“In Deuteronom si textele deuteromistice legatura dintre a face si a suferi este cauzata de Dumnezeu” (The problem of evil and its symbols in Jewish and Christian tradition, p. 4)

Comparativ cu gandirea moderna, care gandeste conceptul de rau din doua perspective, existentialistica si fizica/etica, autorii VT il utilizau, il foloseau numai din perspective etica-morala (pacat) si fizica (suferinta). Aceasta diferenta de perspectiva intre cele doua gandiri, vechi-testamentara si moderna, a condus ca cele mai multe traduceri contemporante sa caute o portita de scapare pentru Dumnezeu. Acesta este motivul pentru care cei mai multi traducatori au cautat sa schimbe acest verset, crezand ca astfel ii fac un serviciu Divinitatii, cand in realitate nu. Prin simplu fapt ca se inlocuiesc cuvintele rau, gura sau a iesi ori se adauga anumite cuvinte in plus traducatorul nu face altceva decat sa schimbe sensul intetionat de autor. Mai mult, sa priveze manscrisul biblic de unul dintre textele deuteronomistice pe care le regasim in Cartea Plangeri.

In concluzie, traducerea Cornilescu sau cea Sinodala sunt corecte din toate punctele de vedere: intentia autorului, textul original si mesajul poeziei. In ce privesc celelealte traduceri, ele sunt tendentioase. Adica, au preferat sa diminueze sau chiar sa distruga sensul dorit de poet, doar pentru a le suna lor bine traducerea si pentru a nu-l decreta pe Dumnezeu ca sursa a raului.