rost de el?… Simplu! Doar este un foto-copiator in biblioteca… Un alt argument adus de profu de etica era ca au fost multi colegi care l-au ajutat sa traduca diferite texte pentru curs si cand au fost adunate s-a creat o eroare tehnica. Din cate ii cunosc eu pe profesorii care la ora aceea erau in facultate nu cred ca exista unul singur care sa fi facut aceasta „eroare tehnica” din naivitate sau din neatentie. Dar indiferent cum a facut-o, dupa cum un student era/este sanctionat ca a uitat sa mentioneze sursa/sursele de inspiratie, si in acest caz, acel profesor trebuie penalizat din cateva motive: 1) a atribuit ceva unei persoane care recunoaste ca aportul ei este minim; 2) a facut ca renumele scolii sa fie murdarit cu „ideea de plagiat”; 3) scoala sanctioneaza plagiatul indiferent ca acesta se datoreaza naivitatii, erorii tehnice sau intentiei; 4) a facut ca asupra unui profesor sa planeze supozitia ca este „un hot la drum mare”, si in special asupra profesorului de etica. Daca acesta „mana criminala” nu este sanctionata atunci scoala are o nota tendentioasa. Intr-un mod se comport cu studentii, in alt mod se comporta cu profesorii.  

Anunțuri

2 gânduri despre “Episodul 1

  1. Ironic, doar in seara asta am dat peste aceste postari scrise de tine despre experienţa din studentie. Aşa că, la mare distanţă dau şi eu cu păreri, ca unul pentru care studentia este o perioada cel putin la fel de draga.
    Nu stiu daca tu ma mai tii minte, eram student la litere in anul 4 coleg cu persoana mentionata de tine in episodul cu examenul la etica. Nu era mediocru la invatatura, si era renumit intre noi ca invata pe de rost si reproduce cursurile si era o persoana foarte corecta. Nici vorba sa fii copiat. Ne-am dus toti colegii de la litere sa depunem marturie pentru el, insa nu am avut sorti de izbanda. Episodul a avut consecinte mari pentru persoana aceea (noi fiind in ultimul an, cu pregatire de licenta), si pe plan academic si personal.
    Pentru mine este un episod de trista amintire.
    Voi citi si celalalte episoade, deci vei mai primi comentarii „intarziate” probabil de la mine.
    Narcis

    • Naris normal ca stiu cine esti. Diferenta dintre Narcis 2001 si Narcis 2013 cred ca este parul :D. Argumentele pe care le-am prezentat cu privire la aceea persoana erau argumentele cu care decanul Facultatii de Teologie s-a prezentat inaintea gupei noastre. Imagineaza-ti ca nici nu stiu exact despre cine este vorba, ca atunci cand rectorul si-a cerut scuze publice la capela persoana in cauza nu era prezenta.
      Iti multumesc pentru interventie si esti bine venit. Istoria nu se scrie pe memorile unui personaj, ci pe memoria colectivtatii. Asa ca orice corectie este bine venita fara ca scriitorul sa se supere :D.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s