Anii trec si nu reusesc sa-i opresc

     Cand eram mic imi doream sa fiu mare si asta cat mai repede. Dupa ce am trecut de majorat nu mai doream sa fiu mare, ci doream sa fiu din nou mic. Cand eram mic aveam impresia ca zilele nu se mai termina, iar anii nu se mai sfarsesc. Erau momente cand doream ca totul sa se deruleze cu viteza luminii. Azi, am impresia ca o zi este egala cu o ora, iar un an cu o luna. Merg dimineata la lucru si nici nu realizez bine ca ziua s-a sfarsit. Nu incep bine saptamana ca realizez ca deja e sambata. Si cu fiecare zi viata mi se scurge, anii trec si nu reusesc sa-i opresc macar pentru o clipa. Hai, daca nu pot sa-i opresc totusi sa-i fac sa se scugra mai incet!

     De exemplu, iata-ma cum aratam cu

10 ani -

3 ani -

cu o zi -  in urma.

     Si ma intreb cum voi arata peste 1 an, peste 3, chiar peste 10? Cum voi arata nu stiu. Insa stiu ca ceea ce acuma exista, dar nu se vede prea bine in imagini (riduri, oboseala, fire albe), atunci se vor observa din ce in ce mai bine. Si poate chiar imi vor arata o varsta pe care nu o voi avea in realitate.