Unele lamuriri pentru “o scrisoare pierduta”

Standard

As fi dorit foarte mult ca epistola dlui Mateas, care mi-a parvenit pe email, sa o consider mai mult decat o “scrisoare pierduta” sau ratacita pe internet. Insa cu tot respectul, nu poate fi calificata altfel. Poate cel mai bine pentru dansul ar fi fost sa scrie o scrisoare particulara si nu deschisa. O epistola adresata unui cerc mai restrans decat noua internautilor sau “corbilor” (o denumire data penticostalilor de un istoric roman baptist).

1) Consider ca ar fi trebui sa-si clarifice inainte de toate pozitia dansului in raport cu dr. Iosif Ton. Daca il considera eretic, atunci de ce il mai numeste frate? Daca il considera frate, atunci de ce-l mai prezinta ca un schismatic? Ar fi fost mult mai bine sa foloseasca titulaturile oficiale si nu fraternale, daca tot voia sa trasmita publicului o opinie.

2) Jocul de cuvinte penti-carismatic pe care il uzeaza arata foarte mult cunostiintele lui ultra limitate sau pe linie zvonistica. Daca ar fi ascultat, nu citit, discursul lui dr. Iosif Ton despre istoria miscarilor “carismatice” (sa le spunem asa) din secolul XX ar fi aflat ca penticostalii fac parte din primul val, venind la inceputul sec. al XX-lea, carismaticii, cunoscuti ca si al doilea val, apar pe la mijlocul secolului, iar al treilea val, care apare in ultima parte al secolului trecut, sunt cunoscut ca si neo-carismatici. Intre ei exista si asemanari dar si diferente, dar nu cred ca e timpul de analize, mai ales ca pe mine nu ma prea interesaza acest subiect.

3) Cuvantul “carismatic” folosit de dr. Ton nu are acelasi sens pe care dl. Mateas il utilizeaza. Dr. Ton foloseste cuvantul cu privire la “darurile Duhul Sfant,” despre care sustine ca si astazi se manifesta, pe cand la prea-alesul nostru epistolar il regasim cu sens denominational. Nu stiu ca dr. Ton sa se fi declarat adept al miscarii carismatice sau neo-carismatice sau sa fi spus ca este adeptul manifestarilor aberante, pe care uneori le intalnim, cu precadere, la neo-carismatici.

4) Datorita limbajului extrem de “interesant” folosit cu privire la miscarile pneumatologice, cred ca pot sa il consider pe acest domn orice altceva decat frate, pentru ca el insusi mi-a refuzat acest statut. Nu poti sa spui ca miscarile pneumatologice sunt eretice si ratacite pe caile Domnului, iar pe de alta parte, cand ai nevoie de ele, sunt fratii nostri. Ori ori. Doresc sa se dezica de unul dintre cele doua elemente si sa emita un comunicat. Daca intr-adevar crede ca suntem eretici, atunci sa afirme acest lucru printr-o circulara si cu semnatura, iar incepand din acel moment fiecare cu viata lui spirituala. Noi cei din miscarile pneumatice ii promitem ca nu-l vom mai deranja sub nici o forma si nu vom mai incerca sa facem nici o actiune comuna cu domnia sa. Daca considera ca nu suntem eretici atunci asteptam scuze publice si sa se puna deoparte pentru o vreme, pentru pocainta si post, din slujba de pastor pentru minciuna si instigare la ura intre crediciosii evanghelici. Nu cred ca ne putem permite sa spunem ce vrem fara sa suportam consecintele de rigoare. Daca nu face nici una nici alta din cele scrise mai sus devine mai rau decat un pagan, deoarece nu isi asuma responsabilitatea propriilor sale cuvinte.

5) Am fost surprins sa vad ca ii place eixegeza in loc de exegeza. Dr. Ton nu facea referire la faptul ca nu exista versete in “Marturia de credinta baptista”, ci ca exista prea putine versete cu privre la manifestarea sau darurile Duhul in Biserica. (Nu neg faptul ca limbajul dr. Ton este putin dus spre extrema, dar acesta este stilul lui retoric.) Cu alte cuvinte, pneumatologia marturiei de credinta este foarte saraca in ceea ce priveste problema manifestarii Duhului in si prin enoriasi si Biserica. Mai mult, in ceea ce priveste cheia hermeneutica pe care o foloseste se numeste “idei preconcepute”. Vezi modul cum interepreteaza ideea dr. Ton “baptistii nu au <traditie>”. (Pe un astfel de student profesorii mei de exegeza de la IBEO l-ar fi picat cu brio)

6) Apreciem cunostintele diletante in ceea ce priveste dogmele ortodoxe. Mariologia ortodoxa nu este la fel cu cea catolica. In ortodoxie nascatoarea de Dumnezeu are un statut aparte, dar nicidecum nu este co-mantuitoare sau zeita cum o defineste dansul. Mai mult, teologia ortodoxa face o diferenta intre inchinare si adorare. Din nou, face frumoasa eroare de a acuza fara sa stie ce spune. Cred ca ar trebui sa studieze mai mult mariologia si eclesiologia ortodoxa si catolica si doar dupa aceea sa se exprime. Dar pana atunci fata de Biserica Ortodoxa ar trebui sa-si ceara scuze ca a inceput mai intai sa scrie si dupa aceea sa studieze.  Ce sa mai vorbim despre iconografie?! Nu cred ca a vut posibilitatea sa-l citeasca pe Maxim Marturisitorul. Ce sa mai vorbim de Christoph Schonbornn. Hai sa nu ne intindem, ca nu mai terminam niciodata.

7) In ceea ce priveste interepretarea limbajul teologic ortodox m-a dat peste cap. In opinia dansului “prea-cinstirea” este mai presus decat “cinsitirea”. Asta inseamna ca termenul “prea-fericit” este superior celui de “fericit”. Atunci, expresia Inalt Prea-Sfintia Sa ar trebui sa fie mai presus decat cuvintele “fericit”, “prea-fericit” si “sfant”. Din nou, vorbeste inainte sa studieze. Cred ca ar trebui sa-si mai imbogateasca limbajul teologic, inainte sa lanseze afirmatii gratuite.

8) Cat priveste relatia dintre Biblie si Traditie din nou este foarte confuz. Ceea ce marturiseste Biserica Ortodoxa nu este aceeasi cu ceea ce marturisete Biserica Catolica. Pentru o perspectiva a Bibliei in lumea ortodoxa ii sugerez sa citeasca John Breck, “Biblia in Biserica Dreptmaritoare”  si cartea lui Danut Manastireanu “Locul Scripturii in traditia ortodoxa”.

9) URA, URA, URA. De trei ori URA. Am ajuns si la celibatar. Presupun ca are o problema mare daca s-a legat in acesti termeni de acest lucru. (Apropo celibatul apare inainte de schisma. Pentru mai multe detalii vezi istoria bisericii universale). Biblia nu cere, nu impune casatoria asa cum se exprima prea stimabilul. Daca ar fi fost asa atunci… apostolul Pavel ar fi trebui sa fi fost casatorit. (sau poate a fost casatorit, poate chiar si divortat), la fel si episcopul Timotei si episcopul Tit (si lista poate continua cu lideri celibatari din primul si al doilea secol).

Nu mai vreau sa scriu despre carentele dansului in materie de teologie catolica si ortodoxa. Deja m-a lasat masca. Sper ca pr. dr. Ioan Chirila sa nu citeasca niciodata scrisoarea lui, ca atunci e de jale cu dl Mateas.

10) Ma simt confuz. Mai sus imi spune ca sunt eretic acuma imi spune ca am o teologie cristocentrica in calitate de evanghelic (nu una Triadologica, ca bisericile traditionale). Uite asa dl. Mateas vrea sa ma faca si pe mine partas la ideea lui. Imi pare rau, insa centrul teologie mele este Sf. Treime, deoarece eu am un singur Dumnezeu in trei persoane asa cum se exprima episcopul Vasile cel Mare in sec. IV. Asta cred si asta marturisesc.

11) Gata. Urmatoarea fraza m-a dat gata: “Vrând-nevrând, noi baptistii convietuim cu ei (n.r. penticostalii) si, mai mult sau mai putin, ne toleram reciproc si ne consideram frati crestini”. Nu mai scriu nimic de aici inainte. Aceasta afrimatie spune tot. Ne consideram desi nu suntem. Asa ca nu mai trebuie sa-si ceara scuze.

In loc de concluzii,

Ruga catre fratii mei penticostali:

In Numele Sf. Treimi va indem frati peneumatici sa va indepartati de dl. Mateas cat mai mult posibil. El nu este un om onest asa cum se declara, ci este un sarlatan. Pe de o parte, va numeste evanghelici sau neo-protestanti, pe de alta parte, va definesti ca niste lupi rapitori care muscati din turma cea grasa baptista. (Sau cum se intreba retoric unul dintre profesori mei baptisti “cum un corb mic a putut sa rapeasca o oaie baptista grasa?”) Daca acest domn nu isi va cere scuze in mod personal de la fiecare dintre noi, pentru ca ne-a jingit, ne-a insultat pe noi si credinta noastra, a parintilor nostri, a bunicilor si strabunicilor nostri, atunci nu avem de ce sa-i trecem cu vederea aceasta iesire in decor. El are o problema cu unul fiecare dintre noi penumaticii, care dorim sa avem si experieri religioase, nu numai experiente intelectuale. Este gelos pe noi pentru ca dorim sa si simtim nu numai sa cugetam. Va implor, nu-l atacati. Nu merita efortul! El a spus tot ceea ce trebuia sa spuna. Ajutati-l ca si persoana fizica, dar… in ce priveste lucrarea lui de… pastor (mi-a fost greu sa scriu acest cuvant)… ignorati-l. Sa nu-l invitati la agapele voastre. Sa nu-l invitati in amvoanele voastre, deoarece nu stie altceva decat sa ne insulte inteligenta si trairile noastre cu Dumnezeu prin Duhul Sfant. Se crede singurul care a inteles Scripturile, desi vorba fie intre noi este un diletant in tot ceea ce intreprinde sau cum se exprima dr. Marius Cruceru “un zidar”. In rest, Binecuvantarea Sf. Treimi sa fie peste voi ca prin Duhul lui Cel Sfant sa fiti plini de cunoasterea lui Cristos Domnul, care este Chipul Tatalui Ceresc, bucurandu-va astfel de toate darurile ceresti de care Dumnezeirea ne va face parte, despre care autorul Epistolei catre evrei mentioneaza in cap. 6.

3 thoughts on “Unele lamuriri pentru “o scrisoare pierduta”

    • La Multi Ani, Aurel!

      A trecut multa apa prin Canada si Spania de cand nu am mai schimbat nici o vorba. Realitatea cu aceasta scrioase e ca prima data am reufuzat sa o citesc cand am gasit-o pe blogul dr. Mariu Cruceru. Banuiam, intr-o oarecare masura despre ce e vorba. Dar cand mi-a ajuns pe email de la pastor Daniel Branzei, am decis sa o deschid. Mai mult din curiozitate.
      Limbajul lui m-a facut sa reactione la fel ca si dansul. Daca s-ar fi legat strict doar de teologia dr. Iosif Ton fara sa comenteze de ceilalti, atunci nu aveam ce sa spun. Era o discutie privata (pe spatiu public), la care nu aveam ce interveni. Insa e drept ca pe parcurs ce scriam am inceput sa ma scarbesc si de scrisoare si de replica mea :D. Motiv pentru care m-am oprit fara sa mai intru in punctul cel mai important, pe care alti penticostali am vazut ca deja au inceput sa-l digere, si anume, “ce cred penticostialii”. Tot ceea ce a scris el avea ca si sursa zvonistica si nicidecum nu cred ca a citit vreo carte de dr. John Tipei sau de Stanly Horton. Mai mult, nu cred ca stie ca cel 2 mari grupari penticostale “Adunarea lui Dumnezeu” (care este foarte putin reprezentata in Romania) si “Biserica lui Dumnezeu” (cunoscuta ca si Cultul Penticostal in Romania) au nuante destul de interesante intre ele cu privire la pneumatologie, datorita perspectivi pe care o imbratiseaza fiecare – una este fundamentalista, iar cealalta conservatoare.

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s