Argument

Standard

       Cand esti in miezul evenimentelor de multe ori nu poti intelege exact ceea ce se intampla. Dimpotriva, as putea spune ca in acele momente poti vedea lucrurile total invers de cum sunt ele in realitate. Cand eram in studentie foarte multe evenimente ce au avut loc nu am reusit sa le vad asa cum ar fi trebuit sa le vad. Aceasta si din cauza faptului ca eram prea implicat, precum si pentru ca nu prea aveam timp de meditatie la tot ceea ce se intampla. Insa cu trecerea anilor, cand revezi cu ochii mintii, toata istoria acelor vremuri poti intelege mult mai bine cum au stat lucrurile.

     In acest blog imi propun sa expun propria mea versiune cu privire la un caz foarte notoriu, la inceputul aniilor 2001, din lumea evanghelica din tara, care a ajuns cunoscut si in strainatate. Caz care si azi a ramas in constiinta evanghelicilor ca si cazul „Holograf”. Numele cazului vine de la o formatia care in aceea perioada era la apogeoul carierei.

     Prin aceasta confesiune nu urmaresc sa invinuesc pe cineva anume – conducerea scolii sau pe unii colegi ai mei. Incerc, doar sa ofer perspectiva mea cu privire la acele evenimente in care am fost implicat. Nu stiu sigur daca voi reusi sa fiu echilibrat in expunere, mai ales ca stiu ca voi fi subiectiv in relatare. Nu stiu daca versiunea mea va fi cea care se va apropia cel mai mult de adevar. Dar cu toate acestea cred ca perspectiva mea va aduce unele lamuri cu privire la acel incident tragic care in mai putin de 3 zile a facut inconjurul lumii. Care a creat o furtuna pe care nimeni nu a prevazut-o. Spun ca nimeni nu a prevazut-o, deoarece nu era prima data cand un student sau mai multi erau trimisi acasa disciplinar pentru un an de zile, dar a fost pentru prima data cand s-a discutat un caz disciplinar al Institutului si pe spatiu public nu numai in discutii particulare.

     Una din partile nefaste a acestui caz a fost ca cei care s-au implicat activ in razboiul cu conducerea, mai ales pe spatiul public (internet), au fost persoane care nu stiau despre ce scriu si/sau despre ce vorbesc. De alfel, imi propun ca unele din materialele, care au fost scrie la ora respectiva, sa le analizez si sa le comentez. Ele si astazi mai exista pe internet.

     De ce acuma si nu atunci?! Sau mai bine spus, de ce nu tac daca am tacut atatia ani? Raspunsul este simplu. Cred ca dupa 8 ani de zile pot spune ca m-am detasat de tot de acele evenimente. Ca nu le mai privesc din prisma studentului viu implicat din punct de vedere emotional si afectiv. As mai putea spune, ca informatiile pe care le detin pot oferi o perspectiva mult mai ampla asupra acestui caz, iar cei care pana azi erau partizanii unei parti sa incerce sa vada lucrurile de sus si nu de jos. Adica, sa incerce sa aiba o perspectiva holistica a cazului si nu una partinitoare.

     Pentru a realiza asa ceva voi cauta sa creez interg cadrul acestui caz. Deoarece, evenimentele din februarie 2001 nu sunt altceva decat climaxul naratiunii. Acolo tensiunea ajunge la punctul maxim. Cu alte cuvinte, povestea incepe mult mult mai devreme. As putea afirma ca ea incepe cu prima zi de scoala din anu I.

    Lectura placuta!

Anunțuri

2 gânduri despre “Argument

  1. Pingback: Episodul 16 « Amintiri din studentie

  2. Pace tie!

    Marturisesc ca ma numar si eu printre curiosii care urmaresc depanarea amintirilor tale cu privire la „cazul Holograf”. Nu e putin lucru sa vezi cu ochii celui ce a trait aceasta experienta de aproape. Dar curiozitatea mea vine si din faptul ca, asa cum afirmi in „argument”:

    „Una din partile nefaste a acestui caz a fost ca cei care s-au implicat activ in razboiul cu conducerea, mai ales pe spatiul public (internet), au fost persoane care nu stiau despre ce scriu si/sau despre ce vorbesc. De alfel, imi propun ca unele din materialele, care au fost scrie la ora respectiva, sa le analizez si sa le comentez. Ele si astazi mai exista pe internet.”

    Ei bine, abia astept sa vad, cine sunt persoanele care nu „stiau despre ce scriu si/sau vorbesc” si despre ce razboi era vorba.

    Curiozitatea mea nu e gratuita, si eu am scris (putin) despre acest caz, am dat ok-ul de publicare textului scris de Cristi L. Apoi, am vazut, in mica parte, mesajele pe care le-e primit Cristi L. imediat dupa izbucnirea „cazului”. In sfarsit, cu alte cuvinte, eram intr-o alta parte a scenei, si te asigur ca nu in razboi cu nimeni.

    (V-am vazut cu ochii mei, grupa voastra impreuna cu Emil B. la Iasi pe Sararie 32, cred la cateva luni dupa aceia. Parea-ti extrem de timorati si zapaciti)

    Imi pare rau ca episoadele curg in ritm domol, iata observ ca au trecut trei ani de la inceputul primei povestiri. Dar marturisesc ca am rabdare.

    Cele bune,

    din exil ca si tine,

    Eduard Orasanu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s