A.M.R.
Pentru anul acesta nu mi-am propus sa merg pana in tara, desi au trecut peste un an si jumatate de cand nu am mai fost. Insa a aparut o problema. Problema pe care numai unul dintre noi o putea solutiona foarte repede. Asa ca iata-ma pe punctul de a pleca doar pentru cateva zile in patria mama.
Am crezut ca acest eveniment ma va face sa fiu plin de bucurie. Dar, realitatea este cu totul alta. Mai degraba ma bantuie un sentiment de teama. O teama generata si de faptul ca merg spre a ma intalnii cu functionarii publici romani. Functionari, care atunci cand stiu ca nu mai locuiesti in tara cauta uneori sa profite de pe acesta situatie.
Imi amintesc cum anul trecut, cand sotia mea si-a schimbat buletinul si pasaportul a avut parte de un asemenea “tratament”. A mers la politie pentru schimbarea buletinului. Acolo i se spune ca va fi gata in 2 zile (nu avea foarte multe zile la dispozitie, iar fara bulentin nu putea sa-si schimbe pasaportul). Revine cand i se spune si… stupoare. Buletinul nu este gata:(. I se spune ca mai are de asteptat. Atunci apeleaza la o cunostinta sa vada ce s-a intamplat cu documentul. Merg impreuna, cu un cadou bine-nteles, in biroul ofiterului. Si… ce sa vezi. Buletinul statea pe masa ofiterului si-si astepta “plata”.
Nu stiu concret de ce, dar cand aud despre intoarcerea acasa mai degraba vreau sa merg in sens invers. Poate si datorita ultimei experiente cand am fost in tara. Nu am intrat bine in orasul natal ca fetele acre m-au si intampinat. In loc de “buna ziua” mi-au lasat de inteles ca nu sunt bine venit in patria lor.
Daca atunci am venit pentru mai multe luni, acuma va fi o calatorie fulger. Merg si ma si intorc. Nu ajung bine ca si trebuie sa-mi fac bagajul. Nu vreau sa ma prinda si pe mine febra nemultumirii romanesti, cu care oricum ma intalnesc zilnic la munca:). Insa ma intreb: “daca prima data am mers pentru cateva luni, a doua oara pentru cateva zile (mai putin de 72h), ce se va intampla a treia oara?” Intru dimineata in tara si seara plec?
Nu stiu! Dar cu siguranta ca daca in aceste trei zile de sedere pe pamant romanesc nu reusesc sa-mi schimb opinia despre “fetele romanilor” e clar ca o a treia revenire va fi sub semnul “?”.
Dragă Caludiu,
citind chestia cu buletinul soţiei, eu credeam că EŞTI în ţară! Că nu am văzut nimic deosebit în ţara în care eşti (bănuiesc Spania): aceeaşi birocraţie care domină toaaaate ţările a căror populaţie au un pic de sânge latin!
În altă ordine de idei, eşti prea aproape de România şi de aceea nu te copleşeşte dorul. Eu aş vrea să pot merge la un an şi jumătate! Dar nu pot şi câteodată mă cuprinde un dor… Ei, poate că e şi vârsta de vină! Dar să nu te umpli de amărăciune faţă de români, că e prea devreme! Încă nu ai gustat până la capăt de ce sunt ei în stare. Mai ai timp!
Oricum, să ai un drum bun şi Domnul cu voi la plecare şi la întoarcere.
Ted
mai 18, 2008
Mi-a facut mare placere ironia ta.
Poate ai dreptate ca inca e prea devreme sa ma umplu de amaraciune fata de concetatenii mei.
Cel putin azi saracii functionari publici au fost putin mai rapizi decat de obicei :)). (Unul dintre ei declararea spre finalul zilei: “este timpul sa ma apuc si de munca mea, ca pana acuma am facut cu totul altceva).
claudiuvdobra
mai 19, 2008
Pai daca nu iti place nu te obliga nimeni sa vii. Poti ramane in Spania sau oriunde altundeva… Asta e tara noastra…fete acre, spaga, coruptie, dar e a noastra. Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul. Asa ca daca nu iti place poti trai unde iti place….
he he
mai 21, 2008
Multumesc pentru comentariu. Este chiar amuzant.
Oarecum ai dreptate. Daca nu-mi convine nici sa nu mai vin. Adevarul e ca am venit fortat de imprejurari ca altfel nu m-as fi deplasat (mai mult nu as fi cheltuit atatia bani).
Numai bine HE, HE!
claudiuvdobra
mai 21, 2008
Somehow i missed the point. Probably lost in translation
Anyway … nice blog to visit.
cheers, Manta.
Manta
iunie 19, 2008
claudiuvdobra
iunie 29, 2008