A.M.R. 3

Mai sunt inca cateva ore si voi zbura din nou spre tara. De aceasta data gandurile pesimiste nu-si mai gasesc locul deoarece nu am timp pentru ele. Incursiunea mea in aceasta lume de…. nu stiu ce, ca de basm nu pot spune va fi de scurta durata. De altfel, imi plac vizitele scurte. Asa lumea nu reuseste sa se plictiseasca de tine . Iar eu nu voiesc ca romanasii sa ajunga a se plictisi de fata mea.

Dupa cum spuneam, voi fi pentru cateva zile in tara. Nu voi sta foarte mult, dar totusi mai mult decat acum un an. De aceasta data nu voi mai avea timp sa vad fetele acre a compatriotilor fiind indeajuns de ocupat cu vizitele si cu autoritatiile. Se pare ca incepe sa-mi faca placere sa ma intalnesc cu autoritatiile romanesti. Nu a fost un an in ultimii 4 sa nu ma intalnesc cu ele.

Oare nu ar fi mai bine?!

In ultima vreme vad cum sindicatele si guvernul se bat pentru grila unica de salarizare. Ma intreb de ce guvernul nu merge spre modelul spaniol. Mie mi se pare ca acest model este mult mai simplu si mai flexibil, deoarece lasa loc atat pentru negociere individuala cat si pentru minim si maxim, fara ca cineva sa se poata supara.

De exemplu, pe site-ul asigurarilor sociale ( http://www.seg-social.es/Internet_1/Trabajadores/CotizacionRecaudaci10777/Basesytiposdecotiza36537/index.htm ) apare grila de impozitare. Aici se poate observa cel mai bine elementul de flexibilitate atat a angajatorului cat si a angajatului in negocierea directa.

Vreau sa se stie ca in Spania, vechimea in munca nu conteaza la salar (oarecum, mi se pare foarte corect deoarece nu mai putem vorbi despre discrimiare datorata vechimii). Conteaza doar pentru asigurarile sociale si partial pentru angajator, care pentru fidelitate (vechime de munca intr-o singura firma) poti primi ceva la salar.

De exemplu, un tanar pana in 28 de ani – indiferent de calificare - poate primi acelasi salar pe zi cu un maistru-muncitor (especialistas) cu vechime de 20 de ani, deoarece grila de salarizare nu este fixa, ci un interval (24,27-105,54 euro/zi). La acest venit per zi angajatorul poate include alte sume pentru cresterea salarului.

Nota: In Spania salarul minim pe economie nu este egal cu salarul minim pe care un anajat trebuie sa-l ia in mana (dar asta e o alta poveste).

Besalu Medieval

Revendicarile maghiare europene?!

Cand vorbim despre autonomii teritoriale cred ca in Romania (pitoreasca) se doreste crearea unui haos, deoarece pana acuma nici un parlamentar nu a venit sa ne explice concret ce model ne cere noua Uniunea Europeana (dar nu are ce sa ne spuna intrucat UE nu ne cere, impune nici un model ) ).

Partidul Civic Maghiar, trebuie sa recunosc, si-au facut cat de cat temele. Spun ca si-au facut partial temele deoarece nici ei insisi nu stiu exact ce vor in realitate sau poate stiu prea bine. Daca vorbim despre autonomie regionala atunci cred ca va trebui sa umblam la anumite legi pe care Romania ar trebui sa le modifice, intrucat nu poti sa le detii pe toate. Maghiarii ar trebui sa alega intre doua elemente: autonomie regionala pe criteriu etnic sau drepturile pe care le-au castigat pana azi. 

In Spania spre exemplu, se poate vorbi - doar partial - despre autonomi regionale etnice. Spun partial, intrucat aici lucrurile sunt putin diferite (am sa explic putin mai jos). Prin statutul de autonomie regional-culturala fiecare comunitate are dreptul la steag si stema proprie fara nici o problema. Daca nu gresesc cumva, cred ca au si imn. Aceste elemente nu au nici o legatura cu imnul, stema si steagul national Spaniol. In competitiile internationale fiecare regiune reprezinta Spania si nu regiunea (cu ani in urma, forumurile europene au refuzat dorinta Cataluniei de a participa in competii ca si cum ar fi un stat independent), chiar daca comentatorii uneori folosesc expresii ca: bascul, catalanul, valencianul etc. etc. etc.

Tot prin statut fiecare regiune are dreptul la folosirea limbii asa-zise materne in educatie, administratie, media. Uneori aceaste drepturi pot fi impotriva lor, dar asta este o alta poveste (unii dintre ei nu se pot misca pe teritoriul Spaniei, fiindca nu cunosc limba spaniola – daca ma refer strict la exemplul dat). De exemplu, in Catalunia la univeristate nu esti obligat sa-ti dai examenele in limba catalana poti si in limba spaniola , pentru ca autonomia nu desfinteaza constituia tarii care spune ca limba oficiala este limba spaniola.

Astfel dar, daca maghiarii vor o autonomie regionala bazata pe criteriu etnic, desi nu stiu sa existe asa ceva in Europa, chiar daca partial lucrurile ar parea ca stau asa, atunci in opinia mea ei ar trebui sa renunte la pretentii de scoli publice in limba maghiara in alte regiuni autonome. De exemplu, Cluj nu ar mai trebui sa fie obligat ca sa aiba scoli publice la toate nivele in limba maghiara. Placutele in 2-3 limbi vor trebui sa dispara, deoarece nu sunt europene domnii mei maghiari, indiferent de ponderea populatiei. In Spania exista localitati unde peste 20% sunt chinezi, indieni, pachistanezi sau chiar romani, dar nu vei vedea vreo primarie sa accepte placute bilingve .  

Daca tot am folosit Spania ca exemplu, deoarece ea este cel mai des folosita ca si argument pro administratie regionala autonoma pe baza etnica, atunci vreau sa privim putin la aceasta tara europeana si sa vedem despre ce autonomi putem vorbi.

In Spania avem 3 comunitati basce, 3 comunitati catalane, 1 galica si restul sunt asa-zise spaniole. Cele doua comunitati basce sunt: Tara Bascilor, Navarra si Vizcaya; comunitatiile catalene sunt: Catalunia, Valencia (valenciana este un dialect catalan, chiar daca acestia doresc sa fie o limba , ce se preda in scolii) si Insulele Balneare. Daca impartirea ar fi fost pe criteriu etnic, atunci Catalunia ar fi fost o provincie destul de mare inghitand si Valencia si poate chiar si Insule Balneare. Mai mult, bascii ar fi avut un teritoriu destul de vast prin unirea celor doua. Astfel, ca in Spania, nu criteriul etnic a fost la baza cand s-au format comunitatiile.

Daca luam modelul francez, aici lucrurile sunt si mai frumoase. Nici macar nu se poate vorbi despre o impartire regionala etnica. De exemplu in regiunea Aquitaine, care este vechina cu Spania, se gaseste Pais Vasco Francez. E drept ca bascii de aici doresc o independata, dar asta nu semnifica ca statul Francez le ofera ceea ce doresc.

In concluzie, cred ca cel mai indicat este sa se discute ceva de genul urmator: fie autonomie teritoriala etnica, unde cel care lucreaza in administratie sa stie limba romana la nivel C – adica avansat scris si vorbit – daca vor sa fie europeni in toate nu numai in ce le convine lor , fie drepturile castigate pana azi. (Fie vorba intre noi primarii din Catalunia, Galicia, Pais Vasco vorbesc o castiliana mai corecta, decat primarii maghiari romana) Daca aleg autonomia, atunci emisiunile in limba maghiara din TVR trebuie sa dispara sau sa se faca referendum (ca tot este la moda) daca romanii doresc ca aceste emisiuni sa existe pe televiziunea publica, placutele bilingve din afara teritoriului autonom sa dispara definitiv, facultatiile magiare din institutiile publice sa dispara, deoarece ele pot sa existe in teritoriul autonom, unde de altfel este si normal sa existe. Eu inca nu am vazut nici o facultate publica de limba catalana in Asturia sau Zaragoza sau in Pais Vasco . 

Nu cred ca o etnie trebuie sa primeasca tot ce viseaza ea noaptea, are dreptul sa ceara dar asta nu inseamna ca este obligatoriu si sa primeasca.

Cat priveste clasa politica romaneasca in acest caz este la fel de stralucita in idee ca in tot ceea ce a intreprins in ultimii 20 de ani :D. Spre binele lor si al nostru ar fi sa mearga in pensie sau de ce nu in locurile… unde nimeni nu-i va mai deranja cu vreo insulta sau injuratura printre dinti.

Asemanari-deosebri intre romani si catalani (2)

Fiind sabratoarea Nasterii Domnului am incercat sa vad ce asemanari si diferente ar fi intre romani si catalani legat de unele obiceiuri si preturi specifice acestor sarbatori.

In ceea ce privesc obiceirurile, cea mai mare diferenta este legata de Mos Craciun. In Catalunia este Tion de Nadal. Un personaj facut dintr-un butuc de lemn, care primeste mancare pana in ziua de craciun cand el…. face (ca sa nu spun screme), nu produce, turon – un produs alimentar traditional – sau niste cadouri pentru copiii. Aici ziua in care copiii primesc cadouri este 6 ianuarie – zi cunoscuta si sub denumirea Magii sau Regii.

Daca Tion-ul nu face nimic, atunci copilul pune mana pe un bat si-l bate zicand: Tion, Tion caga turon.

Pe langa diferentele traditionale, care sunt normale, putem vorbi si de diferente financiare in ceea ce priveste costul unui brad. Daca aici in Catalunia un brad natural, fara ghiveci – exista si asa ceva de vanzare -, costa intre 9-12 euro, am inteles ca in Romania pretul este supra-european. European nu pot sa-l numesc deoarece nu am gasit nicaieri un asemenea pret – 100-180 RON, adica intre 30-45 euro.

La asa preturi sa-ti tot faci Craciunul si Revelionul in tara de bastina!! Dar nu stiu de ce ma mir de pretul unui brad, cand o bucata de rahat romanesc de 50g se vinde in magazinele romanesti de aici cu cel putin un euro, pe cand in intrare in Franta cumperi o cutie la acelasi pret.

In concluzie, romanii sunt tot romanii peste tot in ceea ce priveste comertul: ei au preturi “europene”. Unde au gasit aceste preturi “europene” nu stiu. Dar le-au gasit ei undeva si nu vor sa ne spuna, ca sa nu mergem si noi sa le vedem.

A.M.R. (2)

     In urma cu cateva luni spuneam ca o a treia revenire in tara va fi sub semnul intrebari. Dar iata ca nu a trecut mult timp si trebuie sa merg din nou in Romania.

     Au mai ramas sapte zile pana la ora la care avionul va decola. De aceasta data nu mai am nici ultimul sentiment – teama. Ba mai mult, voi sta aproape o saptamana. Acest fapt ma surprinde pana si pe mine . Cat privesc “fetele romanilor” cred ca nu voi avea timp sa le vad, fiind prea ocupat cu alte treburi. Oricum, nu cred ca aceasta criza financiara sa le fi schimbat mult imaginea trista.

¿Que soy yo?

     Poate in alte contexte intrebare “Ce sunt eu?” ar fi una existentialista. Insa in acest moment ea este cel mult sociala.

     In urma cu cateva zile ministru muncii si asigurarilor sociale din Spania a anuntat ca incepand cu anul 2009 firmele spaniole nu vor mai putea angaja straini, ci vor fi obligate sa angajeze persoane aflate in somaj. Aceasta stire a fost preluata si de catre presa romana (TVR-ul avand chiar un reportaj pe aceasta tema). Dar ca deobicei jurmalistul, la fel ca si angajatorul, interpreteaza sau mai bine spus manipuleaza o informatie cum le este lor mai bine. Spre exemplu, cel care a realizat reportajul la televiziunea nationala face referire la faptul ca, la inceputul anului viitor, acordul dintre Spania si Romania, pe problema recrutarii fortei de munca, va inceta. Si cum sa nu inceteze in moment ce piata muncii spaniole de la 1 ianuarie va fi deschisa complet pentru cetatenii romani (cei doi ani de restrictie incheindu-se la 31 decembrie)? Sau cumva romanul este cetatean comunitar cand e vorba de contributii la UE si este extra-comunitar cand e vorba de unele drepturi (ca de exemplu: libera circulatie pe piata muncii uniunii)?

     Partea proasta este ca incepand cu 1 ianuarie al anul ce urmeaza, anajatorul spaniol va interpreta aceasta ordonata/ decret guvernamental cum va dori. Sau, mai bine spus, cum ii va iesi mai bine din punct de vedere financiar. Astfel, daca statul iberic va oferi bonusuri, suventii pentru toti somerii spanioli (indiferent de varsta – azi se fac unele diferente), iar pentru somerii ne-insulari (din cei peste 2,5mil de someri sunt si multi straini: africani, sud-americani, est europeni) nu vor oferi nimic atunci cu siguranta ca isi vor indrepta atentia spre autohtoni. 

     Pe langa criteriul finaciar mai exista unul - xenofobia. Imi veti spune, poate, ca in vest xenofobia nu este atat de raspandita. Asta o poate spune doar cel care viziteaza occidentul sau care il vede la televizor. Pentru cel care traieste aici intelege, inca de la inceput, ca nu este bine venit, dar daca totusi a ajuns atunci este tolerat de catre comunitate (ca legea nu ne ingaduie intoleranta).

     Dar pana la urma care este fundamentul, baza xenofobiei in vest? Nu o sa va vina sa credeti, dar este chiar munca. Un strain cand vine va muncii mult mult mai mult decat un bastinas, deoarece doreste sa urce repede pe scara sociala si financiara. Astfel ca, el va castiga mult mai multi bani si isi va permite lucruri pe care un autohton nu le va avea foarte devreme. El isi va lua o masina noua si buna dupa primul sau al doilea an de munca. Va avea ipoteca in primi 4-5 ani. Pe cand bastinasii de rand, nici dupa ani si ani, nu reusesc aceste lucruri. Dar sa nu uitam, ca un strain, nu-si va permite sa-si piarda timpul si banii pe degeaba, cum face unul de-al casei, care are familia langa el in caz de nevoie.

     Revenind la subiectul initial, incep sa ma intreb in cele din urma “sunt sau nu sunt cetatean european?” Sau poate sunt doar in acte dar nu si in drepturi! In acest caz cred ca cel mai bine e sa-mi vad de treaba si sa plec din Europa, in tari unde discriminarea este la ea acasa. Asa scap si eu de intrebari sociale.

     Imi amintesc ca in perioada in care Romania era in procesul de aderare, europenii ne invatau ce inseamna a nu discrimina. Acuma traind in mijlocul acestor “europeni” inteleg ca ei incercau sa faca un experiment pe noii membrii (a se intelege cobai), deoarece aceste lucruri nu mai puteau fi schimbate in tarile lor.

     Aici, dupa cum am spus, esti tolerat. Dar cand vine problema de angajare ultimul cuvant il are conceptiile celui care recruteaza forta de munca si nu ce spune legea tarii respective. De exemplu, in firma unde eu muncesc nici un marocan nu mai are ce cauta. Argumentul: sunt rai. Nici chiar negrii nu sunt foarte agreati. Iar de la 1 ianuarie aceste lucruri se vor inrautatii si mai mult, doarece fiecare angajator va apela doar la unele elemente din decret. Apeland doar la acele cuvinte sau propozitii care sa-i sustina cauza in fata recrutului. 

     In acel moment cuvantul strain va desemna tot ceea ce nu este spaniol, uitandu-se ca un cetatean comunitar are drepturile lui. Si ca pentru el nu mai trebuie sa se foloseasca conceptul de strain, ci cel de european comunitar.

     Oare cum s-ar simti un spaniol care s-ar duce la munca in Franta sau Belgia sau Italia, iar acolo ar fi tratat ca un african care doreste sa imigreze (azi se incearca stoparea imigrarilor din africa in Spania, Franta, Italia, Marea Britanie)? Intrebare retorica!

Asemanari-deosebiri intre romani si catalani (1)

     In ultima vreme m-am tot gandit la asemanarile si deosebirile dintre catalani si romani pe toate planurile: geografic, economic, social, relational etc. Daca putem vorbi despre asa ceva!?

     Azi m-am gandit sa prezint o prima deosebire. Ea face parte din igena orasului. 

     Dintotdeauna containarele de gunoi erau o problema pentru autoritati: a) mirosul pe care il emanau vara; b) saracii care cautau in ele; c) separarea gunoaielor; d) amplasamentul lor din punct de vedere estetic si e) chiar formatul lor.

     Imi amintesc ca atunci cand eram copil existau momente cand containarele de gunoi deveneau arhi pline, iar lumea incepea sa faca o noua gramada langa. Sau o alta problemea aparea atunci cand un copil venea cu resturile menajere. Din cauza faptului ca tomberonul era prea inalt pentru el solutia ideala se concretiza in rastoarna jos.

 

Asa cum putina lume m-a vazut :)!

     Nu prea imi place sa-mi fac poze. De altfel, in anii de exil nu cred sa-mi fi facut mai mult de 10 fotografii. Insa poza de mai jos este un unicat din mai multe perspective. In primul rand, nu exprima realitatea (adica nu sunt atat de multumit de munca pe care o prestez, insa in exil muncesti oriunde ti se poate oferi un salar cat de cat acceptabil; nu sunt macelar – noi nu taiem porci, chiar daca avem de a face cu ei). In al doilea rand, este singura poza care prezinta locul meu de munca, dar nu si munca pe care eu o exercit (ea este mult prea diversificata ca sa poata fi cuprinsa intr-un singur cuvant, cu alte cuvinte, eu fac tot ceea ce mi se cere:D; azi nu mai pot vorbi ca am o munca de baza pe care o prestez zilnic).

 

A.M.R.

     Pentru anul acesta nu mi-am propus sa merg pana in tara, desi a trecut peste un an si jumatate de cand nu am mai fost. Insa a aparut o problema. Problema pe care numai unul dintre noi o putea solutiona foarte repede. Asa ca iata-ma pe punctul de a pleca doar pentru cateva zile in patria mama.

     Am crezut ca acest eveniment ma va face sa fiu plin de bucurie. Dar, realitatea este cu totul alta. Mai degraba ma bantuie un sentiment de teama. O teama generata si de faptul ca merg spre a ma intalnii cu functionarii publici romani. Functionari, care atunci cand stiu ca nu mai locuiesti in tara cauta uneori sa profite de pe acesta situatie.

     Imi amintesc cum anul trecut, cand sotia mea si-a schimbat buletinul si pasaportul a avut parte de un asemenea “tratament”. A mers la politie pentru schimbarea buletinului. Acolo i se spune ca va fi gata in 2 zile (nu avea foarte multe zile la dispozitie, iar fara bulentin nu putea sa-si schimbe pasaportul). Revine cand i se spune si… stupoare. Buletinul nu este gata:(. I se spune ca mai are de asteptat. Atunci apeleaza la o cunostinta sa vada ce s-a intamplat cu documentul. Merg impreuna, cu un cadou bine-nteles, in biroul ofiterului. Si… ce sa vezi. Buletinul statea pe masa ofiterului si-si astepta “plata”.

     Nu stiu concret de ce, dar cand aud despre intoarcerea acasa mai degraba vreau sa merg in sens invers. Poate si datorita ultimei experiente cand am fost in tara. Nu am intrat bine in orasul natal ca fetele acre m-au si intampinat. In loc de “buna ziua” mi-au lasat de inteles ca nu sunt bine venit in patria lor.

     Daca atunci am venit pentru mai multe luni, acuma va fi o calatorie fulger. Merg si ma si intorc. Nu ajung bine ca si trebuie sa-mi fac bagajul. Nu vreau sa ma prinda si pe mine febra nemultumirii romanesti, cu care oricum ma intalnesc zilnic la munca:). Insa ma intreb: “daca prima data am mers pentru cateva luni, a doua oara pentru cateva zile (mai putin de 72h), ce se va intampla a treia oara?” Intru dimineata in tara si seara plec?

     Nu stiu! Dar cu siguranta ca daca in aceste trei zile de sedere pe pamant romanesc nu reusesc sa-mi schimb opinia despre “fetele romanilor” e clar ca o a treia revenire va fi sub semnul “?”.